Memantine-Richter comp. film. 10 mg N15x2 (Gedeon)

Comprimate filmate
biconvexe, ovale, de culoare albă, cu o linie mediană pe o faţă şi marcate cu „N93”
pe cealaltă faţă. Lungime de 10 mm şi grosime 5,5 mm.

Comprimatul poate fi
divizat în doze egale.

DATE CLINICE

Indicaţii
terapeutice

Tratamentul pacienţilor
adulți cu boală Alzheimer de intensitate moderată până la severă.

Doze şi mod de administrare

Tratamentul trebuie
început şi supravegheat de către un medic cu experienţă în diagnosticarea şi tratamentul
demenţei Alzheimer. Tratamentul trebuie început doar dacă este disponibilă o persoană
care îngrijeşte pacientul şi care va monitoriza cu regularitate administrarea medicamentului
de către pacient. Diagnosticul trebuie stabilit conform ghidurilor de practică medicală
în vigoare.

Toleranţa la tratament
şi doza de memantină trebuie evaluate la intervale regulate de timp, de preferat
în primele trei luni de la începerea tratamentului. În consecinţă, beneficiul
terapeutic al tratamentului cu memantină şi toleranţa pacientului la tratament
trebuie evaluate la intervale regulate de timp, în conformitate cu ghidurile
clinice în vigoare. Tratamentul de întreţinere poate fi continuat atât timp cât
se poate evidenţia un beneficiu terapeutic şi pacientul tolerează tratamentul cu
memantină.

Întreruperea
tratamentului trebuie luată în considerare atunci când nu mai sunt dovezi ale
prezenţei unui efect terapeutic sau dacă pacientul nu tolerează tratamentul.

Doze

Adulţi:

Stabilirea dozei:

Doza maximă zilnică
este de 20 mg pe zi. Pentru a reduce riscul de apariţie a reacţiilor adverse,doza
de întreţinere este stabilită prin creştere progresivă cu câte 5 mg pe
săptămână în primele 3 săptămâni, după cum urmează:

Săptămâna 1
(zilele 1-7):

Pacientul trebuie să
utilizeze o jumătate de comprimat filmat de 10 mg (5 mg) pe zi, timp de 7 zile.

Săptămâna 2
(zilele 8-14):

Pacientul trebuie să
utilizeze un comprimat filmat de 10 mg (10 mg) pe zi, timp de 7 zile.

Săptămâna 3
(zilele 15-21):

Pacientul trebuie să
utilizeze 1 ½ comprimate filmate de 10 mg (15 mg) pe zi, timp de 7 zile.

Din săptămâna 4:

Pacientul trebuie să
utilizeze două comprimate filmate de 10 mg (20 mg) pe zi.

Doza de
întreţinere

Doza de întreţinere
recomandată este de 20 mg pe zi.

Vârstnici

Pe baza studiilor
clinice, doza recomandată pentru pacienţii cu vârsta peste 65 ani este de 20 mg
pe zi (două comprimate filmate a 10 mg o dată pe zi), după cum a fost descris
mai sus.

Copii şi
adolescenţi

Nu sunt date
disponibile.

Insuficienţă
renală

La pacienţii cu
insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei 50 - 80 ml/min) nu se
impune ajustarea dozei. La pacienţii cu insuficienţă renală moderată
(clearance-ul creatininei între 30 – 49 ml/min) doza zilnică trebuie să fie de
10 mg. Dacă în cursul a cel puţin 7 zile de tratament doza de 10 mg a fost bine
tolerată, aceasta poate fi crescută până la 20 mg pe zi în concordanţă cu
schema de ajustare standard. La pacienţii cu insuficienţă renală severă
(clearance-ul creatininei 5 – 29 ml/min) doza zilnică trebuie să fie de 10 mg.

Insuficienţă
hepatică

La pacienţii cu
insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (Child-Pugh A şi Child-Pugh B), nu
este necesară ajustarea dozei. Nu sunt disponibile date privind utilizarea
memantinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Administrarea
Memantine-Richter nu este recomandată la pacienţii cu insuficienţă hepatică
severă.

