Romesec caps. 20mg N10x10 (Omeprazol)

ROMESEC

capsule

DENUMIREA COMERCIALĂ

Romesec

DCI-ul substanţei active

Omeprazolum

COMPOZIŢIA

1 capsulă conţine:

substanţa activă: omeprazol sub formă de pelete gastrorezistente (8,5%)-20 mg;

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Capsule gelatonoase tari, nr. 2, cu capacul de culoare albastră, corpul - de culoare roz, transparente.

Conţinutul capsulei: granule sferice de culoare albă sau aproape albă.

FORMA FARMACEUTICĂ

Capsule

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC

Antiulceros. Inhibitor al pompei de protoni, A02BC01.

PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice

Omeprazolul aparţine unei clase de compuşi antisecretorii, benzimidazoli substituiţi, care inhhibă secreţia acidului gastric prin inhibarea specifică a sistemului enzimatic Na+/K+ ATPaza la suprafaţa secretorie a celulelor parietale gastrice. Deoarece acest sistem enzimatic este considerat ca o pompă de acid (protoni) în mucoasa gastrică, omeprazolul a fost caracterizat ca un inhibitor al pompei de acid, care blochează etapa finală a producerii acidului gastric. Acest efect este dependent de doză şi duce la inhibarea secreţiei acide bazale şi stimulate, indiferent de stimul. După eliminarea rapidă din plasmă, omeprazolul poate fi regăsit în mucoasa gastrică peste una sau cîteva zile. Activitatea antisecretoare După administrarea orală, debutul efectului antisecretor al omeprazolului apare peste o oră, cu dezvoltarea efectului maxim peste două ore. Inhibarea secreţiei este de aproximativ 50% la maxim 24 de ore şi durează pînă la 72 ore. Efectul antisecretor, astfel, durează mult mai mult decît ar fi de aşteptat cu un timp de înjumătăţire plasmatică de la foarte scurt (mai puţin de 1 oră), , aparent din cauza legăturii prelungite cu enzima parietală H+/K+-ATP-aza. Cînd administrarea medicamentului este întreruptă, activi tatea secretorie se restabileşte treptat, în decurs de la 3 pînă la 5 zile. Efectul inhibitor al omeprazolului asupra secreţiei acide creşte la administrarea repetată o dată pe zi, atingînd efectul maxim după patru zile

Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Absorbţia este rapidă, concentraţia plasmatică maximă de omeprazol fiind atinsă în decurs de 0,5 la 3,5 ore. Concentraţiile plasmatice maxime de omeprazol şi ASC sunt aproximativ proporţionale cu dozele de pînă la 40 mg, dar din cauza efectului primului pasaj saturabil, un raport mai mare decît cel liniar a concentraţiei plasmatice maxime şi ASC apare la doze mai mari de 40 mg. Biodisponibilitatea absolută (în comparaţie cu administrarea intravenoasă) este de aproximativ 30-40% la doze de 20-40 mg, în mare parte datorită metabolizării presistemice. La subiecţii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică este de la 0,5 pînă la 1 oră, iar clearance-ul total este de 500-600 ml/min.

Distribuţie

Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 95%.

Metabolizare

Omeprazolul este metabolizat de către sistemul enzimatic al citocromului P450 (CYP).

Excreţie

După administrare, în doză unică pe cale orală, a soluţiei tamponate de omeprazol, a fost excretat în urină în proporţie mică. Cea mai mare parte a dozei (aproximativ 77%) a fost eliminată în urină sub formă de cel puţin şase metaboliţi. Doi metaboliţi au fost identificaţi ca hidroxiomeprazol şi un metabolit cuplat cu acidul carboxilic, corespunzător. Restul dozei a fost excretat în masele fecale. Aceasta implică o excreţie biliară semnificativă a metaboliţilor omeprazolului. Trei metaboliţi au fost identificaţi în plasmă - derivatul sulfurat, sulfonat şi hidroxiomeprazol. Aceşti metaboliţi au activi tate antisecretorie foarte mică sau absentă total.

INDICAŢII TERAPEUTICE

Adulţi

- Tratamentul bolii de reflux esofagian.

- Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale benigne, inclusiv cele care complică tratamentul cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).

- Ameliorarea simptomelor dispeptice asociate.

