Lemoks 500mg comp.film. N7

LEMOKS 500 MG №7
LEMOKS 500 MG №7 Agent bactericid antimicrobian cu spectru larg din grupul fluorochinolonelor.
Blochează ADN-giraza și topoizomeraza IV, inhibă sinteza ADN-ului, provoacă modificări morfologice profunde în citoplasmă, perete celular și membrane.
Indicatii de utilizare
Boli infecțioase și inflamatorii cauzate de microorganisme sensibile la medicament:

- infecții ale tractului respirator inferior (bronșită cronică, pneumonie);

- infectii ale organelor ORL (sinuzita, otita medie),

- infecții ale tractului urinar și ale rinichilor (inclusiv pielonefrită acută),

- infecții ale organelor genitale (inclusiv chlamydia urogenitală),

- infectii ale pielii si ale tesuturilor moi (ateroame infestante, abcese, furuncule).

Dozaj si administrare
Lemox se ia pe cale orală, înainte de mese sau între mese, fără a mesteca, bea mult lichid.

Cu sinuzită - 500 mg 1 dată / zi, cursul tratamentului este de 10-14 zile.
Cu exacerbarea bronșitei cronice - 250-500 mg 1 dată pe zi, cursul tratamentului este de 7-10 zile.
Cu pneumonie - 250-500 mg de 1-2 ori pe zi, cursul tratamentului este de 7-14 zile.
Pentru infecții necomplicate ale tractului urinar - 250 mg 1 dată/zi, cursul tratamentului este de 3 zile.
Cu prostatită - 500 mg 1 dată / zi, cursul tratamentului este de 28 de zile.
În cazul infecțiilor complicate ale tractului urinar, inclusiv pielonefrita - 250 mg 1 dată / zi, cursul tratamentului este de 7-10 zile.
Pentru infecții ale pielii și țesuturilor moi - 250-500 mg de 1-2 ori pe zi, cursul tratamentului este de 7-14 zile.
Septicemie / bacteriemie - 500 mg de 1-2 ori / zi, cursul tratamentului este de 10-14 zile.
În cazul infecțiilor intra-abdominale - 500 mg 1 dată/zi, cursul tratamentului este de 7-14 zile (în combinație cu medicamente antibacteriene care acționează asupra florei anaerobe).
Tratamentul complex al formelor de tuberculoză rezistente la medicamente - 500 mg de 1-2 ori pe zi, cursul tratamentului este de până la 3 luni.
Pacienții cu insuficiență renală necesită corectarea regimului de dozare a levofloxacinei, în funcție de valoarea clearance-ului creatininei (CC):

cu CC = 20-50 ml/min - 125-250 mg de 1-2 ori/zi; cu CC = 10-19 ml/min - 125 mg 1 dată timp de 12 - 48 ore; cu CC <10 ml/min - 125 mg 1 dată în 24 sau 48 de ore.Durata tratamentului este de 7-10 (până la 14) zile.

În caz de afectare a funcției hepatice, nu este necesară o selecție specială a dozei de Lemox, deoarece levofloxacina este metabolizată în ficat într-o măsură extrem de mică.

Pacienții vârstnici nu necesită ajustarea regimului de dozare, cu excepția cazurilor cu clearance-ul creatininei scăzut.

Dacă omiteți următoarea doză de Lemox, este necesar să luați medicamentul cât mai curând posibil, până când se apropie momentul următoarei doze. Atunci ar trebui să continuați să primiți conform schemei.

Efecte secundare
Reacții cutanate și reacții generale de hipersensibilitate:
uneori: mâncărime și roșeață a pielii;

rar: reacții generale de hipersensibilitate (reacții anafilactice și anafilactoide) cu simptome precum: urticarie, bronhospasm și posibilă sufocare severă; foarte rar: umflarea pielii și a mucoaselor (de exemplu: la nivelul feței și laringelui). Scăderea bruscă a tensiunii arteriale și șoc; sensibilitate crescută la radiațiile solare și ultraviolete, pneumonită alergică, vasculită;

în unele cazuri: erupții cutanate severe cu formare de vezicule, de exemplu: sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (sindrom Lyell) și eritem multiform exudativ. Reacțiile generale de hipersensibilitate pot fi uneori precedate de reacții cutanate mai ușoare. Reacțiile de mai sus se pot dezvolta după prima doză de medicament, la câteva minute sau ore după ingerare.

Din sistemul digestiv:
adesea: greață, diaree;

uneori: pierderea poftei de mâncare, vărsături, dureri abdominale, tulburări digestive;

rar: diaree cu sânge, care în cazuri foarte rare poate fi un semn de inflamație intestinală și chiar colită pseudomembranoasă;

foarte rar: o scădere a glicemiei (hipoglicemie), care este de o importanță deosebită pentru pacienții cu diabet zaharat (posibile semne de diabet: apetit „lup”, nervozitate, transpirație, tremur).

Experiența cu alte chinolone sugerează că acestea pot exacerba porfiria (o boală metabolică foarte rară) la pacienții care suferă deja de această boală. Un efect similar nu este exclus atunci când se utilizează medicamentul Lemox.

Din sistemul nervos:
uneori: cefalee, amețeli și/sau rigiditate (limitarea activității fizice și mentale), somnolență, tulburări de somn;

rar: depresie, anxietate, reacții psihotice precum halucinații, senzații neplăcute (de exemplu: parestezii la mâini), tremur, agitație, o stare de teamă, convulsii și confuzie;

foarte rar: tulburări de vedere și auz, gust și miros afectate, scăderea sensibilității tactile.

