Acest produs se vinde în farmacie.md Articol 18163
ATORIS®
comprimate filmate
DENUMIREA COMERCIALĂ
Atoris®
DCI-ul substanței active
Atorvastatinum
Compoziția
1 comprimat filmat conține:
substanța activă: atorvastatină (sub formă de atorvastatină calcică) 10 mg sau 20 mg;
excipienți: nucleul: laurilsulfat de sodiu, carbonat de calciu, celuloză microcristalină (E460), lactoză monohidrat, croscarmeloză sodică (E468), stearat de magneziu (E572), povidonă, crospovidonă; filmul: alcool polivinilic, dioxid de titan (E 171), macrogol 3000, talc (E 553b).
Forma farmaceutică
Comprimate filmate.
Descrierea medicamentului
Comprimate filmate rotunde, ușor biconvexe, de culoare albă.
Grupa FARMACOTERAPEUTICĂ și codul ATC
Hipolipemiante. Inhibitor a HMG-CoA-reductazei, C10AA05.
PROPRIETĂȚILE farmacologice
Proprietăți farmacodinamice
Atorvastatina este un inhibitor selectiv, competitiv, al HMG-CoA-reductazei, enzimă care controlează viteza de transformare a 3-hidroxi-3-metil-glutaril-coenzimei A în mevalonat, precursor al sterolilor, inclusiv al colesterolului. În ficat, trigliceridele și colesterolul sunt incorporate în lipoproteine cu densitate foarte mică (VLDL) și eliberate în plasmă pentru a fi distribuite în țesuturile periferice. Lipoproteinele cu densitate mică (LDL) rezultă din VLDL și sunt apoi catabolizate în principal prin receptorii cu afinitate mare pentru LDL (receptorii-LDL).
Atorvastatina scade colesterolemia și concentrația lipoproteinelor din plasmă prin inhibarea HMG-CoA-reductazei și, consecutiv, a sintezei colesterolului în ficat și crește numărul receptorilor LDL din membrana celulară hepatică, astfel încât se accelerează captarea și catabolizarea LDL.
Atorvastatina scade sinteza de LDL și numărul particulelor de LDL. Atorvastatina produce o creștere continuă a activi tății receptorilor LDL, asociată cu îmbunătățirea calitativă a particulelor LDL circulante. Este eficace în ceea ce privește reducerea LDL-colesterolului la pacienții cu hipercolesterolemie familială homozigotă, pacienți care în mod normal nu răspund la o medicație hipolipemiantă obișnuită.
Proprietăți farmacocinetice
Absorbție
După administrarea orală, atorvastatina este absorbită rapid; concentrațiile plasmatice maxime (Cmax) se ating în decurs de 1-2 ore. Absorbția crește proporțional cu doza de atorvastatină. După administrare pe cale orală, comprimatele filmate de atorvastatină prezintă o biodisponibilitate de 95-99%, comparativ cu soluția orală. Biodisponibilitatea absolută a atorvastatinei este de aproximativ 12%, iar biodisponibilitatea sistemică a activi tății inhibitorii a HMG-CoA-reductazei este de aproximativ 30%. Biodisponibilitatea sistemică scăzută este atribuită clearance-ului pre-sistemic la nivelul mucoasei gastrointestinale și/sau metabolizării la primul pasaj hepatic.
Volumul mediu de distribuție este de aproximativ 381 l. Atorvastatina se leagă în proporție de aproximativ 98% de proteinele plasmatice.
Metabolizare
Atorvastatina este metabolizată de citocromul P450 3A 4 în derivați orto- și para-hidroxilați și diferiți metaboliți de beta-oxidare. Pe lângă alte căi de metabolizare, acești produși sunt metabolizați în continuare prin glucuronoconjugare. In vitro, inhibarea HMG-CoA reductazei de către metaboliții orto- și para-hidroxilați este echivalentă cu cea a atorvastatinei. Aproximativ 70% din activi tatea inhibitorie din circulație pentru HMG-CoA reductază este atribuită metaboliților activi .
Eliminare
Atorvastatina este eliminată în principal prin bilă, după metabolizarea hepatică și/sau extrahepatică. Totuși, medicamentul nu pare a fi supus unui circuit enterohepatic semnificativ. Timpul mediu de înjumătățire plasmatică prin eliminare la om este de aproximativ 14 ore. Timpul de înjumătățire plasmatică al activi tății inhibitorii a HMG-CoA-reductazei este de aproximativ 20 până la 30 de ore, din cauza metaboliților activi .
Grupe speciale de pacienți
Vârstnici
Concentrațiile plasmatice ale atorvastatinei și ale metaboliților săi activi sunt mai mari la subiecții vârstnici sănătoși comparativ cu adulții tinerii sănătoși, în timp ce efectele asupra lipidelor au fost comparabile cu cele de la pacienții mai tineri.
Copii și adolescenți
Clearance-ul oral aparent al atorvastatinei la copii și adolescenți a fost similar cu cel al adulților, la o comparație proiectată alometrică a greutății corporale. La concentrațiile obținute pentru atorvastatină și o-hidroxiatorvastatină au fost observate scăderi semnificative ale concentrațiilor plasmatice ale LDL-C și CT.
Sex
Concentrațiile plasmatice ale atorvastatinei și metaboliților săi activi sunt diferite la femei, comparativ cu bărbați (femei: Cmax este cu aproximativ 20% mai mare și ASC este cu 10% mai mică). Aceste diferențe nu au semnificație clinică și nu există diferențe clinic semnificative între bărbați și femei în ceea ce privește efectul asupra concentrației lipidelor în sânge.
INDICAȚII TERAPEUTICE
Hipercolesterolemie
Atoris® este indicat ca adjuvant al dietei pentru scăderea valorilor crescute ale colesterolului total, LDL-colesterolului, apolipoproteinei B și trigliceridelor la adulți, adolescenți și copii cu vârsta de cel puțin 10 ani cu hipercolesterolemie primară, incluzând hipercolesterolemia familială (varianta heterozigotă) sau hiperlipidemie combinată (mixtă) (corespunzătoare tipurilor IIa and IIb din clasificarea Fredrickson), atunci când răspunsul la dietă și alte măsuri non-farmacologice nu este adecvat.
De asemenea, Atoris® este indicat pentru scăderea valorilor colesterolului total și LDL-colesterolului la pacienții cu hipercolesterolemie familială homozigotă, ca adjuvant al altor tratamente hipolipemiante (de exemplu, afereza-LDL) sau în cazul, în care astfel de tratamente nu sunt disponibile.
Prevenția bolilor cardiovasculare
Prevenția evenimentelor cardiovasculare la pacienții la care se estimează că au un risc mare pentru un prim eveniment cardiovascular, ca adjuvant pentru corectarea celorlalți factori de risc.
Doze și mod de administrare
Doze
Pacientul trebuie să urmeze o dietă hipocolesterolemiantă standard înainte de a începe tratamentul cu Atoris® și trebuie să continue această dietă în timpul tratamentului cu Atoris®.
Dozele trebuie individualizate în funcție de valorile inițiale ale LDL-colesterolului, obiectivul terapiei precum și de răspunsul fiecărui pacient.
Doza inițială uzuală este 10 mg o dată pe zi. Ajustarea dozelor trebuie efectuată la intervale de 4 săptămâni sau mai mult. Doza maximă este 80 mg o dată pe zi.
