Televizorul OLED: ce ne oferă și de ce îl alegem
Televizoarele OLED sunt unele dintre cele mai incitante echipamente electronice pe care și le-ar putea dori un amator de cinema la el acasă, ecranele acestora oferind niște avantaje incontestabile care le fac ideale pentru vizionarea materialelor video.Din nefericire, prețurile televizoarelor OLED sunt încă mari, chiar dacă au scăzut vizibil în cei patru ani care au trecut de la lansarea primelor modele, iar cei care se gândesc la posibila achiziție a acestora vor să știe mai mult despre această tehnologie.
Nașterea ecranelor OLED a fost un proces îndelungat și dureros. După cercetările variate asupra materialelor electroluminiscente și electrofosforescente care au fost făcute în cea de-a doua parte a secolului XX, primele prototipuri de ecrane OLED au apărut în anii `80 și `90. Aceste prototipuri au devenit suficient de perfecționate pentru ca Nokia și Samsung să lanseze în 2008 primele telefoane cu ecrane OLED (N85, respectiv i7110), însă popularitatea noii tehnologii a devenit suficient de mare abia doi ani mai târziu, când acestea au fost folosite de primele telefoane Android cu adevărat faimoase: HTC Desire și Samsung Galaxy S.
Ecranele OLED și-au făcut apariția mai întâi pe telefoane deoarece prețurile vârfurilor de gamă erau singurele suficient de ridicate ca să acopere costurile de producție ale unui ecran de mici dimensiuni. Susținută în principal de Samsung și LG, dezvoltarea ecranelor OLED a intrat pe o pantă ascendentă rapidă și, pe lângă utilizarea pe telefoane și tablete din ce în ce mai mari, producătorii au putut pentru prima oară să folosească un ecran OLED și pe un televizor.
Lansate în 2013 de către LG și Samsung, primele televizoare OLED avea diagonale de 55” și prețuri care depășeau bariera de 10.000 de EUR. În cei patru ani care s-au scurs de atunci, prețurile televizoarelor OLED au scăzut suficient de mult pentru ca numărul potențialilor clienți să crească, iar în cadrul acestui articol vom vorbi despre tehnologie și despre avantajele achiziției unui astfel de produs.
Ce este un televizor OLED?
Dacă am da la o parte ecranul unui televizor OLED, am putea constata cu ușurință că ecranul este de fapt singura diferență dintre aceste modele și cele obișnuite LCD. Este adevărat, deoarece televizoarele OLED au prețuri mari, acestea vor conține și componente de vârf precum procesoare de imagine și sunet puternice și conectivitate extinsă, însă singura diferență esențială este însuși ecranul. Ce este însă un ecran OLED și ce îl face atât de atractiv?
Cititorul probabil că este familiarizat deja cu construcția unui ecran LCD: acesta are la bază o sursă de iluminare (LED sau CFL), un filtru de polarizare, o matrice LCD cu trei elemente (subpixeli) pentru fiecare pixel de ecran care își schimbă opacitatea în funcție de curentul aplicat, un ansamblu de filtre de culoare roșu, verde și albastru pentru fiecare element activ dintr-un pixel și un nou strat de polarizare. După cum se vede din imaginea atașată, un ecran OLED este un sandwich compact cu patru straturi, acesta fiind extrem de subțire și neavând nevoie de iluminare pentru că și-o produce singur. Această simplitate a fost însă foarte greu de atins și este încă scump de produs.
Fără a intra în detalii complicate, un ecran OLED este compus din două straturi exterioare, un anod și un catod între care circulă curentul, și două straturi centrale din material organic, unul conductiv și unul emisiv. De-a lungul timpului, s-a experimentat cu materiale organice moleculare sau polimerice cu proprietăți electroluminiscente sau electrofosforescente, toate având avantaje sau dezavantajele lor și fiind folosite în funcție de nevoi. Toate aceste materiale organice funcționează în principiu la fel.
