Balul florilor - Sigrid Laube

Balul florilor este o poveste fermecatoare despre acceptarea diferenţelor şi despre stabilirea relaţiilor cu cei din jurul nostru, neţinand cont de lumea din care vine fiecare. Autoarea Sigrid Laubeprezinta rivalitatea dintre flori și legume:

Florile sunt mult prea arogante, iar legumele - niste necioplite, neam de buruieni.

Astazi are loc Balul florilor. Domnul Conopida si domnisoara Morcov isi fac curaj si se duc si ei la petrecere. Sala e inmiresmata, freamata si rasuna de cantece. Domnul Levantica, parfumat si elegant, danseaza plin de insufletire cu o Roza rapitoare, rotindu-se iar si iar prin toata sala.

La sosirea neobisnuitilor oaspeti, florile sunt uimite si revoltate: asemenea indrazneala din partea unor legume nu s-a mai vazut! Dar domnul Conopida si domnisoara Morcov se avanta curajosi pe ringul de dans si-i farmeca pe toti cu Tangoul-castravetilor! Florile sunt impresionate si aplauda cu admiratie. In cele din urma, florile si legumele se imprietenesc si petrec o seara minunata dansand impreuna.

Prin aceasta poveste subtila, insotita de ilustratii exuberante, autoarea transmite micilor cititori un mesaj de toleranta si acceptare a diferentelor. „Balul florilor” a castigat in 2006 prestigiosul premiu NAPPA (National Parenting Publications Awards) Gold Award, din Statele Unite, prin care cartea a fost recunoscuta ca fiind printre cele mai bune carti pentru copii aparute in acel an.

***

Sigrid Laube expune problema prejudecatilor si a intolerantei traite in propria ei copilarie. Laube a crescut in nu mai putin de sase tari diferite si a fost nevoita sa invete cinci limbi straine si sa se acomodeze intr-un interval foarte scurt cu o multitudine de diferente culturale si sociale. Iata de ce, ca adult, autoarea se apleaca cu delicatete si intelegere asupra discriminarilor pornite din lipsa de intelegere reciproca.

Tema principala este intelegerea si acceptarea diversitatii.

„- Mda, se pare că nu ne plac, zise domnul Conopidă.
– Ce păcat, muzica e foarte frumoasă, răspunse domnișoara Morcov visătoare… I-am supărat cu ceva?
– Nu. Dar ei ne-au supărat cu ceva?
– Nu
– Atunci n-ar trebui să fie nimeni supărat, zise domnul Conopidă cu ușurare.”

– fragment din carte