Hipercolesterolemie primară și hiperlipidemie combinată (mixtă)
La majoritatea pacienților, doza adecvată este de Atoris® 10 mg o dată pe zi. Răspunsul terapeutic este evident în următoarele 2 săptămâni, iar răspunsul terapeutic maxim se obține, de regulă, în 4 săptămâni. Răspunsul se menține pe perioada tratamentului cronic.
Hipercolesterolemie familială heterozigotă
Tratamentul trebuie inițiat cu Atoris® 10 mg administrat o dată pe zi. Dozele trebuie individualizate și ajustate la interval de 4 săptămâni, până la doza de 40 mg atorvastatină pe zi. După aceea, fie se poate crește doza până la maxim 80 mg pe zi, fie se poate asocia la tratamentul cu atorvastatină 40 mg o dată pe zi o rășină fixatoare de acizi biliari.
Hipercolesterolemie familială homozigotă
Doza de atorvastatină recomandată este de 10 până la 80 mg pe zi. La acești pacienți, atorvastatina trebuie utilizată ca adjuvant la alte tratamente hipolipemiante (de exemplu afereza LDL) sau în cazul în care astfel de tratamente nu sunt disponibile.
Prevenție a bolilor cardiovasculare
În studiile de prevenție primară, doza utilizată a fost de 10 mg pe zi. Pentru obținerea unor concentrații de LDL-colesterol în conformitate cu recomandările actuale, pot fi necesare doze mai mari.
Insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea dozei
Insuficiență hepatică
Atoris® trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu insuficiență hepatică. Atoris® este contraindicat la pacienții cu boală hepatică activă.
Vârstnici
Eficacitatea și siguranța la pacienții cu vârsta mai mare de 70 de ani, care utilizează dozele recomandate, sunt similare cu cele observate la populația generală.
Copii și adolescenți
Hipercolesterolemie
Tratamentul la copii și adolescenți trebuie efectuat numai de către medici cu experiență în tratamentul hiperlipidemiilor specifice acestor grupe de vârstă, iar pacienții trebuie reevaluați regulat.
La copiii și adolescenții cu vârsta de cel puțin 10 ani, doza inițială recomandată de atorvastatină este de 10 mg pe zi, doză care poate fi crescută până la 20 mg pe zi.
Creșterea treptată a dozelor trebuie efectuată în funcție de răspunsul individual la tratament și tolerabilitatea pacienților. Datele de siguranță privind administrarea dozelor mai mari de 20 mg, care corespund la aproximativ 0,5 mg pe kg greutate corporală, sunt limitate la această categorie de pacienți.
Experiența clinică în tratamentul copiilor cu vârsta de 6 până la 10 ani este limitată.
Atorvastatina nu este indicată pentru tratamentul pacienților cu vârsta sub 10 ani.
Pentru această categorie de pacienți pot fi mai adecvate alte forme farmaceutice/concentrații ale medicamentului.
Mod de administrare
Atoris® se administrează pe cale orală. Fiecare doză zilnică de atorvastatină se administrează în priză unică și poate fi luată în orice moment al zilei, cu sau fără alimente.
Reacții adverse
Convenția MedDRA privind frecvența
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100 și <1/10)
Mai puțin frecvente (>1/1000 și <1/100)
Rare (>1/10000 și <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvență necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Infecții și infestări: frecvente - nazofaringită.
Tulburări hematologice și limfatice: rare - trombocitopenie.
Tulburări ale sistemului imunitar: frecvente - reacții alergice; foarte rare - anafilaxie.
Tulburări metabolice și de nutriție: frecvente - hiperglicemie; mai puțin frecvente - hipoglicemie, creștere a greutății corporale, anorexie.
Tulburări psihice: mai puțin frecvente - coșmaruri, insomnie.
Tulburări ale sistemului nervos: frecvente - cefalee; mai puțin frecvente - amețeli, parestezie, hipoestezie, disgeuzie, amnezie; rare - neuropatie periferică.
Tulburări oculare: mai puțin frecvente - vedere încețoșată; rare - tulburări de vedere.
Tulburări acustice și vestibulare: mai puțin frecvente - tinitus; foarte rare - surditate.
Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale: frecvente - durere faringo-laringiană, epistaxis.
Tulburări gastro-intestinale: frecvente - constipație, flatulență, dispepsie, greață, diaree; mai puțin frecvente - vărsături, durere abdominală superioară și inferioară, eructații, pancreatită.
Tulburări hepatobiliare : mai puțin frecvente - hepatită; rare - colestază; foarte rare - insuficiență hepatică.
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat: mai puțin frecvente - urticarie, erupție cutanată tranzitorie, prurit, alopecie; rare - angioedem, dermatită buloasă, incluzând eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică.
Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv: frecvente - mialgie, artralgie, durere la nivelul extremităților, spasme musculare, edeme articulare, dorsalgie; mai puțin frecvente - durere cervicală, fatigabilitate musculară; rare - miopatie, miozită, rabdomioliză, tendonopatie, uneori complicată cu ruptură de tendon.
Tulburări ale aparatului genital și sânului: foarte rare - ginecomastie.
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare: mai puțin frecvente - indispoziție, astenie, durere toracică, edeme periferice, fatigabilitate, febră.
Investigații diagnostice: frecvente: modificări ale testelor hepatice, creștere a concentrațiilor plasmatice ale creatinkinazei; mai puțin frecvente - leucociturie.
La utilizarea statinelor, au fost raportate următoarele reacții adverse: disfuncție sexuală, depresie, cazuri excepțional de rare de pneumonie interstițială, în special în cazul tratamentului cronic; diabet zaharat, cu frecvența dependentă de prezența factorilor de risc (glicemia à jeun ≥ 5. 6 mmol/L, indicele masei corporale >30kg/m2, hipretrigliceridemie, antecedente de hpertensiune arterială).
Copii și adolescenți
Tulburări ale sistemului nervos: frecvente - cefalee.
Tulburări gastro-intestinale: frecvente - durere abdominală
Investigații diagnostice: frecvente - creșterea concentrațiilor plasmatice ale alanin-aminotransferazei, creșterea concentrațiilor plasmatice ale creatin-fosfokinazei (CPK).
Având la bază datele disponibile, se așteaptă ca frecvența, tipul și severitatea reacțiilor adverse la copii și adolescenți să fie aceleași ca la adulți.
La copii și adolescenți nu există suficiente date de siguranță pe termen îndelungat.
Contraindicații
Hipersensibilitate la atorvastatină sau la oricare dintre excipienții medicamentului; maladii hepatice active sau cu valori serice crescute persistente, inexplicabile ale transaminazelor hepatice, care depășesc de 3 ori limita superioară a valorilor normale; sarcina, perioada de alăptare, la femeile aflate la vârsta fertilă care nu utilizează metode adecvate de contracepție .
Supradozare
Nu există tratament specific pentru supradozajul cu atorvastatină. În caz de supradozaj, pacientul trebuie tratat simptomatic și, dacă este necesar, se recurge la tratament de susținere al funcțiilor vitale. Trebuie monitorizate testele hepatice și valorile concentrației plasmatice a creatininfosfokinazei. Din cauza legării în proporție mare de proteinele plasmatice, nu se așteaptă ca hemodializa să determine o creștere semnificativă a clearance-ului atorvastatinei.
Atenționări și precauții speciale de utilizare
Efecte hepatice
Înainte de începerea tratamentului și ulterior periodic pe durata tratamentului, trebuie efectuate teste ale funcției hepatice. La pacienții la care în timpul tratamentului se constată semne sau simptome ale unei afecțiuni hepatice, trebuie testată funcția hepatică. Pacienții la care se observă o creștere a valorilor serice ale transaminazelor hepatice trebuie monitorizați până la revenirea la valorile normale. În cazul creșterii valorilor serice ale transaminazelor hepatice de peste 3 față de limita superioară a valorilor normale, se recomandă fie reducerea dozei, fie întreruperea tratamentului cu Atoris® .