Atunci când între anod și catod este aplicat un curent, între acestea creează un flux de electroni care generează o difuzie ambipolară. Stratul emițător este umplut astfel cu electroni într-o stare excitată, în timp ce stratul conductor este umplut cu găurile de sistem, un mod de lucru al oricărui alt semiconductor. Atunci când electronii excitați și golurile se atrag datorită forței de atracție dintre două sarcini opuse, aceste diferențe de potențial se anihilează iar energia este eliberată sub formă de fotoni în spectrul vizibil, adică lumina. Pentru a genera lumină pentru întregul spectru, acest strat organic este împărțit în subpixeli care emit culorile roșu, verde și albastru, așezarea grupată a acestora permițând crearea unui pixel luminos care poate avea orice culoare dorită.
Pentru a putea controla care dintre acești subpixeli este alimentat și care nu, inițial s-a dezvoltat ecranul OLED cu matrice pasivă care folosea un anod și un catod fabricați din benzi subțiri aranjate perpendicular în care zona dorită era aprinsă prin activarea benzilor care se intersectau în dreptul ei . Această metodă este însă bună doar pentru ecranele foarte mici cu rezoluție scăzută, cum ar fi cele de pe MP3 playere sau brățări de fitness, așa că s-a trecut la utilizarea unui film transparent pentru control electronic similar celui de la ecranele LCD. Astfel s-a născut ecranul OLED cu matrice activă, sau așa cum îl știm mai bine, ecranul AMOLED.
În funcție de implementări, ecranul OLED poate avea multe forme, cum ar fi ecranul transparent (care folosește și un catod și un substrat organic transparent, nu doar un anod transparent) sau ecranul flexibil, fabricat integral din elemente maleabile.
De ce sunt televizoarele OLED atât de scumpe?
Tehnologia OLED efectivă este gândită să fie mai ieftină decât un LCD, iar acest punct va fi atins într-un viitor apropiat de câțiva ani. Până atunci însă, OLED rămâne o tehnologie scumpă din următoarele două motive principale:
Cercetarea: tehnologiile LCD, fie ele TN, VA sau IPS, sunt vechi și arhi-cunoscute. Asta nu înseamnă că îmbunătățirea lor s-a oprit, însă doar cei care vor să facă reglaje de finețe se mai avansează în cercetare deoarece ce avem este deja bine pus la punct. Spre deosebire de LCD, OLED este încă o tehnologie în care se caută materiale, soluții constructive și tehnologii noi. Până nu demult, ecranele OLED erau subminate de materiale cu strălucire diferită sau materiale care se degradau prea ușor în timp, iar fiecare îmbunătățire înseamnă cercetare. În plus, OLED este o tehnologie nouă, iar fiecare brevet de invenție este încă activ și ridică costurile de producție cu taxele de licențiere.
Producția: fabricarea unui ecran OLED este pretențioasă, principalele două metode folosite astăzi necesitând vid sau măcar presiune foarte scăzută. Orice variație de presiune în cursul acestui proces înseamnă că întreaga șarjă de ecrane din cuptor trebuie trimisă la centrul de reciclare, iar toate aceste pierderi ridică costul de producție într-un ritm amețitor. Conform unor date, acum patru ani doar 10% dintre ecranele OLED pentru televizoarele Full HD treceau testul de calitate, însă rata eșecurilor a ajuns între timp de la 90% la doar 10%. În cazul ecranelor mai pretențioase cu rezoluție UHD, cota procentuală a rateurilor este încă de circa 50%, dar probabil că vom vedea și aici îmbunătățiri rapide.
Acestea sunt marile probleme ale ecranelor OLED, și evident ale televizoarelor care folosesc acest tip de panou. Deja însă s-au pus la punct tehnologii noi de fabricație, cum ar fi tipărirea inkjet la temperatură normală care este folosită pentru panourilor stradale foarte mari care au o densitate scăzută de pixeli, iar viitorul probabil că ne va aduce și alte progrese importante care vor face ecranul OLED așa cum și l-au dorit părinții lui: bun și ieftin.
De ce merită să cumperi un televizor OLED?