Mod de
administrare

Memantine-Richter
trebuie administrat pe cale orală, o dată pe zi şi trebuie luat în acelaşi
moment

în fiecare zi. Comprimatele
filmate pot fi administrate cu sau fără alimente.

Contraindicaţii

Hipersensibilitate la
substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi.

Atenţionări şi
precauţii speciale pentru utilizare

Se recomandă administrarea
cu precauţie la pacienţii cu epilepsie, antecedente de convulsii sau la pacienţii
cu factori predispozanţi pentru epilepsie.

Trebuie evitată
utilizarea concomitentă cu antagonişti ai N-metil-D-aspartatului (NMDA), cum sunt
amantadina, ketamina sau dextrometorfanul. Aceste substanţe acţionează pe
acelaşi system de receptori ca şi memantina şi, ca urmare, reacţiile adverse
[mai ales cele privind sistemul nervos central, (SNC)] pot fi mai frecvente sau
mai pronunţate .

Unii factori care pot
creşte pH-ul urinar (vezi pct. 5.2 ,,Eliminarea”) pot face necesară monitorizarea
atentă a pacientului. Aceşti factori includ modificări radicale ale dietei, de
exemplu trecerea de la o dietă pe bază de carne la o dietă vegetariană sau ingestia
unor cantităţi mari de antiacide care alcalinizează conţinutul gastric. De
asemenea, pH-ul urinar poate fi crescut din cauza acidozei tubulare renale
(ATR) sau a infecţiilor tractului urinar severe, determinate de bacteria
Proteus.

În majoritatea
studiilor clinice, au fost excluşi pacienţii cu infarct miocardic recent,
insuficienţă cardiacă congestivă decompensată (clasele III-IV NYHA) sau
hipertensiune arterială necontrolată terapeutic. Prin urmare, sunt disponibile
puţine date cu privire la aceste grupe de pacienţi; pacienţii cu aceste
afecţiuni trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Excipienți

Acest medicament
conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per comprimat filmat, adică substanțial
"fără sodiu".

Interacţiuni cu
alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Din cauza efectelor
farmacologice ale memantinei şi mecanismului său de acţiune, pot să apară următoarele
interacţiuni:

- Modul de acţiune
sugerează că efectele L-dopa, agoniştilor dopaminergici şi anticolinergicelor
pot fi potenţate de către tratamentul concomitent cu antagonişti ai NMDA,cum
este memantina.

- Efectele
barbituricelor şi neurolepticelor pot fi reduse. Administrarea concomitentă a memantinei
cu antispastice, dantrolen sau baclofen, poate modifica efectele acestora şi
poate fi necesară o ajustare a dozelor.

- Trebuie evitată
utilizarea concomitentă a memantinei cu amantadină, din cauza riscului de psihoză
farmacotoxică. Ambele substanţe active sunt antagonişti ai NMDA, înrudite din punct
de vedere chimic. Acest lucru poate fi valabil şi pentru ketamină şi
dextrometorfan (vezi, de asemenea, pct. 4.4). De asemenea, există un raport de
caz publicat cu privire la riscul posibil în cazul administrării concomitente
de memantină şi fenitoină.

- Alte substanţe active
cum sunt cimetidina, ranitidina, procainamida, chinidina, chinina şi nicotina,
care utilizează acelaşi sistem de transport renal cationic ca şi amantadina,
pot, de asemenea, interacţiona cu memantina, determinând un risc potenţial de
creştere a concentraţiilor plasmatice.

- Există posibilitatea
reducerii concentraţiei plasmatice a hidroclorotiazidei (HCT) atunci când memantina
se administrează concomitent cu HCT sau cu orice alte medicamente care au în compoziţie
HCT.

- În perioada care a
urmat punerea pe piaţă a medicamentului, la pacienţii trataţi concomitant cu
warfarină s-au raportat cazuri izolate de creştere a valorilor testelor pentru
timpul de protrombină raportat la timpul de protrombină de control (INR). Deşi
nu s-a stabilit relaţia cauzală, monitorizarea atentă a timpului de protrombină
sau a INR este recomandabilă la pacienţii trataţi concomitent cu anticoagulante
orale.