Atoris® trebuie administrat cu precauție la pacienții care consumă cantități importante de alcool etilic și/sau la cei cu boli hepatice în antecedente.
Prevenirea accidentelor vasculare cerebrale prin reducerea semnificativă a valorilor colesterolemiei
Este posibil ca riscul total de accident cerebral vascular să fie mai mare la pacienții cu infarct cerebral lacunar în antecedente, tratați cu atorvastatină 80 mg pe zi.
La pacienții cu antecedente de accident vascular cerebral hemoragic sau cu infarct lacunar cerebral, raportul risc/beneficiu în cazul tratamentului cu atorvastatină 80 mg nu este stabilit, iar înainte de inițierea tratamentului, trebuie luat în considerare riscul potențial de accident vascular cerebral hemoragic.
Efecte asupra musculaturii scheletice
Atorvastatina, similar altor inhibitori ai HMG-CoA-reductazei, poate afecta rar musculatura scheletică și determina mialgie, miozită și miopatie, care pot evolua către rabdomioliză, o afecțiune care poate pune viața în pericol, caracterizată prin creșteri marcate ale valorilor concentrațiilor plasmatice ale CPK (>10 ori limita superioară a normalului), mioglobinemie și mioglobinurie, care pot duce la insuficiență renală.
Înainte de tratament
Atorvastatina trebuie recomandată cu precauție pacienților cu factori predispozanți pentru rabdomioliză. Concentrația plasmatică de creatinfosfokinază (CPK) trebuie determinată înaintea inițierii tratamentului cu statine în următoarele situații:
- Insuficiență renală
- Hipotiroidie
- Antecedente personale sau familiale de afecțiuni musculare ereditare
- Antecedente de miopatie indusă de o statină sau de un fibrat
- Antecedente de boală hepatică și/sau în cazul în care se consumă cantități importante de alcool
- La persoanele vârstnice (cu vârsta peste 70 de ani), necesitatea acestei determinări trebuie luată în considerare în funcție de prezența altor factori predispozanți pentru rabdomioliză
- Atunci când concentrațiile plasmatice ale creatinfosfokinazei pot crește, din cauza interacțiunilor și în cadrul grupelor speciale de pacienți, incluzând grupele subpopulaționale genetice.
În aceste situații, trebuie evaluate riscurile posibile ale tratamentului comparativ cu beneficiile urmărite, recomandându-se monitorizarea clinică a pacienților.
Tratamentul nu trebuie inițiat În cazul concentrației semnificativ crescute ale CPK (>5 ori LSN = limita superioară a normalului) față de valorile normale,.
Măsurarea concentrației plasmatice a creatinfosfokinazei
Concentrația plasmatică a creatinfosfokinazei (CPK) nu trebuie determinată după un efort fizic intens sau în prezența oricărei alte cauze posibile de creștere a CPK, deoarece interpretarea rezultatelor este dificilă. În cazul în care concentrația plasmatică de CPK este semnificativ mai mare decât valorile normale (>5 ori LSN), determinarea se repetă după 5-7 zile, pentru confirmarea rezultatelor.
În timpul tratamentului
- Pacienții trebuie rugați să semnaleze imediat durerile musculare, crampele sau senzația de slăbiciune musculară, mai ales dacă aceste simptome sunt însoțite de afectarea stării generale sau febră;
- Dacă aceste simptome apar în timpul tratamentului cu atorvastatină, trebuie determinate valorile CPK. Dacă aceste valori sunt semnificativ crescute (>5 ori LSN), tratamentul trebuie întrerupt;
- Dacă simptomele musculare sunt severe și determină disconfort zilnic, chiar dacă valorile CPK sunt crescute, dar ≤ 5 x LSN, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului;
- Dacă simptomele dispar și valorile CPK revin la normal, poate fi luată în considerare reînceperea tratamentului cu atorvastatină sau inițierea tratamentului cu o altă statină, cu utilizarea dozelor minime și monitorizarea atentă a pacientului.
- Tratamentul cu atorvastatină trebuie întrerupt în cazul creșterii clinic semnificative a concentrației plasmatice a CPK (>10 x LSN) sau dacă se suspectează sau se confirmă rabdomioliza.
Tratament concomitent cu alte medicamente
Riscul de rabdomioliză crește atunci când atorvastatina este administrată concomitent cu anumite medicamente care pot crește valoarea concentrației plasmatice de atorvastatină, cum sunt inhibitorii puternici ai CYP3A4 sau ai proteinelor de transport (cum sunt ciclosporină, telitromicină, claritromicină, delavirdină, stiripentol, ketoconazol, voriconazol, itraconazol, posaconazol și inhibitorii proteazei HIV, incluzând ritonavir, lopinavir, atazanavir, indinavir, darunavir, etc). De asemenea, riscul de miopatie poate fi crescut în cazul utilizării concomitente cu gemfibrozil și alte derivate de acid fibric, eritromicină, niacină și ezetimib. Dacă este posibil, în locul acestor medicamente se recomandă tratamente alternative (fără interacțiuni).
În cazul în care este necesară administrarea concomitentă a acestor medicamente cu atorvastatina, trebuie evaluat cu atenție raportul risc/beneficiu.
La pacienții tratați cu medicamente care cresc concentrațiile plasmatice de atorvastatină, se recomandă o doză inițială mică de atorvastatină. Adițional, în cazul inhibitorilor potenți ai CYP3A4, se recomandă scăderea dozei maxime de atorvastatină și monitorizarea clinică adecvată a acestor pacienți .
Utilizarea concomitentă de atorvastatină și acid fusidic nu este recomandată, de aceea, în timpul terapiei cu acid fusidic, poate fi luată în considerare întreruperea temporară a administrării atorvastatinei .
Pneumonie interstițială
În timpul utilizării unor statine, în special în caz de utilizare cronică, au fost raportate cazuri excepțional de rare de pneumonie interstițială. Tabloul clinic poate include dispnee, tuse neproductivă și deteriorare a stării generale (fatigabilitate, scădere în greutate și hipertermie). Dacă se suspicionează apariția unei pneumonii interstițiale, tratamentul cu statine trebuie întrerupt.
Diabet zaharat
Unele dovezi sugerează, că statinele determină creșterea glicemiei la unii pacienți, cu risc ridicat de diabet zaharat în viitor, pot produce un nivel de hiperglicemie care necesită măsuri formale aplicate în cazul diabetului zaharat. Acest risc, cu toate acestea, este compensat de reducerea riscului vascular cu statine și, prin urmare, nu ar trebui să fie un motiv pentru întreruperea tratamentului cu statine. Pacienții cu factori de risc (glucoza à jeun 5,6 - 6,9 mmol / L, IMC > 30kg/m2, hipertrigliceridemie, hipertensiune arterială), ar trebui să fie monitorizați atât clinic, cât și biochimic în conformitate cu recomandările naționale.
Copii și adolescenți
La copiii și adolescenții nu s-au efectuat studii de siguranță în ceea ce privește creșterea și dezvoltarea.
Femei aflate la vârsta fertilă
Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive adecvate în timpul tratamentului .