După cum spune chiar în prima frază a acestui articol, televizoarele OLED sunt tot ce și-ar putea dori un amator de filme sau transmisii sportive deoarece oferă o imagine cu parametru deosebiți. Acest salt nu trebuie înțeles doar ca un progres incrementat de la LCD, ecranul OLED fiind practic visul oricărui cumpărător atent la calitatea imaginii. Ce oferă însă ecranul OLED.
Negru perfect: deoarece nu folosește un sistem de iluminare iar negrul se obține prin simpla stingere a pixelilor substratului organic luminiscent, un televizor OLED oferă un nivel de negru perfect pe care nu l-ai mai văzut de pe vremea tubului catodic. În plus, nu veți vedea nici variațiile de nuanță cauzate de sistemele de iluminare folosite de ecranele LCD.
Nivelul de negru pe un ecran OLED (stânga) și LCD (dreapta)
Luminozitate mare: limitată doar de intensitatea curentului suportată de stratul organic, luminozitatea ecranului OLED este foarte ridicată. Unii producători precum LG folosesc chiar un subpixel alb, format de fapt prin suprapunerea a unor subpixeli RGB suplimentari, care permite atingerea unei luminozități și mai mari.
Contrast excelent: având un nivel de negru perfect și o strălucire maximă ridicată, un televizor OLED oferă un contrast excelent. Acesta va fi pus în valoare și mai bine atunci când conținutul video HDR, fie că este HDR10 sau Dolby Vision, vor deveni comune.
Acuratețe coloristică de vârf: vremea când ecranele AMOLED afișau nuanțe albăstrui sau nuanțe de gri cu tente rozalii s-au dus, televizoarele actuale oferind o acuratețe coloristică ridicată și o dinamică foarte bună.
Unghiuri de vizibilitate ample: spre deosebire de tehnologiile LCD, indiferent dacă vorbim de TN, VA sau IPS, tehnologia OLED oferă unghiuri de vizibilitate perfecte care nu se limitate decât de calitatea stratului protector de sticlă sau plastic.
Latențe extrem de mici: dacă ecranele LCD se laudă cu timpi de răspuns de 5 – 10 ms, ecranul OLED oferă timpi de răspuns care se exprimă în zeci de nanosecunde, iar acest lucru este ideal pentru scenele dinamice din filme sau pentru transmisiile sportive.
Dimensiuni reduse: deoarece este foarte subțire, panoul OLED propriu-zis are o grosime de ordinul zecilor de micrometri și permite realizarea unor televizoare foarte subțiri și ușoare.
Ecranele OLED au și câteva probleme, însă doar una este cu adevărat deranjantă din punct de vedere tehnic.
Remanența: la fel ca plasma, CRT și LCD, și OLED suferă de remanența imaginii atunci când imaginea afișată sau doar o parte a ei rămâne afișată permanent pe ecran. În timp, această remanență se poate transforma într-un burn-in real permanent.
Diagonala ecranului: deoarece ecranul OLED este încă scump, nu prea prea veți găsi televizoare cu diagonale mai mari de 65”, adică 165 de centimetri, iar dacă le veți găsi, vă veți dori să nu fi văzut niciodată cât costă. Dacă doriți ceva mai mare, LCD sau mai bătrâna plasmă rămân singurele opțiuni.
Prețul: după cum deja am zis, prețurile televizoarelor OLED sunt în scădere. Dacă un model de 55” costa peste 10.000 de euro acum patru ani, cele mai ieftine modele OLED de la LG pot fi găsite acum la mai puțin de 2000 de euro. Încă este mult, însă tendința este clară.
Concluzii
Pentru amatorii de filme sau sport, un televizor OLED este un vis devenit realitate deoarece acesta oferă niște parametru de imagine excelenți și are o prestație bună. Prețurile sunt singura barieră serioasă în calea adopției, însă lucrurile deja s-au îmbunătățit semnificativ și la acest capitol. Până atunci, vă puteți gândi la un Smart TV cu ecran Full HD sau, de ce nu, la un televizor cu ecran UHD.
Televizoare in catalogul Price.md
ссылка на видео