În studiile de
farmacocinetică cu doză unică efectuate la voluntari tineri sănătoşi, nu au
fost remarcate interacţiuni relevante între substanţele active memantină şi
gliburidă/metformină sau donezepil.

Într-un studiu clinic
efectuat la subiecţi sănătoşi tineri nu s-au observat efecte relevante ale memantinei
asupra farmacocineticii galantaminei.

In vitro, memantina nu
inhibă CYP1A2, 2A6, 2C9, 2D6, 2E1, 3A, monooxigenaza cu co-factor flavinic,
epoxid hidrolaza sau sulfatarea.

Fertilitatea,
sarcina şi alăptarea

Sarcina

Pentru memantină nu
sunt disponibile date clinice privind utilizarea la gravide. Studiile la
animale au evidenţiat un potenţial de reducere a creşterii intrauterine în
cazul expunerii la concentraţii plasmatice identice sau uşor mai mari decât
cele atinse la doze terapeutice la om .

Riscul potenţial pentru
om nu este cunoscut. Memantina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia
cazurilor în care este absolut necesar.

Alăptarea

La om, nu se cunoaşte dacă
memantina este excretată în laptele matern, dar luând în considerare liposolubilitatea
sa, acest lucru este probabil să se întâmple. Femeile care utilizează memantină
nu trebuie să alăpteze.

Fertilitatea

Nu se cunosc reacții
adverse ale memantinei cu privire la fertilitatea bărbatului şi a femeii.

Efecte asupra
capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

De obicei, boala
Alzheimer de intensitate moderată până la severă determină afectarea
capacităţii de a conduce vehicule şi compromite capacitatea de a folosi
utilaje. În plus, Memantine-Richter are o influenţă minoră până la moderată
asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, de aceea
pacienţii trataţi ambulator trebuie avertizaţi să fie deosebit de atenţi.

Reacţii adverse

Rezumatul
profilului de siguranță

În studiile clinice
privind demenţa de intensitate uşoară până la severă, care au inclus 1784 pacienţi
cărora li s-a administrat memantină şi 1595 pacienţi cărora li s-a administrat
placebo, incidenţa generală a reacţiilor adverse determinate de memantină nu a
fost diferită faţă de cea observată în cazul administrării de placebo; reacţiile
adverse au fost, de obicei, de severitate uşoară până la moderată. Reacţiile
adverse care au apărut cel mai frecvent, cu o incidenţă mai mare în cadrul
grupului la care s-a administrat memantină, comparativ cu grupul la care s-a
administrat placebo, au fost ameţeli (6,3% comparativ cu 5,6%), cefalee (5,2%
comparativ cu 3,9%),

constipaţie (4,6%
comparativ cu 2,6%), somnolenţă (3,4% comparativ cu 2,2%) şi hipertensiune arterială
(4,1% comparativ cu 2,8%).

Lista tabelară a
reacțiilor adverse

Următoarele reacţii
adverse menţionate în tabelul de mai jos au fost centralizate în cadrul
studiilor clinice efectuate cu memantină şi după punerea pe piaţă.

Reacţiile adverse sunt
grupate conform clasificării pe aparate, sisteme şi organe, utilizând următoarea
convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai
puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000),
foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (frecvența nu poate fi
estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă,
reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Aparate, sisteme
şi organe Frecvenţă Reacţie adversă

Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente
Infecţii fungice

Tulburări ale
sistemului imunitar Frecvente
Hipersensibilitate la medicament

Tulburări psihice Frecvente
Somnolenţă

Mai puţin frecvente
Confuzie

Mai puţin frecvente Halucinaţii¹

Cu
frecvenţă necunoscută Reacţii
psihotice²

Tulburări ale
sistemului nervos Frecvente Ameţeli

Frecvente Tulburări
de echilibru

Mai puţin frecvente
Mers anormal

Foarte rare Convulsii

Tulburări cardice Mai puţin frecvente
Insuficienţă cardiacă

Tulburări vasculare Frecvente Hipertensiune arterială

Mai puţin frecvente
          Tromboză

venoasă/tromboembolism

Tulburări respiratorii,
toracice Frecvente Dispnee

şi mediastinale

Tulburări
gastro-intestinale Frecvente Constipaţie

Mai puţin frecvente Vărsături

Cu frecvenţă
Pancreatită²

necunoscută

Tulburări hepatobiliare
Frecvente Valori
crescute ale testelor

funcţionale hepatice

Cu frecvenţă necunoscută Hepatită

Tulburări generale şi
la

nivelul locului de
administrare Frecvente Cefalee

Mai puţin frecvente Fatigabilitate

¹mso-ansi-language:EN-US">Halucinaţiile au fost observate în principal la
pacienţii cu boală Alzheimer severă.