Excipienți
Atoris® conține lactoză. Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbție la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Administrarea sarcină și în perioada de alăptare
Atoris® este contraindicat în timpul sarcinii. Medicamentul nu trebuie utilizat la gravide, femei care încearcă să devină gravide sau femei care cred că sunt gravide. Tratamentul cu Atoris® trebuie întrerupt pe durata sarcinii sau până când se dovedește lipsa sarcinii.
Atorvastatina este contraindicată în perioada de alăptare.
Influența asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Atoris® prezintă o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Interacțiuni cu alte medicamente, alte tipuri de interacțiuni
Efectul altor medicamente asupra atorvastatinei
Atorvastatina este metabolizată de izoenzima 3A4 a citocromului P450 (CYP3A4) și este substrat al proteinelor de transport, cum este proteina de transport a captării hepatocitare OATP1B1. Administrarea concomitentă de medicamente care inhibă CYP3A4 sau proteinele de transport, poate duce la creșterea concentrațiilor plasmatice de atorvastatină și creșterea riscului de miopatie. De asemenea, riscul poate crește și la administrarea concomitentă de atorvastatină cu alte medicamnte cu potențial de inducere a miopatiei, cum sunt derivatele acidului fibric și ezetimib.
Inhibitorii CYP3A4
Inhibitorii puternici ai CYP3A4 determină creșterea concentrațiilor plasmatice ale atorvastatinei . Dacă este posibil, administrarea concomitentă de inhibitori puternici ai CYP3A4 (ciclosporină, telitromicină, claritromicină, delavirdină, stiripentol, ketoconazol, voriconazol, itraconazol, posaconazol și inhibitorii proteazei HIV, incluzând ritonavir, lopinavir, atazanavir, indinavir, darunavir, etc. ) trebuie evitată. În cazurile în care administrarea concomitentă a acestor medicamente și a atorvastatinei nu poate fi evitată, se recomandă administrarea unor doze inițiale și maxime de atorvastatină mai mici și monitorizarea clinică adecvată a pacientului.
Inhibitorii moderați ai CYP3A4 (eritromicină, diltiazem, verapamil și fluconazol) pot crește concentrațiile plasmatice ale atorvastatinei. În cazul utilizării concomitente a eritromicinei cu statine, a fost observată creșterea riscului de miopatie. Nu au fost efectuate studii de interacțiune medicamentoasă pentru amiodaronă sau verapamil și atorvastatină. Se știe că atât amiodarona, cât și verapamilul inhibă activi tatea CYP3A4, iar administrarea concomitentă de atorvastatină poate determina creșterea concentrațiilor plasmatice ale atorvastatinei. De aceea, trebuie luată în considerare scăderea dozei maxime de atorvastatină și monitorizarea clinică adecvată a pacientului, în cazul utilizării concomitente cu inhibitori moderați ai CYP3A4. După inițierea terapiei sau după ajustarea dozei inhibitorului enzimatic, se recomandă monitorizare clinică adecvată.
Inductorii CYP3A4
Administrarea concomitentă de atorvastatină și inductori ai enzimelor citocromului P450 3A (efavirenz, rifampicină, sunătoare) poate determina reducerea variabilă a concentrațiilor plasmatice ale atorvastatinei. Din cauza mecanismului dual de interacțiune al rifampicinei (inductor al enzimelor citocrom P450 3A și inhibare a transportului captării hepatocitare OATP1B1), administrarea concomitentă de atorvastatină și rifampicină nu este contraindicată, deoarece amânarea administrării de atorvastatină după utilizarea rifampicinei a fost asociată cu o reducere semnificativă a concentrațiilor plasmatice de atorvastatină. Efectul rifampicinei asupra concentrației atorvastatinei la nivel hepatocitar este, totuși, necunoscut și, dacă administrarea concomitentă este necesară, pacienții trebuie monitorizați cu atenție.
Inhibitorii proteinelor de transport
Inhibitorii proteinelor de transport (ciclosporina) pot crește concentrațiile plasmatice ale atorvastatinei. Nu se cunoaște efectul inhibării transportorilor captării hepatice asupra concentrațiilor hepatocitare ale atorvastatinei. Dacă administrarea concomitentă este necesară, se recomandă reducerea dozei și monitorizarea pacienților.
Gemfibrozil/derivatele de acid fibric
Utilizarea în monoterapie a fibraților este asociată ocazional cu evenimente adverse musculare, incluzând rabdomioliză. Riscul acestor evenimente poate crește la utilizarea concomitentă a derivatelor acidului fibric cu atorvastatină. Dacă administrarea concomitentă este necesară, trebuie utilizată doza minimă eficace de atorvastatină, iar pacienții trebuie monitorizați adecvat .
Ezetimib
Utilizarea în monoterapie a ezetimibului este asociată cu evenimente adverse musculare, incluzând rabdomioliză. Riscul acestor evenimente poate crește la utilizarea concomitentă de ezetimib și atorvastatină. Se recomandă monitorizarea adecvată a pacienților.
Colestipol
Concentrațiile plasmatice de atorvastatină și ale metaboliților săi activi au fost mai scăzute în cazul administrării concomitente a atorvastatinei cu colestipol, comparative cu administrarea acestora în monoterapie.
Acid fusidic
Nu au fost efectuate studii de interacțiune medicamentoasă pentru acid fusidic și atorvastatină. Similar altor statine, după punerea pe piață a medicamentului, în cazul utilizării concomitente de atorvastatină cu acid fusidic au fost raportate reacții adverse musculare, incluzând rabdomioliză. Mecanismul acestei interacțiuni este necunoscut. Pacienții trebuie monitorizați cu atenție și se poate lua în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu atorvastatină.
Efectul atorvastatinei asupra altor medicamente
Digoxină
În cazul administrării dozelor repetate de digoxină și atorvastatină 10 mg, valoarea concentrațiilor plasmatice ale digoxinei la starea de echilibru au crescut ușor. Pacienții tratați cu digoxină trebuie monitorizați adecvat.
Contraceptive orale
Administrare concomitentă de atorvastatină cu un contraceptiv oral a determinat creșterea concentrațiilor plasmatice de noretindronă și etinilestradiol.
Warfarină
La pacienți care urmează tratament cronic cu warfarină, administrarea concomitentă de atorvastatină 80 mg pe zi a determinat o scădere minoră, de aproximativ 1,7 secunde a timpului de protrombină în perioada primelor 4 zile de tratament, după care acesta a revenit la normal, după 15 zile de tratament cu atorvastatină. Cu toate că interacțiunile semnificative clinic au fost raportate numai în foarte rare cazuri, la pacienții tratați cu anticoagulante, timpul de protrombină trebuie determinat înaintea inițierii tratamentului cu atorvastatină și suficient de frecvent în timpul tratamentului, pentru a preveni apariția tulburărilor semnificative ale acestuia.
După stabilizarea timpului de protrombină, ulterior, acesta poate fi monitorizat la intervalele recomandate de obicei pentru pacienții tratați cu anticoagulante cumarinice. Dacă doza de atorvastatină este modificată sau tratamentul întrerupt, trebuie aplicată aceeași procedură. Tratamentul cu atorvastatină nu a fost asociat cu sângerări sau modificări ale timpului de protrombină la pacienții care nu utilizează anticoagulante.
Prezentare, ambalaj
Comprimate filmate 10 mg și 20 mg. Câte 10 comprimate în blister, câte 3 sau 9 blistere împreună cu instrucțiunea pentru administrare în cutie de carton.
Păstrare
A se păstra la temperatura sub 25 °C, în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna și vederea copiilor.
