Larfix® comp. film.8 mg N10x10

excipienți: lactoză monohidrat, celuloză microscristalină, povidonă, croscarmeloză sodică, stearat de magneziu, Opadry 03F58759 white, apă purificată.

FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Larfix 4 mg: comprimate filmate de culoare albă pîna la gălbui, oblongi, netede pe ambele feţe. Larfix 8 mg: comprimate filmate, de culoare albă pînă la gălbui, oblongi avînd gravat “L8” pe una din feţe şi netedă pe cealaltă.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC

Antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de oxicami, codul ATC: M01AC05.

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice

Lornoxicamul este un medicament antiinflamator nesteroidian cu proprietăţi analgezice şi aparţine clasei derivaţilor de oxicami. Modul de acţiune al lornoxicamului este în principal legat de inhibarea sintezei de prostaglandine (inhibarea ciclooxigenazei). Inhibarea ciclooxigenazei are ca rezultat scăderea sintezei leucotrienelor. Mecanismul acţiunii analgezice al lornoxicamului, ca şi cea a altor AINS, nu a fost încă pe deplin stabilită.

Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Lornoxicamul este absorbit rapid şi aproape complet din tractul gastrointestinal. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse după aproximativ 1-2 ore. Biodisponibilitatea absolută a lornoxicamului este de 90-100%. Nu s-a observat niciun efect la primul pasaj hepatic. Timpul mediu de înjumătăţire prin eliminare a concentraţiei plasmatice este de 3-4 ore. Administrarea simultană a lornoxicamului cu alimentele reduce Cmax cu aproximativ 30 %. Tmax se măreşte de la 1,5 pînă la 2,3 ore, absorbţia lornoxicamului (calculată după ASC) poate fi redusă cu pîna la 20%.

Distribuţie

Lornoxicamul se găseşte în plasmă sub formă neschimbată şi sub formă de metabolit hidroxilat (nu posedă acţiune farmacologică). Legarea lornoxicamului la nivelul proteinelor plasmatice este de 99 % şi nu depinde de concentraţie.

Metabolizare

Lornoxicamul este metabolizat în proporţie mare în ficat, în special în 5hidroxilornoxicam inactiv, prinhidroxilare. CYP2C9 este implicată în această biotransformare a lornoxicamului. Datorită polimorfismului genetic, pentru această enzimă există persoane care metabolizează lent sau rapid, fapt care poate duce la concentraţii plasmatice semnificativ crescute de lornoxicam la cei cu metabolizare lentă. Lornoxicamul este metabolizat complet şi aproximativ 2/3 este eliminat prin ficat şi 1/3 prin rinichi sub formă de metabolit inactiv.

Eliminare

Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a substanţei nemodificate este de 3 pînă la 4 ore. După administrare orală, aproximativ 50 % este excretat prin fecale şi 42 % prin rinichi, în principal sub formă de 5-hidroxilornoxicam.

INDICAŢII TERAPEUTICE

Ameliorarea pe termen scurt a durerii acute, de gravitate uşoară pînă la moderată.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Comprimatele filmate Larfix trebuie administrate cu o cantitate suficientă de lichid. Pentru toţi pacienţii, regimul de dozare adecvat trebuie să se bazeze pe răspunsul individual la tratament. Nu se recomandă copiilor cu vârsta până la 18 ani. Larfix comprimate filmate se administrează cîte 4-8 mg/zi. Doza zilnică maximă recomandată este de 16 mg. Pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică necesită reducerea dozelor şi a numărului de administrări pînă la 1 dată pe zi.

REACŢII ADVERSE

În continuare, reacţiile adverse sunt clasificate conform convenţiei MedDRA pe sisteme de organe, în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100, <1/10), mai puţin frecvente (>1/1 000, <1/100), rare (>1/10 000, <1/1 000), foarte rare (<1/10 000), inclusiv cu frecvenţă necunoscută.

Infecţii şi infestări

Rare: faringită.

Tulburări hematologice şi limfatice

Rare: anemie, trombocitopenie, leucopenie, timp de hemoragie prelungită;

Foarte rare: echimoză. S-a raportat faptul că AINS pot cauza tulburări hematologice potenţial severe ca neutropenia, agranulocitoza, anemia aplastică şi anemia hemolitică ca efecte de clasă.

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare: hipersensibilitate, reacţie anafilactică şi anafilaxie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Mai puţin frecvente: anorexie, modificări ale greutăţii corporale.

Tulburări psihice

Mai puţin frecvente: insomnie, depresie;

Rare: confuzie, nervozitate, agitaţie.

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: cefalee, ameţeli uşoare şi tranzitive;

Rare: somnolenţă, parestezie, disgeuzie, tremor, migrenă;

Foarte rare: meningită aseptică la pacienţi cu LES şi boli mixte ale ţesutului conjunctiv.