Din partea sistemului cardiovascular:
rar: creșterea frecvenței cardiace, scăderea tensiunii arteriale.

foarte rare: colaps vascular (asemănător unui șoc).

în unele cazuri: prelungirea intervalului QT.

Din sistemul musculo-scheletic:
rareori: leziuni ale tendonului (inclusiv tendinita), dureri musculare si articulare;

foarte rar: ruptură de tendon (de exemplu tendonul lui Ahile), acest efect secundar poate apărea în decurs de 48 de ore de la începerea tratamentului și poate fi bilateral. Slăbiciune musculară, care este de o importanță deosebită pentru pacienții care suferă de paralizie bulbară astenică;

în unele cazuri: afectare musculară (rabdomioliză).

Acțiune asupra ficatului și rinichilor:
adesea: activitate crescută a enzimelor hepatice (de exemplu: alanin aminotransferaza și aspartat aminotransferaza);

rar: niveluri crescute de bilirubină și creatinine în serul sanguin (un semn al funcției hepatice și renale limitate);

foarte rar: reacții hepatice (de exemplu, inflamație a ficatului), deteriorarea funcției renale până la insuficiență renală acută, de exemplu din cauza reacțiilor alergice (nefrită interstițială).

Din sistemul hematopoietic:
uneori: eozinofilie, leucopenie;

rar: neutropenie, trombocitopenie, tendință crescută la hemoragie sau sângerare;

foarte rar: agranulocitoză și dezvoltarea infecțiilor severe (însoțite de febră persistentă sau recurentă, inflamarea amigdalelor și deteriorarea persistentă a stării de bine);

în unele cazuri: anemie hemolitică, pancitopenie.

Alte efecte secundare:
uneori: slăbiciune generală (astenie);

foarte rar: febră, pneumonită alergică.

Orice terapie cu antibiotice poate provoca modificări ale microflorei (bacterii și ciuperci), care este prezentă în mod normal la om. Din acest motiv, poate apărea reproducerea crescută a bacteriilor și ciupercilor rezistente la antibioticul utilizat (infecție secundară și suprainfectie), care în cazuri rare pot necesita un tratament suplimentar.

Contraindicatii
- hipersensibilitate la levofloxacină sau alte fluorochinolone;

- epilepsie;

- afectarea tendoanelor în tratamentul anterior cu chinolone;

- sarcina;

- perioada de lactație;

- copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.
Instrucțiuni Speciale
Cu prudență, levofloxacina este utilizată la pacienții vârstnici (probabilitate mare de scădere concomitentă a funcției renale).

În timpul tratamentului cu levofloxacină, se recomandă să continuați administrarea medicamentului timp de cel puțin 48-78 de ore după normalizarea temperaturii corpului.

În timpul tratamentului, este necesar să se evite radiațiile solare și ultraviolete artificiale pentru a evita deteriorarea pielii (fotosensibilitate).

Dacă apar semne de tendinită, levofloxacina este imediat anulată. Când se utilizează glucocorticosteroizi, riscul de rupere a tendonului sau tendinită crește.

Trebuie avut în vedere faptul că la pacienții cu antecedente de leziuni cerebrale (accident vascular cerebral, traumatisme severe) pot apărea convulsii, iar dacă glucozo-6-fosfat dehidrogenaza este insuficientă, există riscul de hemoliză.

Când se utilizează medicamentul la pacienții cu diabet zaharat, trebuie avut în vedere faptul că levofloxacina poate provoca hipoglicemie, care se manifestă prin creșterea apetitului, tremurături, nervozitate.

În pneumonia severă cauzată de pneumococ, este posibil ca utilizarea levofloxacinei să nu fie suficient de eficientă.

Reacțiile alergice severe pot fi uneori precedate de manifestări cutanate mai ușoare. Cu toate acestea, aceste reacții se pot dezvolta după prima doză - la câteva minute sau ore după utilizarea levofloxacinei.

În timpul tratamentului cu levofloxacină, pacientul trebuie informat că, dacă este prezentă diaree severă persistentă, cu sau fără sânge, medicul trebuie informat. Cauza diareei poate fi enterocolita, care se dezvoltă în timpul terapiei cu antibiotice. Dacă se suspectează colită pseudomembranoasă, administrarea levofloxacinei trebuie întreruptă imediat și trebuie instituit un tratament adecvat. În astfel de cazuri, medicamentele care inhibă motilitatea intestinală nu trebuie utilizate.

Sarcina și alăptarea
Medicamentul este contraindicat pentru utilizare în timpul sarcinii și alăptării.

Influență asupra capacității de a conduce vehicule și a mecanismelor de control
Levofloxacina reduce capacitatea de concentrare și viteza reacțiilor psihomotorii, care trebuie luate în considerare dacă este necesară utilizarea medicamentului.

Medicamentul nu trebuie utilizat după data de expirare și nu trebuie lăsat la îndemâna copiilor.

Supradozaj
Simptome: confuzie, amețeli, tulburări de conștiență și convulsii, greață, leziuni erozive ale mucoaselor.

Tratament: efectuați terapie simptomatică. Levofloxacina nu este excretată prin dializă. Nu există un antidot specific.