Statutul legal
Cu prescripție medicală.
comprimate filmate
DENUMIREA COMERCIALĂ
Atoris®
DCI-ul substanței active
Atorvastatinum
Compoziția
1 comprimat filmat conține:
substanța activă: atorvastatină (sub formă de atorvastatină calcică) 10 mg sau 20 mg;
excipienți: nucleul: laurilsulfat de sodiu, carbonat de calciu, celuloză microcristalină (E460), lactoză monohidrat, croscarmeloză sodică (E468), stearat de magneziu (E572), povidonă, crospovidonă; filmul: alcool polivinilic, dioxid de titan (E 171), macrogol 3000, talc (E 553b).
Forma farmaceutică
Comprimate filmate.
Descrierea medicamentului
Comprimate filmate rotunde, ușor biconvexe, de culoare albă.
Grupa FARMACOTERAPEUTICĂ și codul ATC
Hipolipemiante. Inhibitor a HMG-CoA-reductazei, C10AA05.
PROPRIETĂȚILE farmacologice
Proprietăți farmacodinamice
Atorvastatina este un inhibitor selectiv, competitiv, al HMG-CoA-reductazei, enzimă care controlează viteza de transformare a 3-hidroxi-3-metil-glutaril-coenzimei A în mevalonat, precursor al sterolilor, inclusiv al colesterolului. În ficat, trigliceridele și colesterolul sunt incorporate în lipoproteine cu densitate foarte mică (VLDL) și eliberate în plasmă pentru a fi distribuite în țesuturile periferice. Lipoproteinele cu densitate mică (LDL) rezultă din VLDL și sunt apoi catabolizate în principal prin receptorii cu afinitate mare pentru LDL (receptorii-LDL).
Atorvastatina scade colesterolemia și concentrația lipoproteinelor din plasmă prin inhibarea HMG-CoA-reductazei și, consecutiv, a sintezei colesterolului în ficat și crește numărul receptorilor LDL din membrana celulară hepatică, astfel încât se accelerează captarea și catabolizarea LDL.
Atorvastatina scade sinteza de LDL și numărul particulelor de LDL. Atorvastatina produce o creștere continuă a activi tății receptorilor LDL, asociată cu îmbunătățirea calitativă a particulelor LDL circulante. Este eficace în ceea ce privește reducerea LDL-colesterolului la pacienții cu hipercolesterolemie familială homozigotă, pacienți care în mod normal nu răspund la o medicație hipolipemiantă obișnuită.
Proprietăți farmacocinetice
Absorbție
După administrarea orală, atorvastatina este absorbită rapid; concentrațiile plasmatice maxime (Cmax) se ating în decurs de 1-2 ore. Absorbția crește proporțional cu doza de atorvastatină. După administrare pe cale orală, comprimatele filmate de atorvastatină prezintă o biodisponibilitate de 95-99%, comparativ cu soluția orală. Biodisponibilitatea absolută a atorvastatinei este de aproximativ 12%, iar biodisponibilitatea sistemică a activi tății inhibitorii a HMG-CoA-reductazei este de aproximativ 30%. Biodisponibilitatea sistemică scăzută este atribuită clearance-ului pre-sistemic la nivelul mucoasei gastrointestinale și/sau metabolizării la primul pasaj hepatic.
Volumul mediu de distribuție este de aproximativ 381 l. Atorvastatina se leagă în proporție de aproximativ 98% de proteinele plasmatice.
Metabolizare
Atorvastatina este metabolizată de citocromul P450 3A 4 în derivați orto- și para-hidroxilați și diferiți metaboliți de beta-oxidare. Pe lângă alte căi de metabolizare, acești produși sunt metabolizați în continuare prin glucuronoconjugare. In vitro, inhibarea HMG-CoA reductazei de către metaboliții orto- și para-hidroxilați este echivalentă cu cea a atorvastatinei. Aproximativ 70% din activi tatea inhibitorie din circulație pentru HMG-CoA reductază este atribuită metaboliților activi .
Eliminare
Atorvastatina este eliminată în principal prin bilă, după metabolizarea hepatică și/sau extrahepatică. Totuși, medicamentul nu pare a fi supus unui circuit enterohepatic semnificativ. Timpul mediu de înjumătățire plasmatică prin eliminare la om este de aproximativ 14 ore. Timpul de înjumătățire plasmatică al activi tății inhibitorii a HMG-CoA-reductazei este de aproximativ 20 până la 30 de ore, din cauza metaboliților activi .
Grupe speciale de pacienți
Vârstnici
Concentrațiile plasmatice ale atorvastatinei și ale metaboliților săi activi sunt mai mari la subiecții vârstnici sănătoși comparativ cu adulții tinerii sănătoși, în timp ce efectele asupra lipidelor au fost comparabile cu cele de la pacienții mai tineri.
Copii și adolescenți
Clearance-ul oral aparent al atorvastatinei la copii și adolescenți a fost similar cu cel al adulților, la o comparație proiectată alometrică a greutății corporale. La concentrațiile obținute pentru atorvastatină și o-hidroxiatorvastatină au fost observate scăderi semnificative ale concentrațiilor plasmatice ale LDL-C și CT.
Sex
Concentrațiile plasmatice ale atorvastatinei și metaboliților săi activi sunt diferite la femei, comparativ cu bărbați (femei: Cmax este cu aproximativ 20% mai mare și ASC este cu 10% mai mică). Aceste diferențe nu au semnificație clinică și nu există diferențe clinic semnificative între bărbați și femei în ceea ce privește efectul asupra concentrației lipidelor în sânge.
INDICAȚII TERAPEUTICE
Hipercolesterolemie
Atoris® este indicat ca adjuvant al dietei pentru scăderea valorilor crescute ale colesterolului total, LDL-colesterolului, apolipoproteinei B și trigliceridelor la adulți, adolescenți și copii cu vârsta de cel puțin 10 ani cu hipercolesterolemie primară, incluzând hipercolesterolemia familială (varianta heterozigotă) sau hiperlipidemie combinată (mixtă) (corespunzătoare tipurilor IIa and IIb din clasificarea Fredrickson), atunci când răspunsul la dietă și alte măsuri non-farmacologice nu este adecvat.
De asemenea, Atoris® este indicat pentru scăderea valorilor colesterolului total și LDL-colesterolului la pacienții cu hipercolesterolemie familială homozigotă, ca adjuvant al altor tratamente hipolipemiante (de exemplu, afereza-LDL) sau în cazul, în care astfel de tratamente nu sunt disponibile.
Prevenția bolilor cardiovasculare
Prevenția evenimentelor cardiovasculare la pacienții la care se estimează că au un risc mare pentru un prim eveniment cardiovascular, ca adjuvant pentru corectarea celorlalți factori de risc.
Doze și mod de administrare
Doze
Pacientul trebuie să urmeze o dietă hipocolesterolemiantă standard înainte de a începe tratamentul cu Atoris® și trebuie să continue această dietă în timpul tratamentului cu Atoris®.
Dozele trebuie individualizate în funcție de valorile inițiale ale LDL-colesterolului, obiectivul terapiei precum și de răspunsul fiecărui pacient.
Doza inițială uzuală este 10 mg o dată pe zi. Ajustarea dozelor trebuie efectuată la intervale de 4 săptămâni sau mai mult. Doza maximă este 80 mg o dată pe zi.
Hipercolesterolemie primară și hiperlipidemie combinată (mixtă)
La majoritatea pacienților, doza adecvată este de Atoris® 10 mg o dată pe zi. Răspunsul terapeutic este evident în următoarele 2 săptămâni, iar răspunsul terapeutic maxim se obține, de regulă, în 4 săptămâni. Răspunsul se menține pe perioada tratamentului cronic.
Hipercolesterolemie familială heterozigotă
Tratamentul trebuie inițiat cu Atoris® 10 mg administrat o dată pe zi. Dozele trebuie individualizate și ajustate la interval de 4 săptămâni, până la doza de 40 mg atorvastatină pe zi. După aceea, fie se poate crește doza până la maxim 80 mg pe zi, fie se poate asocia la tratamentul cu atorvastatină 40 mg o dată pe zi o rășină fixatoare de acizi biliari.
Hipercolesterolemie familială homozigotă
Doza de atorvastatină recomandată este de 10 până la 80 mg pe zi. La acești pacienți, atorvastatina trebuie utilizată ca adjuvant la alte tratamente hipolipemiante (de exemplu afereza LDL) sau în cazul în care astfel de tratamente nu sunt disponibile.
Prevenție a bolilor cardiovasculare
În studiile de prevenție primară, doza utilizată a fost de 10 mg pe zi. Pentru obținerea unor concentrații de LDL-colesterol în conformitate cu recomandările actuale, pot fi necesare doze mai mari.
Insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea dozei
Insuficiență hepatică
Atoris® trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu insuficiență hepatică. Atoris® este contraindicat la pacienții cu boală hepatică activă.
Vârstnici
Eficacitatea și siguranța la pacienții cu vârsta mai mare de 70 de ani, care utilizează dozele recomandate, sunt similare cu cele observate la populația generală.
Copii și adolescenți
Hipercolesterolemie
Tratamentul la copii și adolescenți trebuie efectuat numai de către medici cu experiență în tratamentul hiperlipidemiilor specifice acestor grupe de vârstă, iar pacienții trebuie reevaluați regulat.
La copiii și adolescenții cu vârsta de cel puțin 10 ani, doza inițială recomandată de atorvastatină este de 10 mg pe zi, doză care poate fi crescută până la 20 mg pe zi.
Creșterea treptată a dozelor trebuie efectuată în funcție de răspunsul individual la tratament și tolerabilitatea pacienților. Datele de siguranță privind administrarea dozelor mai mari de 20 mg, care corespund la aproximativ 0,5 mg pe kg greutate corporală, sunt limitate la această categorie de pacienți.
Experiența clinică în tratamentul copiilor cu vârsta de 6 până la 10 ani este limitată.
Atorvastatina nu este indicată pentru tratamentul pacienților cu vârsta sub 10 ani.
Pentru această categorie de pacienți pot fi mai adecvate alte forme farmaceutice/concentrații ale medicamentului.
Mod de administrare
Atoris® se administrează pe cale orală. Fiecare doză zilnică de atorvastatină se administrează în priză unică și poate fi luată în orice moment al zilei, cu sau fără alimente.
Reacții adverse
Convenția MedDRA privind frecvența
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100 și <1/10)
Mai puțin frecvente (>1/1000 și <1/100)
Rare (>1/10000 și <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvență necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Infecții și infestări: frecvente - nazofaringită.
Tulburări hematologice și limfatice: rare - trombocitopenie.
Tulburări ale sistemului imunitar: frecvente - reacții alergice; foarte rare - anafilaxie.
Tulburări metabolice și de nutriție: frecvente - hiperglicemie; mai puțin frecvente - hipoglicemie, creștere a greutății corporale, anorexie.
Tulburări psihice: mai puțin frecvente - coșmaruri, insomnie.
Tulburări ale sistemului nervos: frecvente - cefalee; mai puțin frecvente - amețeli, parestezie, hipoestezie, disgeuzie, amnezie; rare - neuropatie periferică.
Tulburări oculare: mai puțin frecvente - vedere încețoșată; rare - tulburări de vedere.
Tulburări acustice și vestibulare: mai puțin frecvente - tinitus; foarte rare - surditate.
Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale: frecvente - durere faringo-laringiană, epistaxis.
Tulburări gastro-intestinale: frecvente - constipație, flatulență, dispepsie, greață, diaree; mai puțin frecvente - vărsături, durere abdominală superioară și inferioară, eructații, pancreatită.
Tulburări hepatobiliare : mai puțin frecvente - hepatită; rare - colestază; foarte rare - insuficiență hepatică.
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat: mai puțin frecvente - urticarie, erupție cutanată tranzitorie, prurit, alopecie; rare - angioedem, dermatită buloasă, incluzând eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică.
Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv: frecvente - mialgie, artralgie, durere la nivelul extremităților, spasme musculare, edeme articulare, dorsalgie; mai puțin frecvente - durere cervicală, fatigabilitate musculară; rare - miopatie, miozită, rabdomioliză, tendonopatie, uneori complicată cu ruptură de tendon.
Tulburări ale aparatului genital și sânului: foarte rare - ginecomastie.
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare: mai puțin frecvente - indispoziție, astenie, durere toracică, edeme periferice, fatigabilitate, febră.
Investigații diagnostice: frecvente: modificări ale testelor hepatice, creștere a concentrațiilor plasmatice ale creatinkinazei; mai puțin frecvente - leucociturie.
La utilizarea statinelor, au fost raportate următoarele reacții adverse: disfuncție sexuală, depresie, cazuri excepțional de rare de pneumonie interstițială, în special în cazul tratamentului cronic; diabet zaharat, cu frecvența dependentă de prezența factorilor de risc (glicemia à jeun ≥ 5. 6 mmol/L, indicele masei corporale >30kg/m2, hipretrigliceridemie, antecedente de hpertensiune arterială).
Copii și adolescenți
Tulburări ale sistemului nervos: frecvente - cefalee.
Tulburări gastro-intestinale: frecvente - durere abdominală
Investigații diagnostice: frecvente - creșterea concentrațiilor plasmatice ale alanin-aminotransferazei, creșterea concentrațiilor plasmatice ale creatin-fosfokinazei (CPK).
Având la bază datele disponibile, se așteaptă ca frecvența, tipul și severitatea reacțiilor adverse la copii și adolescenți să fie aceleași ca la adulți.
La copii și adolescenți nu există suficiente date de siguranță pe termen îndelungat.
Contraindicații
Hipersensibilitate la atorvastatină sau la oricare dintre excipienții medicamentului; maladii hepatice active sau cu valori serice crescute persistente, inexplicabile ale transaminazelor hepatice, care depășesc de 3 ori limita superioară a valorilor normale; sarcina, perioada de alăptare, la femeile aflate la vârsta fertilă care nu utilizează metode adecvate de contracepție .
Supradozare
Nu există tratament specific pentru supradozajul cu atorvastatină. În caz de supradozaj, pacientul trebuie tratat simptomatic și, dacă este necesar, se recurge la tratament de susținere al funcțiilor vitale. Trebuie monitorizate testele hepatice și valorile concentrației plasmatice a creatininfosfokinazei. Din cauza legării în proporție mare de proteinele plasmatice, nu se așteaptă ca hemodializa să determine o creștere semnificativă a clearance-ului atorvastatinei.
Atenționări și precauții speciale de utilizare
Efecte hepatice
Înainte de începerea tratamentului și ulterior periodic pe durata tratamentului, trebuie efectuate teste ale funcției hepatice. La pacienții la care în timpul tratamentului se constată semne sau simptome ale unei afecțiuni hepatice, trebuie testată funcția hepatică. Pacienții la care se observă o creștere a valorilor serice ale transaminazelor hepatice trebuie monitorizați până la revenirea la valorile normale. În cazul creșterii valorilor serice ale transaminazelor hepatice de peste 3 față de limita superioară a valorilor normale, se recomandă fie reducerea dozei, fie întreruperea tratamentului cu Atoris® .