²mso-ansi-language:EN-US">Cazuri izolate raportate în perioada care a urmat
punerii pe piaţă a medicamentului.

Boala Alzheimer a fost
asociată cu depresie, idei suicidare şi suicid. În perioada care a urmat punerii
pe piaţă a medicamentului, aceste evenimente au fost raportate la pacienţii
trataţi cu memantină.

Raportarea
reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacțiilor
adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Aceasta permite
monitorizarea în continuare a raportului beneficiu/risc al medicamentului.

Supradozaj

Este disponibilă doar o
experienţă limitată provenind din studii clinice şi din experienţa de după punerea
pe piaţă a medicamentului cu privire la supradozaj.

Simptome

Administrarea de doze
relativ mari (200 mg şi, respectiv 105 mg pe zi, timp de 3 zile) a fost asociată
fie numai cu simptome de oboseală, stare de slăbiciune şi/sau diaree, fie nu a
existat simptomatologie. În cazurile de supradozaj cu doze mai mici de 140 mg
sau cu doze necunoscute, pacienţii au manifestat simptome la nivelul sistemului
nervos central (stare de confuzie, astenie, somnolenţă, vertij, stare de
agitaţie, agresivitate, halucinaţii, şi tulburări de mers) şi/sau simptome gastro-intestinale
(vărsături şi diaree).

În cel mai sever caz de
supradozaj, pacientul a supravieţuit în cazul ingerării orale a unei doze totale
de 2000 mg memantină şi a prezentat manifestări la nivelul sistemului nervos
central (comă timp de 10 zile şi, mai târziu, diplopie şi agitaţie).
Pacientului i s-a administrat tratament simptomatic şi s-a efectuat
plasmafereză. Pacientul s-a recuperat fără sechele permanente.

Într-un alt caz de
supradozaj sever, pacientul a supravieţuit şi s-a recuperat.

Pacientul utilizase o
doză de 400 mg memantină, administrată oral.

Acesta a manifestat
simptome la nivelul sistemului nervos central, cum sunt stare de nelinişte, psihoză,
halucinaţii vizuale, tendinţă la convulsii, somnolenţă, stupoare şi pierdere a
conştienţei.

Tratament

În caz de supradozaj
tratamentul trebuie să fie simptomatic. Nu este disponibil un antidot specific pentru
intoxicaţie sau supradozaj. Procedurile clinice standard de îndepărtare a
substanţei active trebuie utilizate după caz, de exemplu lavaj gastric,
cărbunele medicinal (întreruperea posibilităţii recirculării entero-hepatice),
acidifierea urinii, diureza forţată.

În cazul semnelor şi
simptomelor de hiperstimulare generală a sistemului nervos central (SNC), trebuie
luat în considerare tratament clinic simptomatic.

PROPRIETĂŢI
FARMACOLOGICE

Proprietăţi
farmacodinamice

Grupa
farmacoterapeutică: psihoanaleptice; alte medicamente pentru tratamentul
demenţei, codul

ATC: N06DX01.

Există un număr tot mai
mare de dovezi conform cărora tulburările neurotransmisiei

glutamatergice, în
special la nivelul receptorilor NMDA, contribuie atât la simptomatologia cât şi
la evoluţia bolii, în cazul demenţei neurodegenerative.

Memantina este un
antagonist necompetitiv, voltaj-dependent al receptorului NMDA, având o afinitate
moderată. Memantina modulează efectele concentraţiilor patologic crescute ale glutamatului,
cu efect tonic, care pot determina disfuncţii neuronale.