Tulburări oculare

Mai puţin frecvente: conjunctivită;

Rare: tulburări de vedere.

Tulburări acustice şi vestibulare

Mai puţin frecvente: vertij, tinitus.

Tulburări cardiace

Mai puţin frecvente: palpitaţii, tahicardie, edem, insuficienţă cardiacă.

Tulburări vasculare

Mai puţin frecvente: eritem facial, edem;

Rare: hipertensiune arterială, bufeuri, hemoragie, hematom.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Mai puţin frecvente: rinită;

Rare: dispnee, tuse, bronhospasm.

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: greaţă, dureri abdominale, dispepsie, diaree, vomă;

Mai puţin frecvente: constipaţie, flatulenţă, eructaţii, xerostomie, gastrită, ulcer gastric, dureri epigastrice, ulcer duodenal, ulceraţii ale cavităţii bucale;

Rare: melenă, hematemeză, stomatită, esofagită, reflux gastroesofagian, disfagie, stomatită aftoasă, glosită (limbă dureroasă sau umflată), ulcer peptic cu perforaţie, hemoragie gastrointestinală.

Tulburări hepatobiliare

Mai puţin frecvente: creştere ale valorilor transaminazelor hepatice (ALAT şi ASAT); Foarte rare: insuficienţă hepatică, hepatită, icter şi colestază. Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Mai puţin frecvente: erupţii cutanate tranzitorii, prurit, hiperhidroză, erupţie cutanată eritematoasă, urticarie şi angioedem, alopecie;

Rare: dermatită, eczemă, pupură;

Foarte rare: edem şi reacţii pustuloase, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică.

Tulburări musculoscheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Mai puţin frecvente: artralgie;

Rare: dureri ale oaselor, spasme musculare, mialgie.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Rare: nicturia, tulburări de micţiune, creşteri ale azotului ureic din sînge şi ale concentraţiilor de creatinină;

Foarte rare: lornoxicam poate accentua insuficienţa renală acută la pacienţi cu insuficienţă renală pre-existentă, care sunt dependenţi de prostaglandine renale pentru menţinerea fluxului de sînge renal.

Nefrotoxicitatea în forme variate inclusiv nefrita şi sindromul nefrotic a fost asociată cu AINS ca efect de clasă.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Mai puţin frecvente: stare generală de rău, edem facial; Rare: astenie.

CONTRAINDICAŢII

Lornoxicam nu trebuie administrat la următoarele grupe de pacienţi:

-pacienţii ce prezintă hipersensibilitate la lornoxicam sau la oricare dintre excipienţi;

-hipersensibilitate (manifestări cum sunt astmul bronşic, rinită, edem angioneurotic sau urticarie) la alte antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv acid acetilsalicilic;

-hemoragie gastro-intestinală, hemoragii cerebro-vasculare sau alte tulburări hemoragice;

-ulcer peptic/hemoragie activ(ă) sau recurentă (două sau mai multe episoade dovedite de ulcerare sau hemoragie);

-pacienţii cu afecţiuni hepatice severe;

-afecţiuni renale severe (creatinina serică >700 µmol/L)

-pacienţii cu trombocitopenie;

-pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă;

-pacienţi vîrstnici (cu vîrsta >65 ani) şi o greutate corporală mai mică de 50 kg sau supuşi intervenţiilor chirurgicale;

-sarcina şi perioada de alăptare;

-pacienţii cu vîrsta sub 18 ani.

SUPRADOZAJ

Pînă în prezent, nu s-au raportat cazuri de supradozaj care să permită definirea consecinţelor acestuia sau care să sugereze o abordare terapeutică specifică. Totuşi, se poate preconiza că după un supradozaj cu lornoxicam se pot observa următoarele manifestări: greaţă, vomă, simptome cerebrale (ameţeli, tulburări de vedere). Manifestările severe sunt ataxia cu evoluţie spre comă şi crampe, afectări ale ficatului şi rinichilor şi, probabil, tulburări de coagulare. În cazul unui supradozaj real sau suspectat, administrarea medicamentului trebuie întreruptă. Datorită timpului scurt de înjumătăţire plasmatică, lornoxicamul este excretat rapid. Lornoxicamul nu poate fi eliminat prin dializă. Până în prezent, nu se cunoaşte niciun antidot specific. Trebuie luate în considerare măsurile obişnuite de urgenţă, precum lavajul gastric. Pe baza principiilor terapeutice, numai administrarea de cărbune activat imediat după o supradozare cu lornoxicam poate duce la diminuarea absorbţiei medicamentului. Tulburările gastro-intestinale pot fi tratate, de exemplu, cu analog de prostaglandine sau ranitidină.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE PENTRU UTILIZARE

Lornoxicamul trebuie administrat numai după o atentă evaluare a riscului în raport cu beneficiile, în cazul următoarelor tulburări:

-ulceraţii şi hemoragii gastrointestinale în anamneză: este recomandată monitorizarea pacienţilor cu regularitate. Pacienţii care dezvoltă ulcer peptic sau perforaţii şi/sau hemoragii gastrice la administrarea de lornoxicam, necesită întreruperea tratamentului şi întreprinderea măsurilor terapeutice terapeutice corespunzătoare.