Atoris® trebuie administrat cu precauție la pacienții care consumă cantități importante de alcool etilic și/sau la cei cu boli hepatice în antecedente.
Prevenirea accidentelor vasculare cerebrale prin reducerea semnificativă a valorilor colesterolemiei
Este posibil ca riscul total de accident cerebral vascular să fie mai mare la pacienții cu infarct cerebral lacunar în antecedente, tratați cu atorvastatină 80 mg pe zi.
La pacienții cu antecedente de accident vascular cerebral hemoragic sau cu infarct lacunar cerebral, raportul risc/beneficiu în cazul tratamentului cu atorvastatină 80 mg nu este stabilit, iar înainte de inițierea tratamentului, trebuie luat în considerare riscul potențial de accident vascular cerebral hemoragic.
Efecte asupra musculaturii scheletice
Atorvastatina, similar altor inhibitori ai HMG-CoA-reductazei, poate afecta rar musculatura scheletică și determina mialgie, miozită și miopatie, care pot evolua către rabdomioliză, o afecțiune care poate pune viața în pericol, caracterizată prin creșteri marcate ale valorilor concentrațiilor plasmatice ale CPK (>10 ori limita superioară a normalului), mioglobinemie și mioglobinurie, care pot duce la insuficiență renală.
Înainte de tratament
Atorvastatina trebuie recomandată cu precauție pacienților cu factori predispozanți pentru rabdomioliză. Concentrația plasmatică de creatinfosfokinază (CPK) trebuie determinată înaintea inițierii tratamentului cu statine în următoarele situații:
- Insuficiență renală
- Hipotiroidie
- Antecedente personale sau familiale de afecțiuni musculare ereditare
- Antecedente de miopatie indusă de o statină sau de un fibrat
- Antecedente de boală hepatică și/sau în cazul în care se consumă cantități importante de alcool
- La persoanele vârstnice (cu vârsta peste 70 de ani), necesitatea acestei determinări trebuie luată în considerare în funcție de prezența altor factori predispozanți pentru rabdomioliză
- Atunci când concentrațiile plasmatice ale creatinfosfokinazei pot crește, din cauza interacțiunilor și în cadrul grupelor speciale de pacienți, incluzând grupele subpopulaționale genetice.
În aceste situații, trebuie evaluate riscurile posibile ale tratamentului comparativ cu beneficiile urmărite, recomandându-se monitorizarea clinică a pacienților.
Tratamentul nu trebuie inițiat În cazul concentrației semnificativ crescute ale CPK (>5 ori LSN = limita superioară a normalului) față de valorile normale,.
Măsurarea concentrației plasmatice a creatinfosfokinazei
Concentrația plasmatică a creatinfosfokinazei (CPK) nu trebuie determinată după un efort fizic intens sau în prezența oricărei alte cauze posibile de creștere a CPK, deoarece interpretarea rezultatelor este dificilă. În cazul în care concentrația plasmatică de CPK este semnificativ mai mare decât valorile normale (>5 ori LSN), determinarea se repetă după 5-7 zile, pentru confirmarea rezultatelor.
În timpul tratamentului
- Pacienții trebuie rugați să semnaleze imediat durerile musculare, crampele sau senzația de slăbiciune musculară, mai ales dacă aceste simptome sunt însoțite de afectarea stării generale sau febră;
- Dacă aceste simptome apar în timpul tratamentului cu atorvastatină, trebuie determinate valorile CPK. Dacă aceste valori sunt semnificativ crescute (>5 ori LSN), tratamentul trebuie întrerupt;
- Dacă simptomele musculare sunt severe și determină disconfort zilnic, chiar dacă valorile CPK sunt crescute, dar ≤ 5 x LSN, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului;
- Dacă simptomele dispar și valorile CPK revin la normal, poate fi luată în considerare reînceperea tratamentului cu atorvastatină sau inițierea tratamentului cu o altă statină, cu utilizarea dozelor minime și monitorizarea atentă a pacientului.
- Tratamentul cu atorvastatină trebuie întrerupt în cazul creșterii clinic semnificative a concentrației plasmatice a CPK (>10 x LSN) sau dacă se suspectează sau se confirmă rabdomioliza.
Tratament concomitent cu alte medicamente
Riscul de rabdomioliză crește atunci când atorvastatina este administrată concomitent cu anumite medicamente care pot crește valoarea concentrației plasmatice de atorvastatină, cum sunt inhibitorii puternici ai CYP3A4 sau ai proteinelor de transport (cum sunt ciclosporină, telitromicină, claritromicină, delavirdină, stiripentol, ketoconazol, voriconazol, itraconazol, posaconazol și inhibitorii proteazei HIV, incluzând ritonavir, lopinavir, atazanavir, indinavir, darunavir, etc). De asemenea, riscul de miopatie poate fi crescut în cazul utilizării concomitente cu gemfibrozil și alte derivate de acid fibric, eritromicină, niacină și ezetimib. Dacă este posibil, în locul acestor medicamente se recomandă tratamente alternative (fără interacțiuni).
În cazul în care este necesară administrarea concomitentă a acestor medicamente cu atorvastatina, trebuie evaluat cu atenție raportul risc/beneficiu.
La pacienții tratați cu medicamente care cresc concentrațiile plasmatice de atorvastatină, se recomandă o doză inițială mică de atorvastatină. Adițional, în cazul inhibitorilor potenți ai CYP3A4, se recomandă scăderea dozei maxime de atorvastatină și monitorizarea clinică adecvată a acestor pacienți .
Utilizarea concomitentă de atorvastatină și acid fusidic nu este recomandată, de aceea, în timpul terapiei cu acid fusidic, poate fi luată în considerare întreruperea temporară a administrării atorvastatinei .
Pneumonie interstițială
În timpul utilizării unor statine, în special în caz de utilizare cronică, au fost raportate cazuri excepțional de rare de pneumonie interstițială. Tabloul clinic poate include dispnee, tuse neproductivă și deteriorare a stării generale (fatigabilitate, scădere în greutate și hipertermie). Dacă se suspicionează apariția unei pneumonii interstițiale, tratamentul cu statine trebuie întrerupt.
Diabet zaharat
Unele dovezi sugerează, că statinele determină creșterea glicemiei la unii pacienți, cu risc ridicat de diabet zaharat în viitor, pot produce un nivel de hiperglicemie care necesită măsuri formale aplicate în cazul diabetului zaharat. Acest risc, cu toate acestea, este compensat de reducerea riscului vascular cu statine și, prin urmare, nu ar trebui să fie un motiv pentru întreruperea tratamentului cu statine. Pacienții cu factori de risc (glucoza à jeun 5,6 - 6,9 mmol / L, IMC > 30kg/m2, hipertrigliceridemie, hipertensiune arterială), ar trebui să fie monitorizați atât clinic, cât și biochimic în conformitate cu recomandările naționale.
Copii și adolescenți
La copiii și adolescenții nu s-au efectuat studii de siguranță în ceea ce privește creșterea și dezvoltarea.
Femei aflate la vârsta fertilă
Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive adecvate în timpul tratamentului .
Excipienți
Atoris® conține lactoză. Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbție la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Administrarea sarcină și în perioada de alăptare
Atoris® este contraindicat în timpul sarcinii. Medicamentul nu trebuie utilizat la gravide, femei care încearcă să devină gravide sau femei care cred că sunt gravide. Tratamentul cu Atoris® trebuie întrerupt pe durata sarcinii sau până când se dovedește lipsa sarcinii.