- Eradicarea Helicobacter pylori: în ulcerul peptic pentru eradicarea Helicobacter pylori omeprazolul trebuie utilizat în asociere cu antibiotice.

- Profilaxia aspiraţiei acide.

- Sindromul Zollinger-Ellison.

- Ameliorarea simptomelor de reflux (de exemplu, arsuri gastrice) şi/sau simptome asemanătoare ulcerelor (de exemplu, durerea epigastrică), asociate cu dispepsia acidă. - Tratamentul şi profilaxia ulcerelor gastrice benigne asociate cu administrarea AINS, ulcerelor şi eroziunilor gastroduodenale la pacienţii cu antecedente de leziuni gastroduodenale, care necesită tratament continuu cu AINS.

Copii

Copiii cu vîrsta peste 1 an şi masa corporală >10 kg.

- Esofagită de reflux.

- Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitaţiei acide în boala de reflux gastroesofagian.

Copii cu vîrsta peste 4 ani şi masa corporaşă >15 kg

- Tratamentul ulcerului duodenal provocat de Helicobacter pylori, în asociere cu antibiotice.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Adulţi

Boala de reflux esofagian, inclusiv esofagita de reflux Doza uzuală este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. Vindecarea la majoritatea pacienţilor survine după 4 săptămîni. Pentru pacienţii care nu au fost vindecaţi complet după cura de tratament iniţială, vindecarea apare, de obicei, în timpul unui tratament suplimentar cu durata de 4-8 săptămîni. Omeprazolul a fost, de asemenea, utilizat în doză de 40 mg o dată pe zi la pacienţii cu esofagită de reflux, refractari la tratamentul cu alte medicamente. Vindecarea, de obicei, apare în decurs de 8 săptămîni. Pacienţii pot continua tratamentul cu o doză de 20 mg o dată pe zi.

Boala de reflux gastro-esofagian

Pentru tratamentul pe termen lung este recomandată administrarea omeprazolului 10 mg o dată pe zi, cu creşterea dozei pînă la 20 mg în cazul reapariţiei simptomelor.

Ulcere gastrice şi duodenale benigne

Doza uzuală este de 20 mg omeprazol o data pe zi. Majoritatea pacienţilor cu ulcer duodenal sunt vindecaţi după 4 săptămîni. Majoritatea pacienţilor cu ulcer gastric benign sunt vindecaţi după 8 săptămîni. În cazurile severe sau recurente, doza poate fi crescută la 40 mg omeprazol pe zi. Tratamentul pe termen lung pentru pacienţii cu antecedente de ulcer duodenal recurent este recomandat cu o doză de 20 mg omeprazol o data pe zi. Pentru prevenirea recidivelor la pacienţi cu ulcer duodenal, doza recomandată este de 10 mg omeprazol o dată pe zi, fiind mărită la 20 mg o dată pe zi, în cazul reapariţiei simptomelor. Următoarele grupuri sunt cu risc de recidivă a ulcerului: pacienţii cu infecţie cu Helicobacter pylori, pacienţii vârstnici (<60 ani) şi fumatorii. Aceşti pacienţi vor necesita iniţial tratament pe termen lung cu 20 mg omeprazol o dată pe zi, care poate fi redusă la 10 mg pe zi, dacă este necesar.

Regimul de tratament pentru eradicarea Helicobacter pylori în ulcerul peptic . Omeprazolul este recomandat în doză de 40 mg o dată pe zi sau 20 mg de două ori pe zi, în asociere cu preparate antibacteriene, aşa cum este descris mai jos:

Ulcer duodenal

Terapia triplă: omeprazol în asociere cu următoarele preparate antimicrobiene: amoxicilină 500 mg şi metronidazol 400 mg, ambele de trei ori pe zi, timp de o săptămînă, sau claritromicină 250 mg şi metronidazol 400 mg (sau tinidazol 500 mg) ambele de două ori pe zi timp de o săptămînă, sau amoxicilină 1 g şi claritromicină 500 mg de două ori pe zi, timp de o săptămînă. Terapia dublă: omeprazol în asociere cu amoxicilină în doză de la 750 mg pînă la 1000 mg de două ori pe zi, timp de două săptămîni. Alternativ, omeprazol şi claritromicină 500 mg de trei ori pe zi timp de două săptămîni.

