Iepurasul de catifea sau Cum prind viata jucariile - Margery Williams

Ce se întâmplă cu jucăriile pe care le-am iubit când eram copii? Unde se duc, de cedispar în tăcere când nu mai avem nevoie de ele, lăsându-ne doar amintirile fericite alecopilăriei, bine ascunse în memorie, încât abia la maturitate le descoperim şi leînţelegem? Povestea „Iepuraşul de catifea” ne spune că jucăriile pot să prindă viaţă şi sădevină adevărate. E doar o poveste, desigur, dar de ce să nu îndrăznim să credem în ea?Copiii o fac fără ezitare şi, dacă sufletele noastre de adulţi au nevoie de puţin curaj,putem să ne ţinem băieţelul sau fetiţa de mână în timp ce le citim această carte.

„Oare ce înseamnă să fii adevărat? întrebă Iepuraşul într-o dimineaţă, pe când stăteauamândoi ascunşi într-un colţ mai liniştit, ştiind că, în scurt timp, dădaca va veni să facăordine în cameră. Înseamnă să ai în tine ceva care face zgomot şi un arc cu cheiţă? Nulucrurile din care eşti alcătuit te fac să fii adevărat, răspunse Căluţul de piele. Pur şisimplu, ţi se întâmplă la un moment dat. Când un copil te iubeşte mult, mult timp, şi nunumai pentru că vă jucaţi împreună, ci pentru că te iubeşte cu adevărat, atunci devii şi tuadevărat. Şi doare? întrebă Iepuraşul. Uneori, răspunse cu blândeţe Căluţul de piele, care era întotdeauna sincer. Dar, când devii adevărat, nu te superi dacă te doare puţin.”

Margery Williams (22 iulie 1881 – 4 septembrie 1944) este autoarea a numeroase cărţipentru copii şi adolescenţi, iar cea mai cunoscută, „Iepuraşul de catifea sau Cum prindviaţă jucăriile„ (The Velveteen Rabbit or How Toys Become Real), a devenit una dintreacele poveşti clasice citite şi iubite de generaţii de părinţi şi copii.

Născută la Londra, Margery Williams a dobândit pasiunea pentru literatură de la tatăl ei, care credea că o bună educaţie nu se poate face doar cu ceea ce oferă, în mod inevitabillimitat, şcoala, ci mai ales prin stimularea imaginaţiei şi creativităţii fiecărui copil, iarlectura o considera mijlocul ideal pentru acest lucru.

Scriind mai târziu literatură pentru copii, Margery Williams îşi amintea adesea dedragostea şi atenţia părintelui său, de amestecul de sensibilitate şi umor cu care leînsoţea, pe ea şi sora ei mai mare, în descoperirea minunatelor întâmplări din fiecarenouă carte de poveşti. Ideea că jucăriile au o viaţă a lor şi că depind de dragostea pecare le-o poartă copiii a fost o parte din modul în care Margery Williams vedea lumea: „Scriind despre jucării, mi-am amintit de copilăria mea, şi neuitatul meu iepuraş Tubbysau căluţul de piele cu care mă jucam parcă au căpătat din nou viaţă.”

Succesul pe care l-a avut „Iepuraşul de catifea„, chiar de la prima publicare, în 1922, vine din faptul că povestea ajunge deopotrivă la inima părinţilor şi a copiilor. Fiecare copilare o jucărie pe care o iubeşte din tot sufletul şi fiecare părinte vede în ataşamentulcopilului său faţă de un iepuraş sau ursuleţ, care devin adevăraţi membri ai familiei, oparte din propria copilărie.

„Pare simplu să scrii o poveste pentru copii„, declara Margery Williams, „dar orice scriitorsincer poate să spună că puţine lucruri sunt mai anevoioase decât să imaginezi opoveste care chiar să fie iubită de copii.”

Ágnes Keszeg este o tânără ilustratoare din Cluj care colaborează de mulţi ani cunumeroase edituri şi reviste din România şi Ungaria. A obţinut, în 2009, Marele Premiu alconcursului „Para de Aur” (Aranyvackor) din Budapesta. În afară de ilustraţia de carte, seocupă cu aceeaşi pasiune şi de designul vestimentar şi crearea de bijuterii.