Atorvastatina este contraindicată în perioada de alăptare.
Influența asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Atoris® prezintă o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Interacțiuni cu alte medicamente, alte tipuri de interacțiuni
Efectul altor medicamente asupra atorvastatinei
Atorvastatina este metabolizată de izoenzima 3A4 a citocromului P450 (CYP3A4) și este substrat al proteinelor de transport, cum este proteina de transport a captării hepatocitare OATP1B1. Administrarea concomitentă de medicamente care inhibă CYP3A4 sau proteinele de transport, poate duce la creșterea concentrațiilor plasmatice de atorvastatină și creșterea riscului de miopatie. De asemenea, riscul poate crește și la administrarea concomitentă de atorvastatină cu alte medicamnte cu potențial de inducere a miopatiei, cum sunt derivatele acidului fibric și ezetimib.
Inhibitorii CYP3A4
Inhibitorii puternici ai CYP3A4 determină creșterea concentrațiilor plasmatice ale atorvastatinei . Dacă este posibil, administrarea concomitentă de inhibitori puternici ai CYP3A4 (ciclosporină, telitromicină, claritromicină, delavirdină, stiripentol, ketoconazol, voriconazol, itraconazol, posaconazol și inhibitorii proteazei HIV, incluzând ritonavir, lopinavir, atazanavir, indinavir, darunavir, etc. ) trebuie evitată. În cazurile în care administrarea concomitentă a acestor medicamente și a atorvastatinei nu poate fi evitată, se recomandă administrarea unor doze inițiale și maxime de atorvastatină mai mici și monitorizarea clinică adecvată a pacientului.
Inhibitorii moderați ai CYP3A4 (eritromicină, diltiazem, verapamil și fluconazol) pot crește concentrațiile plasmatice ale atorvastatinei. În cazul utilizării concomitente a eritromicinei cu statine, a fost observată creșterea riscului de miopatie. Nu au fost efectuate studii de interacțiune medicamentoasă pentru amiodaronă sau verapamil și atorvastatină. Se știe că atât amiodarona, cât și verapamilul inhibă activi tatea CYP3A4, iar administrarea concomitentă de atorvastatină poate determina creșterea concentrațiilor plasmatice ale atorvastatinei. De aceea, trebuie luată în considerare scăderea dozei maxime de atorvastatină și monitorizarea clinică adecvată a pacientului, în cazul utilizării concomitente cu inhibitori moderați ai CYP3A4. După inițierea terapiei sau după ajustarea dozei inhibitorului enzimatic, se recomandă monitorizare clinică adecvată.
Inductorii CYP3A4
Administrarea concomitentă de atorvastatină și inductori ai enzimelor citocromului P450 3A (efavirenz, rifampicină, sunătoare) poate determina reducerea variabilă a concentrațiilor plasmatice ale atorvastatinei. Din cauza mecanismului dual de interacțiune al rifampicinei (inductor al enzimelor citocrom P450 3A și inhibare a transportului captării hepatocitare OATP1B1), administrarea concomitentă de atorvastatină și rifampicină nu este contraindicată, deoarece amânarea administrării de atorvastatină după utilizarea rifampicinei a fost asociată cu o reducere semnificativă a concentrațiilor plasmatice de atorvastatină. Efectul rifampicinei asupra concentrației atorvastatinei la nivel hepatocitar este, totuși, necunoscut și, dacă administrarea concomitentă este necesară, pacienții trebuie monitorizați cu atenție.
Inhibitorii proteinelor de transport
Inhibitorii proteinelor de transport (ciclosporina) pot crește concentrațiile plasmatice ale atorvastatinei. Nu se cunoaște efectul inhibării transportorilor captării hepatice asupra concentrațiilor hepatocitare ale atorvastatinei. Dacă administrarea concomitentă este necesară, se recomandă reducerea dozei și monitorizarea pacienților.
Gemfibrozil/derivatele de acid fibric
Utilizarea în monoterapie a fibraților este asociată ocazional cu evenimente adverse musculare, incluzând rabdomioliză. Riscul acestor evenimente poate crește la utilizarea concomitentă a derivatelor acidului fibric cu atorvastatină. Dacă administrarea concomitentă este necesară, trebuie utilizată doza minimă eficace de atorvastatină, iar pacienții trebuie monitorizați adecvat .
Ezetimib
Utilizarea în monoterapie a ezetimibului este asociată cu evenimente adverse musculare, incluzând rabdomioliză. Riscul acestor evenimente poate crește la utilizarea concomitentă de ezetimib și atorvastatină. Se recomandă monitorizarea adecvată a pacienților.
Colestipol
Concentrațiile plasmatice de atorvastatină și ale metaboliților săi activi au fost mai scăzute în cazul administrării concomitente a atorvastatinei cu colestipol, comparative cu administrarea acestora în monoterapie.
Acid fusidic
Nu au fost efectuate studii de interacțiune medicamentoasă pentru acid fusidic și atorvastatină. Similar altor statine, după punerea pe piață a medicamentului, în cazul utilizării concomitente de atorvastatină cu acid fusidic au fost raportate reacții adverse musculare, incluzând rabdomioliză. Mecanismul acestei interacțiuni este necunoscut. Pacienții trebuie monitorizați cu atenție și se poate lua în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu atorvastatină.
Efectul atorvastatinei asupra altor medicamente
Digoxină
În cazul administrării dozelor repetate de digoxină și atorvastatină 10 mg, valoarea concentrațiilor plasmatice ale digoxinei la starea de echilibru au crescut ușor. Pacienții tratați cu digoxină trebuie monitorizați adecvat.
Contraceptive orale
Administrare concomitentă de atorvastatină cu un contraceptiv oral a determinat creșterea concentrațiilor plasmatice de noretindronă și etinilestradiol.
Warfarină
La pacienți care urmează tratament cronic cu warfarină, administrarea concomitentă de atorvastatină 80 mg pe zi a determinat o scădere minoră, de aproximativ 1,7 secunde a timpului de protrombină în perioada primelor 4 zile de tratament, după care acesta a revenit la normal, după 15 zile de tratament cu atorvastatină. Cu toate că interacțiunile semnificative clinic au fost raportate numai în foarte rare cazuri, la pacienții tratați cu anticoagulante, timpul de protrombină trebuie determinat înaintea inițierii tratamentului cu atorvastatină și suficient de frecvent în timpul tratamentului, pentru a preveni apariția tulburărilor semnificative ale acestuia.
După stabilizarea timpului de protrombină, ulterior, acesta poate fi monitorizat la intervalele recomandate de obicei pentru pacienții tratați cu anticoagulante cumarinice. Dacă doza de atorvastatină este modificată sau tratamentul întrerupt, trebuie aplicată aceeași procedură. Tratamentul cu atorvastatină nu a fost asociat cu sângerări sau modificări ale timpului de protrombină la pacienții care nu utilizează anticoagulante.
Prezentare, ambalaj
Comprimate filmate 10 mg și 20 mg. Câte 10 comprimate în blister, câte 3 sau 9 blistere împreună cu instrucțiunea pentru administrare în cutie de carton.
Păstrare
A se păstra la temperatura sub 25 °C, în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna și vederea copiilor.
Statutul legal
Cu prescripție medicală.
Specificații principale
Producator
KRKA d.d., Novo mesto
Tara
Slovenia
Tip / Subcategorie
Hipolipemiante
Forma
comp. film.
Divizarea
30
Doza concentratia
20
Producator
KRKA d.d., Novo mesto
Produse Asemănătoare
Produse vizualizate