Ulcer gastric

Terapia dublă: omeprazol în asociere cu amoxicilină în doză de la 750 mg pînă la 1000 mg de două ori pe zi, timp de două săptămîni. În fiecare regim de administrare, în cazul reapariţiei simptomelor, iar pacientul este pozitiv la

Helicobacter pilory, tratamentul poate fi repetat cu utilizarea unuia din regimele de administrare descrise; în cazul în care pacientul este Helicobacter pilory negativ, a se vedea instrucţiunile de administrare pentru boala de reflux gastroesofagian. Pentru a asigura vindecarea la pacienţii cu ulcer peptic activ, a se vedea alte recomandări de dozare pentru ulcer gastric şi duodenal benign.

Profilaxia aspiraţiei acide

Pentru pacienţii consideraţi a fi cu risc de aspiraţie a conţinutului gastric în timpul anesteziei generale, doza recomandată de omeprazol este de 40 mg seara înainte de

intervenţia chirurgicala, urmată de omeprazol 40 mg cu 2-6 ore înainte de intervenţia chirurgicală.

Sindromul Zollinger-Ellison

Doza iniţială recomandată este de 60 mg omeprazol o data pe zi. Doza trebuie ajustată individual, iar tratamentul trebuie continuat atîta timp, cât este indicat din punct de vedere clinic. Mai mult de 90% dintre pacienţii cu boală severă şi răspuns neadecvat la alte terapii au răspuns eficient la doze de 20-120 mg omeprazol pe zi. Dacă este necesară administrarea a 80 mg omeprazol pe zi, doza trebuie divizată şi administrată în două prize.

Dispepsia acidă

Doza uzuală este de omeprazol 10 mg sau 20 mg o dată pe zi, timp de 2-4 săptămîni, în funcţie de severitatea şi persistenţa simptomelor. Pacienţii care nu răspund la tratament timp de 4 săptămîni sau la care simptomele reapar la scurt timp după finisarea tratamentului, necesită efectuarea investigaţiilor. Tratamentul ulcerelor gastrice asociate cu AINS, ulcere duodenale sau eroziunilor gastroduodenale Doza recomandată de omeprazol este de 20 mg o dată pe zi. Rezoluţia simptomelor este rapida şi la majoritatea pacienţilor vindecarea are loc timp de 4 săptămîni. Pentru acei pacienti care nu au fost complet vindecati dupa tratamentul initial, vindecarea de obicei survine în urmatoarele 4 saptamani de tratament. Profilaxia ulcerului gastric asociat cu AINS, ulcerului duodenal, eroziunilor gastroduodenale şi a simptomelor dispeptice la pacienţii cu antecedente de leziuni gastroduodenale care necesită tratament continuu cu AINS Doza recomandată de omeprazol este de 20 mg o dată pe zi.

Vîrstnici

Nu este necesară ajustarea dozelor la vîrstnici.

Copii

Copiii cu vîrsta peste 1 an şi masa corporalăv >10 kg

Esofagită de reflux

Durata tratamentului este de 4-8 săptămîni.

Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitaţiei acide în boala de reflux gastroesofagian

Durata tratamentului este de 2-4 săptămîni. Dacă controlul simptomelor nu a fost obţinut după 2-4 săptămîni, în continuare pacientul trebuie sa fie investigat.

Dozele recomandate sunt următoarele

1 an -10-20 kg-10 mg o dată pe zi.

Dacă este necesar doza poate fi crescută pînă la 20 mg o dată pe zi

2 ani >20kg-20 mg o dată pe zi.

Dacă este necesar doza poate fi crescută pînă la 40 mg o dată pe zi.

Copii cu vîrsta peste 4 ani şi masa corporală >15 kg

Tratamentul ulcerului duodenal cauzat de Helicobacter pylori, în asociere cu antibiotice

Pentru alegerea terapiei combinate adecvate, trebuie luate în considerare reglementarile oficiale naţionale, locale şi regionale privind rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent 7 zile, dar uneori pînă la 14 zile) şi utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene. Tratamentul trebuie supravegheat de către un specialist.

15-30 kg-În asociere cu două antibiotice: omeprazol 10 mg, amoxicilină 25 mg/kg şi claritromicină 7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp 1 săptămînă

30-40 kg-În asociere cu două antibiotice: omeprazol 20 mg, amoxicilină 750 mg şi claritromicină 7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp 1 săptămînă.

>40kg-În asociere cu două antibiotice: omeprazol 20 mg, amoxicilină 1 g şi claritromicină 500 mg, administrate împreună de două ori pe zi, timp de 1 săptămînă.

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală.

Insuficienţă hepatică

Deoarece biodisponibilitatea şi timpul de înjumătăţire poate creşte la pacienţii cu insuficienţă hepatică, doza trebuie ajustată pînă la o doză zilnică maximă de 20 mg omeprazol.

REACŢII ADVERSE

Reacţiile adverse sunt clasificate conform convenţiei MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă după cum urmează: foarte frecvente (>1/10); frecvente (>1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100); rare (>1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).

Tulburări cardiovasculare: durere toracică sau angina pectorală, tahicardie, bradicardie, palpitaţii, creşterea tensiunii arteriale, edeme periferice.

Tulburări endocrine: ginecomastie.

Tulburări gastrointestinale: pancreatită (în unele cazuri letale), anorexie, colon iritabil, modificarea culorii fecalelor, candidoză esofagiană, atrofia mucoasei limbii, stomatită, flatulenţă, xerostomie.

În timpul tratamentului cu omeprazol, în cazuri rare au fost raportate polipi ai glandelor gastrice fundice.

Aceşti polipi sunt benigni şi par a fi reversibili la întreruperea tratamentului. Carcinoame gastro-duodenale au fost raportate la pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison în tratamentul pe termen lung cu omeprazol. Această constatare este considerată a fi o manifestare a afecţiunii de bază, care este cunoscută a fi asociată cu astfel de tumori.

Tulburări hepatice: afecţiuni hepatice, inclusiv insuficienţă hepatică (uneori letale), necroză hepatică (uneori letale), encefalopatie hepatică, afecţiuni hepatocelulare, aafecţiuni colestatice, hepatită mixtă, icter şi creşteri ale testelor funcţionale hepatice (ALT, AST, GGT, fosfataza alcalină şi bilirubinei).

Tulburări metabolice: hipoglicemie, hiponatremie, creşterea în greutate.

Tulburări musculo-scheletice: slăbiciune musculară, mialgie, crampe musculare, dureri articulare, dureri de picioare, fracturi de oase.

Tulburări ale sistemului nervos: tulburări psihice şi tulburari de somn, inclusiv depresie, agitaţie, agresivitate, halucinaţii, confuzie, insomnie, nervozitate, apatie, somnolenţă, anxietate şi anomalii de vis, tremor, parestezii, vertij, tulburări ale gustului.

Tulburări respiratorii: epistaxis, durere faringiană

Tulburări cutanate: reacţii cutanate generalizate severe, inclusiv necroliză epidermică toxică (unele fatale), sindromul Stevens-Johnson şi eritem polimorf, fotosensibilitate, urticarie, erupţii cutanate, inflamaţii ale pielii , prurit, peteşii, purpură, alopecie, uscăciunea pielii , hiperhidroză.

Tulburări acustice şi vestibulare: tinitus.

Tulburări oculare: atrofie optică, neuropatie optică ischemică anterioară, nevrita optica, sindromul de ochi uscat, iritaţie oculară, vedere înceţoşată, diplopie.

Tulburări urogenitale: nefrită interstiţială, hematurie, proteinurie, creşterea creatininei serice, piurie microscopică, infecţii ale tractului urinar, glucozurie, micţiuni frecvente, dureri testiculare.

Tulburări hematologice: agranulocitoză (uneori letală), anemie hemolitică, pancitopenie, neutropenie, anemie, trombocitopenie, leucopenie, leucocitoză.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: reacţii de hipersensibilitate, incluzînd anafilaxie, şoc anafilactic, angioedem, bronhospasm, nefrită interstiţială, urticarie, febră, dureri, fatigabilitate, stare generală de rău. Altele: ameţeli, pierderea cunoştinţei, dermatită, simptome artritice, impotenţă, erupţii buloase şi transpiraţie abundentă.

CONTRAINDICAŢII

Hipersensibilitate la oricare dintre componentele produsului. Cînd se suspectează ulcer gastric, posibilitatea de tumori maligne trebuie exclusă înainte de începerea tratamentului cu omeprazol, deoarece tratamentul poate atenua simptomele şi întîrzia diagnosticul. Similar altor inhibitori ai pompei de protoni, omeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu atazanavir.

SUPRADOZAJ

Supradozajul cu omeprazol a fost raportat la om, dozele au variat de pînă la 2400 mg (de 120 de ori mai mare decât doza uzuală recomandată).

Simptome: confuzie, somnolenţă, vedere înceţoşată, tahicardie, greaţă, vărsături, transpiraţii, hiperemia feţei, cefalee, xerostomie şi alte reacţii adverse similare cu cele observate în practica clinică normală. Simptomele au fost tranzitorii, şi nu au fost raportate manifestări clinice grave atunci cînd omeprazolul a fost administrat în monoterapie.

Tratament: nu există antidot specific pentru supradozajul cu omeprazol. Omeprazolul este în mare parte legat de proteinele plasmatice şi, prin urmare, nu este uşor dializabil. În caz de supradozaj, tratamentul este simptomatic şi de susţinere. Ca şi în managementul oricărui supradozaj, trebuie luată în considerare posibilitatea de ingestie a mai multor medicamente.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

Generale

Afecţiuni gastrice maligne

Raspunsul simptomatic la tratamentul cu omeprazol nu exclude prezenţa afecţiunilor gastrice maligne.

Gastrita atrofica

Gastrita atrofica a fost observată, ocazional, în rezultatul biopsiei gastrice de la pacienţii trataţi cu omeprazol pe termen lung.

Fracturi de oase

Tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni (IPP) poate fi asociat cu un risc crescut de osteoporoză legat cu fracturile de sold, incheietura mîinii, sau a coloanei vertebrale. Riscul de fractură a fost crescut la pacienţii care au primit doze mari, definite ca mai multe doze zilnice, şi terapie cu IPP pe termen lung (un an sau mai mult). Pacienţii trebuie să utilizeze cea mai mică doză şi durata mai scurtă de tratament cu IPP adecvat pentru afecţiunea tratată. Pacienţii cu risc de fracturi legate de osteoporoză, trebuie să fie trataţi în conformitate cu ghidurile de tratament stabilite.

Utilizarea în combinaţie a omeprazolului cu amoxicilina

Au fost raportate reacţiii de hipersensibilitate (anafilactice) grave şi uneori letale la pacienţii trataţi cu peniciline. Aceste reacţii sunt mult mai probabile să apară la persoanele cu antecedente de hipersensibilitate la peniciline şi/sau antecedente de sensibilitate la alergeni multipli. Înainte de începerea tratamentului cu amoxicilină trebuie efectuată evaluarea antecedentelor de reacţii de hipersensibilitate anterioare la peniciline, cefalosporine sau alţi alergeni. Dacă apare o reacţie alergică, tratamentul cu amoxicilină trebuie întrerupt şi instituit tratamentul corespunzător. Reacţiile anafilactice grave necesită tratament de urgenţă cu epinefrină. Terapia cu oxigen, administrarea steroizilor intravenos şi managementul căilor respiratorii, inclusiv intubaţia, trebuie să fie efectuate, de asemenea, conform indicaţiilor. Colita pseudomembranoasă a fost raportată aproape în cazul tuturor medicamentelor antibacteriene şi poate varia ca severitate de la uşoară pînă la cazuri care pun viaţa în pericol. Prin urmare, este important să se ia în considerare acest diagnostic la pacienţii care prezintă diaree după administrarea preparatelor antibacteriene. Tratamentul cu preparate antibacteriene altereaza flora normala a colonului şi poate favoriza creşterea exagerată a bacteriilor Clostridium difficile. Studiile indică faptul, că toxina produsă de Clostridium difficile este cauza principală a colitei asociată tratamentului cu antibiotice. După ce a fost stabilit diagnosticul de colită pseudomembranoasă, trebuie instituite măsurile terapeutice corespunzătoare. În cazurile moderate sau severe, trebuie luat în considerare gestionarea aportului de lichide, electroliţi, suplimente proteice şi tratament cu un antibiotic eficient clinic in cazul colitei cu Clostridium difficile.

Utilizarea în combinaţie a omeprazolului şi claritromicinei

Claritromicina nu trebuie utilizată la femeile gravide, cu excepţia situaţiilor clinice în care nici o terapie alternativă nu este adecvată. Dacă sarcina apare în timpul tratamentului cu claritromicina, pacientul trebuie să fie informat despre pericolul potenţial pentru făt. Administrarea concomitentă de omeprazol şi claritromicină a dus la creşterea concentraţiilor plasmatice omeprazolului, claritromicina şi 14-hidroxi-claritromicinei. Administrarea concomitentă a claritromicinei cu cisaprida sau pimozida, este contraindicată. Scăderea acidităţii gastrice prin intermediul oricărui mijloc, inclusiv prin intermediul inhibitorilor pompei de protoni, creşte numărul de bacterii gastrice prezente în mod normal la nivelul tractului gastro-intestinal. Tratamentul cu inhibitori ai secrreţiei acide poate duce la un risc uşor crescut de infecţii gastro-intestinale, cu microorganisme cum ar fi Salmonella şi Camphylobacter. Unii copii cu boli cronice pot necesita tratament pe termen lung, deşi aceasta nu este recomandat.

Administrarea în timpul sarcinei şi perioadei de alăptare

Sarcina

Nu există date suficiente referitoare la efectele omeprazolului asupra fătului, la om. Nu poate fi exclus riscul fetal. Tratamentul este indicat doar dacă beneficiul terapeutic pentru mamă depăşeşte riscul potenţial pentru făt.

Alăptarea

Deoarece omeprazolul se excretă în laptele matern, din cauza potenţialului de reacţii adverse grave a omeprazolului la sugari şi datorită potenţialului carcinogen prezentat pentru omeprazol în studiile de carcinogenitate pe animale, trebui să fie luată o decizie de întrerupere a alăptării sau administrării medicamentului, reeşind din importanţa tratamentului pentru mamă.

Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Nu au fost raportate.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE FORME DE INTERACŢIUNEMedicamente antiretrovirale

Au fost raportate cazuri de interacţiune a omeprazolului cu unele medicamente antiretrovirale. Administrarea concomitentă de atazanavir şi nelfinavir cu inhibitori ai pompei de protoni nu este recomandată. Administrarea concomitentă de atazanavir cu inhibitori ai pompei de protoni poate scădea substanţial concentraţiile plasmatice de atazanavir şi poate duce la pierderea efectului terapeutic şi dezvoltarea rezistenţei la medicamente. Administrarea concomitentă de saquinavir cu inhibitori ai pompei de protoni poate să crească concentraţiile de saquinavir şi respectiv a toxicităţii şi pot necesita reducerea dozei. Importanţa clinică şi mecanismele care stau la baza acestor interacţiuni nu sunt cunoscute. pH-ul gastric crescut în timpul tratamentului cu omeprazol pot modifica absorbţia medicamentului antiretroviral. Alte mecanisme posibile de interacţiune sunt prin intermediul izoenzimei CYP2C19. Prin urmare, administrarea concomitentă a omeprazolului cu atazanavir şi nelfinavir nu este recomandată. Pentru alte medicamente antiretrovirale cum este saquinavir, au fost raportate creşterea AUC şi Cmax şi Cmin după doze multiple de saquinavir/ritonavir (1000/100 mg) administrate concomitent în ziua 11 şi 15 cu omeprazol 40 mg administrat timp de 15 zile. Reducerea dozei de saquinavir trebuie luată în considerare din punct de vedere a siguranţei individual pentru fiecare pacient. Există, de asemenea, unele medicamente antiretrovirale pentru care nu au fost raportate modificarea concentraţiilor plasmatice atunci cînd sunt administrate împreună cu omeprazol.

Medicamente pentru care pH-ul gastric poate afecta biodisponibilitatea

Datorită acţiunii sale de inhibare pronunţată şi de durată a secreţiei de acid gastric, teoretic este posibil ca omeprazolul să influienţeze absorbţia medicamentelor pentru care pH-ul gastric este un factor determinant al biodisponibilităîii lor (de exemplu, ketoconazol, esterii ampicilinei şi sărurile de fier). În studiile clinice, antiacidele au fost administrate concomitent cu omeprazol.

Medicamente care sunt metabolizate prin intermediul citocromului P450 (CYP) Omeprazolul poate prelungi eliminarea diazepamului, warfarinei şi fenitoinei, medicamentelor care sunt metabolizate prin oxidare la nivelul ficatului. Au fost raportate creşteri ale timpului de protrombină şi testului INR (International Normalised Ratio) la pacienţii trataţi concomitent cu inhibitori ai pompei de protoni, inclusiv omeprazol, şi warfarină. Creşteri ale INR şi timpului de protrombină pot duce la sîngerări anormale şi chiar deces. Pacienţii trataţi cu inhibitori ai pompei de protoni şi warfarină pot necesita să fie monitorizaţi pentru creşteri ale INR şi timpului de protrombină. Deşi, la subiecţii sănătoşi nu au fost depistate interacţiuni cu teofilina sau propranololul, au fost raportate interacţiuni cu alte medicamente metabolizate prin intermediul citocromului P450 (de exemplu, ciclosporina, disulfiramul şi benzodiazepine). Pacienţii trebuie să fie monitorizaţi pentru a stabili dacă este necesară ajustarea dozelor acestor medicamente atunci cînd sunt administrate concomitent cu omeprazol. Administrarea concomitentă de omeprazol şi voriconazol (un inhibitor combinat al CYP2C19 şi CYP3A4) a condus cel puţin la dublarea expunerii la omeprazol. În mod normal nu este necesară ajustarea dozelor de omeprazol. Cu toate acestea, la pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison, care pot necesita doze mai mari, de pînă la 240 mg/zi, ajustarea dozelor trebuie luată în considerare. Atunci cînd voriconazolul (administrat cîte 400 mg la fiecare 12 ore timp de o zi, apoi cîte 200 mg timp de 6 zile) a fost administrat cu omeprazol (cîte 40 mg o dată pe zi timp de 7 zile) la subiecţii sănătoşi, Cmax şi ASC au crescut în mod semnificativ la starea de echilibru a omeprazolului, în mediu, de 2 sau 4 ori, faţă de cazurile cînd omeprazolul a fost administrat fără voriconazol. Omeprazolul acţionează ca un inhibitor al CYP 2C19. Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg pe zi timp de o săptămînă la 20 de subiecţi sănătoşi întru-un studiu încrucişat a crescut Cmax şi ASC a cilostazolului cu 18% şi, respectiv 26%. AUC şi Cmax al unuia dintre metaboliţi săi activi 3,4-dihidro-cilostazol, care are o activi tate de 4-7 ori mai mare decît cea a cilostazolului au crescut cu 29% şi, respectiv, 69%. Administrarea concomitentă a cilostazolului cu omeprazolul poate creşte concentraţiile de cilostazol mai mari decît a metabolitul său activ. Prin urmare, trebuie luată în considerare reducerea dozei de cilostazol de la 100 mg de 2 ori pe zi la 50 mg de 2 ori pe zi.

Tacrolimus

Administrarea concomitentă de omeprazol şi tacrolimus poate creşte concentraţiile plasmatice de tacrolimus. Nu există dovezi de interacţiune cu fenacetina, teofilina, cafeina, propranololul, metoprololul, ciclosporina, lidocaina, chinidina, estradiolul sau antiacidele. Absorbţia omeprazolului nu este afectată de alcool sau alimente. De asemenea, nu există dovezi de interacţiune cu piroxicamul, diclofenacul sau naproxenul. Acest lucru este luat în considerare atunci cînd pacienţii trebuie să continuie tratamentul cu aceste medicamente. Tratament simultan cu omeprazol şi digoxină la subiecţii sănătoşi duce la o creştere de 10% a biodisponibilităţii digoxinei ca consecinţă a creşterii pH-ului gastric.

PREZENTARE, AMBALAJ

Capsule 20 mg. Cîte 10 capsule în blister, cîte 10 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare se plasează în cutie de carton.

PĂSTRARE

A se păstra la loc uscat, ferit de lumină, la temperatura sub 25 °C.

A nu se lăsa la îndemîna şi vederea copiilor!

TERMEN DE VALABILITATE

36 luni.

A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL

Cu prescripţie medicală.

NUMELE SI ADRESA PRODUCĂTORULUI

Ranbaxy Laboratories Ltd.

Industrial Area - 3, Dewas - 455 001, India