Studii clinice

Într-un studiu pivot
efectuat cu monoterapie la un grup de pacienţi cu boală Alzheimer de intensitate
moderată până la severă (valori iniţiale ale scorurilor totale la MMSE - mini
testul pentru examinarea stării mentale - de 3-14) au fost incluşi 252 pacienţi
trataţi ambulatoriu. Studiul a arătat efectele benefice ale tratamentului cu
memantină, comparativ cu administrarea de placebo la 6 luni [(analiza cazurilor
observate pe baza interviului medicului cu privire la impresia modificărilor
(CIBIC-plus): p=0,025; studiul global privind boala Alzheimer – activităţi
zilnice (ADCS-ADLsev): p=0,003; baterie de teste pentru afectare severă (SIB):
p=0,002].

Într-un studiu pivot
efectuat cu monoterapie, privind utilizarea memantinei în tratamentul bolii Alzheimer
de intensitate uşoară până la moderată (valori iniţiale ale scorurilor totale
MMSE de 10- 22) au fost incluşi 403 pacienţi. Pacienţii cărora li s-a
administrat memantină au obţinut rezultate semnificativ statistic mai bune
decât cei cărora li s-a administrat placebo, în ceea ce priveşte criteriile de
evaluare principale finale: scală de evaluare a bolii Alzheimer (ADAS-cog)
(p=0,003) şi CIBIC-plus (p=0,004) la ultima evaluare înainte de părăsirea
studiului, în săptămâna 24 (LOCF). Într-un alt studiu cu monoterapie au fost
randomizaţi un număr total de 470 pacienţi cu boală Alzheimer de intensitate
uşoară până la moderată (valori iniţiale ale scorurilor totale MMSE de 11-23).
Într-o analiză primară definită ca prospectivă, nu a fost atinsă semnificaţia
statistică în ceea ce priveşte criteriul final principal de evaluare a
eficacităţii, în săptămâna 24.

O meta-analiză a
datelor provenind de la pacienţii cu boală Alzheimer de intensitate moderată până
la severă (scoruri totale MMSE < 20) incluşi în şase studii de fază III,
controlate cu placebo,cu durată de 6 luni (incluzând studiile efectuate la
pacienţi cărora li se administrează monoterapie şi studiile efectuate la
pacienţi trataţi cu o doză stabilă de inhibitori ai acetilcolinesterazei) au evidenţiat
că în domeniul cognitiv, global şi funcţional a existat un efect semnificativ
statistic, în favoarea tratamentului cu memantină. Când au fost identificaţi
pacienţi care prezentau agravări concomitente ale statusului, cu privire la
toate cele trei domenii, rezultatele au arătat un effect statistic semnificativ
al memantinei în prevenirea agravării bolii, pacienţii cărora li s-a
administrat placebo şi care au prezentat agravare în toate cele 3 domenii fiind
de două ori mai mulţi decât cei trataţi cu memantină (21% comparativ cu 11%,
p<0,0001).

Proprietăţi
farmacocinetice

Absorbţie

Memantina are o
biodisponibilitate absolută de aproximativ 100%. tmax, este cuprins între 3 şi
8 ore. Nu există nicio dovadă conform căreia alimentele influenţează absorbţia
memantinei.

Distribuţie

Dozele zilnice de 20 mg
au determinat concentraţii plasmatice la starea de echilibru ale memantinei cu
valori cuprinse între 70 şi 150 ng/ml (0,5-1 μmso-ansi-language:EN-US">mol/l), cu variaţii interindividuale mari. În cazul
administrării unor doze de 5 mg până la 30 mg pe zi s-a obţinut o valoare medie
a raportului concentraţiilor în lichidul cefalorahidian (LCR)/plasmă de 0,52.
Volumul aparent de distribuţie este de aproximativ 10 l/kg.

Aproximativ 45% din
cantitatea de memantină se leagă de proteinele plasmatice.

Metabolizare

La om, aproximativ 80%
din memantina circulantă se găseşte sub formă nemodificată. La om, metaboliţii
principali sunt N-3,5-dimetil-gludantan, un amestec izomeric de 4- şi 6-hidroxi
memantină şi 1-nitrozo-3,5-dimetil-adamantan. Niciunul dintre aceşti metaboliţi
nu prezintă activitate antagonistă asupra NMDA. In vitro, nu a fost decelat niciun
metabolit, ca rezultat al metabolizării prin intermediul citocromului P450.