-insufienţă renală: pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (creatinină serică 150300 μmol/l) trebuie monitorizaţi trimestrial; pacienţii cu insuficienţă renală moderată (creatinină serică 300-700 μmol/l) trebuie monitorizaţi la intervale de 1-2 luni. Tratamentul cu lornoxicam trebuie întrerupt în cazul în care funcţia renală se deteriorează în timpul tratamentului.

-pacienţi cu tulburări de coagulare ale sângelui: sunt recomandate monitorizarea clinică atentă şi teste de laborator (de exemplu APTT - timp de tromboplastină parţial activată).

-insuficienţa hepatică: trebuie luate în considerare monitorizarea clinică şi evaluarea de laborator la intervale regulate în cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică.

-tratamentul de lungă durată (peste 3 luni): se recomandă efectuarea regulată de analize de laborator hematologice (hemoglobină), ale funcţiilor renale (creatinină) şi ale enzimelor hepatice.

-tratamentul de lungă durată (peste 3 luni): se recomandă efectuarea regulată a analizelor de laborator hematologice (hemoglobina), ale funcţiilor renale (creatinină) şi ale enzimelor hepatice.

-vîrstnici peste 65 ani: este recomandată monitorizarea funcţiilor renale şi hepatice. Postoperator se recomandă precauţie la pacienţii vîrstnici. Tratamentul concomitent cu antiinflamatoare nesteroidiene şi heparină în contextul unei rahianestezii sau ale unei anestezii epidurale creşte riscul de hematom spinal/epidural. Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucozăgalactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Administrarea în timpul sarcinii şi perioada de alaptare Nu există date clinice de siguranţă suficiente referitor la utilizarea lornoxicamului la această grupă de pacienţi. Prin urmare, acest medicament nu trebuie administrat în timpul sarcinii. Nu există date referitoare la excreţia lornoxicamului în laptele matern la om. În baza studiilor efectuate pe animale s-a stabilit că lornoxicamul este excretat în concentraţii relativ mari în lapte. Ca urmare, lornoxicamul nu trebuie utilizat la femeile care alăptează. Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje Pacienții ce manifestă somnolență și alte dereglări ale sistemului nervos central în timpul administrării medicamentului se vor abține de la conducere și folosirea utilajelor.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE ŞI ALTE FORME DE INTERACŢIUNE Administrarea concomitentă de lornoxicam şi:

-Anticoagulante: antiinflamatoarele nesteroidiene pot creşte efectul anticoagulantelor;  Sulfonilureice: risc crescut de hipoglicemie;

-Alte antiinflamatoare nesteroidiene: risc crescut de reacţii adverse;

-Diuretice: scade eficienţa diureticelor de ansă;

-Inhibitori ECA (enzimei de conversie a angiotenzinei): poate scădea efectul antihipertensiv al ECA;

-Litiu: antiinflamatoarele nesteroidiene inhibă clearance-ul renal al litiului şi, ca urmare, concentraţia serică a litiului poate creşte peste limitele toxice;

-Cimetidină: concentraţii plasmatice crescute de lornoxicam. (Nu s-au demonstrat interacţiuni între lornoxicam şi ranitidină sau lornoxicam şi antiacide);

-Digoxina: clearance-ul renal al digoxinei scăzut. Lornoxicamul similar altor AINS metabolizate prin intermediul citocromului P450 2C9 (CYP 2C9) interacţionează cu inductorii şi inhibitorii cunoscuţi ai izoenzimelor CYP2C9 (cum ar fi rifampicina). Antiinflamatoarele nesteroidiene cresc riscul de hematom spinal/epidural cînd sunt administrate concomitent cu heparină în contextul unei rahianestezii sau ale unei anestezii epidurale.

PREZENTARE, AMBALAJ

Comprimate filmate 4 mg sau 8 mg. Cîte 10 comprimate în blister.

Cîte 3 sau 10 blistere împreună cu instrucțiunea pentru administrare plasate în cutie de carton.

PĂSTRARE

A se păstra la temperatura sub 25 C, la loc uscat, ferit de lumină.

A nu se lăsa la îndemîna şi vederea copiilor.

TERMENUL DE VALABILITATE

24 luni. A nu se utiliza după data expirării indicată pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL

Cu prescripţie medicală

DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE

Kusum Healthcare Pvt. Ltd. , India