Într-un studiu în care
s-a utilizat memantină marcată cu 14C, administrată oral, o valoare medie de 84%
din doza administrată a fost recuperată în decurs de 20 zile, din care peste
99% a fost excretată pe cale renală.

Eliminare

Memantina este
eliminată monoexponenţial, cu un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
cuprins între 60 şi 100 ore. La voluntarii cu funcţie renală normală,
clearance-ul total (Cltot) a fost de 170 ml/min şi 1,73 m2, iar o parte din
clearance-ul renal total este realizat prin secreţie tubulară.

De asemenea, calea
renală de eliminare implică şi reabsorbţia tubulară, mediată probabil de proteinele
de transport ale cationilor. În cazul alcalinizării urinii, viteza de eliminare
renală a memantinei poate fi redusă cu un factor de 7-9 (vezi pct. 4.4).
Alcalinizarea urinii poate fi efectul unor modificări radicale ale dietei, de exemplu
trecerea de la o dietă pe bază de carne la cea vegetariană sau poate fi
obţinută prin ingestia unor cantităţi marcate de antiacide, care alcalinizează
conţinutul gastric.

Linearitate

Studiile efectuate la
voluntari au demonstrat o farmacocinetică liniară, în cazul administrării de doze
cuprinse între 10 mg şi 40 mg.

Relaţie
farmacocinetică/farmacodinamică

La om, în cazul
administrării unei doze de memantină de 20 mg pe zi, concentraţiile în lichidul
cefalorahidian corespund valorii ki (constanta de inhibare) a memantinei, care
este de 0,5 μmol în
cortexul frontal.

Date preclinice de
siguranţă

În studiile de scurtă
durată efectuate la şobolan, memantina, ca orice alt antagonist NMDA, a indus vacuolizare
neuronală şi necroză (leziuni Olney) doar după administrarea unor doze care au determinat
atingerea unor valori foarte mari ale concentraţiilor plasmatice maxime. Ataxia
şi alte semne preclinice au precedat vacuolizarea şi necroza. Deoarece efectele
nu au fost observate nici în studiile de lungă durată efectuate la rozătoare şi
nici în cele efectuate la ne-rozătoare, relevanţa clinică a acestor observaţii
nu este cunoscută.

În studiile de
toxicitate după administrarea de doze repetate au fost observate inconstant
modificări oculare la rozătoare şi la câini, dar nu şi la maimuţe. Examinările
oftalmoscopice specifice effectuate în studiile clinice cu memantină nu au
evidenţiat nicio modificare oculară.

La rozătoare s-a
observat fosfolipidoză în macrofagele pulmonare, induse de acumularea de memantină
în lizozomi. Acest efect este cunoscut şi pentru alte substanţe active cu
proprietăţi cationice amfifile. Este posibilă o corelaţie între această
acumulare şi vacuolizarea observată la nivel pulmonar. Acest efect a fost
observat la rozătoare numai în cazul utilizării unor doze mari.

Relevanţa clinică a
acestor observaţii nu este cunoscută.

Nu s-au observat efecte
genotoxice în urma efectuării testelor standard cu memantină. Nu există dovezi
ale unor efecte carcinogene în studiile efectuate pe toată durata vieţii la
şoareci şi şobolani.

Memantina nu s-a
dovedit teratogenă la şobolani şi iepuri, chiar în cazul administrării de doze toxice
materne şi nu s-au observat reacţii adverse ale memantinei asupra fertilităţii.
La şobolani, s-a evidenţiat reducerea creşterii fetusului la expuneri la
concentraţii identice sau puţin mai mari decât cele atinse la om în cazul
utilizării dozelor terapeutice.

PROPRIETĂŢI
FARMACEUTICE

Lista
excipienţilor

Nucleu:

Celuloză
microcristalină (E 460)

Croscarmeloză sodică

Dioxid de siliciu
coloidal anhidru (E 551)

Stearat de magneziu (E
470b)

Film:

Hipromeloză (E 464)

Dioxid de titan (E 171)

Macrogol 400.

DEŢINĂTORUL
CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE