Acest produs se vinde în farmacie.md Articol 49004
Enalapril-BP comp. 20 mg N20x3 (Balkan)
Inhibitorii enzimei de conversie previn hipertrofia ventriculului stâng la hipertensivi, întârziind dezvoltarea insuficienţei cardiace. Administraţi în perioada post-infarct miocardic acut, împiedică remodelarea ventriculară, diminuează frecvenţa altor infarcte şi a episoadelor de angină instabilă, micşorează ritmul aritmiilor ventriculare şi scad mortalitatea.
La nivel renal inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei determină creşterea fluxului sanguin şi a filtrării glo- merulare, îndeosebi a arteriolei postglomerulare. Este favorizată excreţia de sodiu şi apă şi reţinerea potasiului în organism.
Inhibitorii enzimei de conversie pot reduce proteinuria la bolnavii cu nefropatia diabetică şi întârzie evoluţia acesteia.
Proprietăţi farmacocinetice
AbsorbţiaEnalaprilul administrat pe cale orală este absorbit rapid, atingând concentraţia plasmatică maximă după o oră. Luând în considerare cantitatea eliminată pe cale urinară, valoarea maximă a absorbţiei enalaprilului din comprimatele cu administrare orală este de aproximativ 60%. Absorbţia enalaprilului administrat pe cale orală nu este afectată de prezenţa alimentelor în tractul gastrointestinal.
După absorbţie, enalaprilul administrat pe cale orală este hidrolizat rapid şi în proporţie mare la enalaprilat, un inhibitor puternic al enzimei de conversie a angiotensinei. Concentraţia plasmatică maximă a enalaprilatului este atinsă la aproximativ 4 ore după administrarea orală a do
zei de enalapril. Timpul de înjumătăţire plasmatică efectiv pentru acumularea enalaprilatului după doze repetate de enalapril administrat pe cale orală este de 11 ore. La subiecţii cu funcţie renală normală, concentraţiile plasmati- ce la starea de echilibru au fost atinse după 4 zile de tratament.
DistribuţiaEnalaprilatul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 50-60%. Se distribuie bine în ţesuturile organismului, traversează bariera placentară şi se excretă în laptele matern.
MetabolizareaEnalaprilul este transformat în ficat în enalaprilat, meta- bolit responsabil de activi tatea biologică. Enalaprilatul nu este metabolizatîn continuare. Timpul mediu de înjumătăţire al enalaprilatului, la administrare repetată, în condiţiile realizării stării de echilibru, este de 11 ore. La subiecţii cu funcţii renale normale, starea de echilibru a concentraţiilor serice de enalaprilat a fost atinsă după 4 zile de tratament.
în afară de conversia enalaprilului la enalaprilat, nu s-au găsit alte evidenţe semnificative ale metabolizării enalaprilului.
EliminareaExcreţia enalaprilatului este, în principal, renală. Principalele componente în urină sunt enalaprilatul, însumând aproximativ 40% din doză şi enalaprilul nemodificat (aproximativ 20%).
Insuficienţă renalăExpunerea pacienţilor cu insuficienţă renală la enalapril şi enalaprilat este crescută. La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance-ul creatininei 40-60 ml/min), ASC (aria de sub curba concentraţie- timp) medie a enalaprilatului a fost de aproximativ două ori mai mare decât la pacienţii cu funcţie renală normală, după administrarea unei doze de 5 mg o dată pe zi. în caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/min), ASC a crescut de aproximativ 8 ori. Timpul de înjumătăţire plasmatică efectiv al enalaprilatului după doze repetate de maleat de enalapril este prelungit la acest grad al insuficienţei renale iar timpul până la atingerea stării de echilibru este prelungit.
Enalaprilatul poate fi îndepărtat din circulaţia generală prin hemodializă. Clearance-ul prin dializă este de 62 ml/ min.
Copii şi adolescenţiUn studiu farmacocinetic, cu doze repetate, a fost efectuat la 40 de copii hipertensivi, băieţi şi fete, cu vârsta cuprinsă între 2 luni şi 16 ani, după administrarea zilnică a 0,07 până la 0. 14 mg/kg maleat de enalapril. Nu a existat nici o diferenţă majoră în farmacocinetica enalaprilatului la copii comparativ cu datele existente la adulţi. Datele au indicat o creştere a ASC (regularizată prin doză per greutate) corelată cu creşterea vârstei; totuşi, o creştere a ASC nu este observată când datele sunt ajustate în funcţie de aria suprafeţei corporale. La starea de echilibru, timpul de înjumătăţire plasmatică mediu efectiv al acumulării de enalaprilat a fost de 14 ore.
INDICAŢII TERAPEUTICE
- Hipertensiune arterială esenţială (ca medicaţie unică sau în asociaţie cu diuretice sau alte antihipertensive), inclusiv forme maligne sau refractare;
- Hipertensiune arterială cu nefropatie diabetică;
- Hipertensiune arterială renovasculară (cu excepţia cazurilor de stenoză de arteră renală bilaterală sau pe rinichi unic funcţional).
- Insuficienţă cardiacă congestivă (eventual în asociaţie cu diuretice şi digitalice);
- Disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică sau după infarct miocardic acut.
DOZE Şl MOD DE ADMINISTRARE
Hipertensiunea arterială esenţială:în hipertensiunea arterială uşoară, doza recomandată iniţial este de 5-10 mg maleat de enalapril, în priză unică, zilnic; pentru celelalte stadii ale hipertensiunii arteriale, doza iniţială recomandată este de 20 mg maleat de enalapril în priză unică, zilnic. Doza se adaptează apoi în funcţie de răspunsul terapeutic, fără a depăşi 40 mg/zi. Doza uzuală de întreţinere este 20 mg maleat de enalapril pe zi, în priză unică.
Hipertensiunea arterială renovasculară:Tratamentul trebuie început cu o doză iniţială mai redusă (de exemplu 5 mg sau mai puţin). Ulterior doza poate fi crescută treptat, în funcţie de răspunsul terapeutic. Este de aşteptat ca majoritatea pacienţilor să răspundă la o tabletă de 20 mg, o dată pe zi. în hipertensiunea tratată concomitent cu diuretice se recomandă prudenţă, deoarece aceşti pacienţi pot prezenta depleţie hidrică sau salină. Tratamentul cu diuretice ar trebui întrerupt 2-3 zile înainte de începerea tratamentului cu enalapril comprimate. Dacă acest lucru nu este posibil, doza iniţială de enalapril comprimate, trebuie să fie redusă (5 mg sau mai puţin) pentru a aprecia efectul iniţial asupra tensiunii arteriale. Doza trebuie apoi adaptată în conformitate cu nevoile pacientului.
Insuficienţa cardiacă congestivă:Doza recomandată iniţial este de 2,5 mg pe zi în priză unică; dacă este necesar doza va fi mărită treptat (în 2-4 săptămâni); doza de întreţinere recomandată este de 5-20 mg pe zi, în 1 -2 prize, fără a depăşi 40 mg/zi. în insuficienţă renală: dozele se adaptează în funcţie de clearance-ul creatininei: pentru valori cuprinse între 30-80 ml/min. , doza recomandată iniţial este de 5-10 mg maleat de enalapril pe zi, iar pentru valori cuprinse
între 10-30 ml/min. , 2,5-5 mg maleat de enalapril pe zi; ulterior doza poate fi crescută în funcţie de răspunsul terapeutic; se vor controla frecvent potasemia şi nivelul plasmatic al creatininei. în cazul pacienţilor vârstnici, doza este stabilită de medic şi este bazată pe funcţionarea rinichiului.
în insuficienţă renală: dozele se adaptează în funcţie de clearance-ul creatininei: pentru valori cuprinse între 30-80 ml/min. , doza recomandată iniţial este de 5-10 mg maleat de enalapril pe zi, iar pentru valori cuprinse între 10-30 ml/min. , 2,5-5 mg maleat de enalapril pe zi; ulterior doza poate fi crescută în funcţie de răspunsul terapeutic; se vor controla frecvent potasemia şi nivelul plasmatic al creatininei.
Administrare orală. Deoarece absorbţia comprimatelor de enalapril comprimate, nu este influenţată de alimente, comprimatele se pot administra anterior, concomitent sau ulterior ingestiei de alimente. După administrarea primei doze, pacientul va rămâne culcat şi sub supravegherea medicului cel puţin 2 ore, pentru a evita eventualele fenomene ortostatice.
REACŢII ADVERSE
Reacţiile adverse prezentate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, pe aparate, sisteme şi organe. Grupele de frecvenţă conform convenţiei MedDRA: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (>1/1000 şi < 1/100), rare (>1/10000 şi <1/1000) şi foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice:
Mai puţin frecvente: anemii (incluzând anemia aplastică şi hemolilitică), mai ales la bolnavii dializaţi şi la cei cu transplant renal.
Rare: neutropenie, scăderi ale hemoglobinei şi hematocri- tului, trombocitopenie, agranulocitoză, depresie a mădu- vei, pancitopenie, limfadenopatie, tulburări autoimune. Tulburări metabolice şi de nutriţie:
Mai puţin frecvente: hipoglicemie.
Tulburări ale sistemului nervos/psihice:
Frecvente: dureri de cap, depresie.
Mai puţin frecvente: confuzie, somnolenţă, insomnie, nervozitate, parestezie, vertij.
Rare: anomalii ale perioadei de vis, tulburări de somn.
Tulburări oculare:
Foarte frecvente: vedere neclară.
Tulburări cardiace şi vasculare:
Foarte frecvente: ameţeli.
Frecvente: hipotensiune (incluzând hipotensiune ortosta- tică), sincopă, infarct miocardic sau accident cerebrovascular posibil secundar unei hipotensiuni excesive la pacienţii cu risc crescut, durere anginoasă, tulburări de ritm, angină pectorală, tahicardie.
Mai puţin frecvente: hipotensiune ortostatică, palpitaţii. Rare;sindrom Raynaud.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:
Foarte frecvent: tuse.
Frecvente: dispnee.
Mai puţin frecvente: rinoree, dureri faringiene, bronho- spasm/astm.
Rare: infiltrate pulmonare, rinite, alveolite alergice.
Tulburări gastrointestinale:
Foarte frecvente: greaţă.
Frecvente: diaree, dureri abdominale, alterare a gustului. Mai puţin frecvente:ileus, pancreatită, vomă, dispepsie, constipaţie, anorexie, iritare gastrică, uscăciunea gurii, ulcer peptic.
Rare: stomatite, afte.
Foarte rare: angioedem intestinal.
Tulburări hepatobiliare:
Rare: hepatite, atât hepatocelulare cât şi colestatice.
Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Frecvente:rash, hipersensibilitate/edem angioneurotic: edem angioneurotic la nivelul feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi laringelui.
Mai puţin frecvente: diaforeză, prurit, urticarie, alopecie. Rare: eritem multiform, sindrom Stevens-Jonhson, der- matite exfoliante, necroliză epidermică toxică, pemfigus. S-a raportat un complex de simptome care poate include febră, serozită, vasculită, mialgii/miozită, artralgii/artrită, anticorpi antinucleari prezenţi, VSH crescut, eozinofilie şi leucocitoză.
Tulburări renale şi ale căilor urinare:
Mai puţin frecvente: disfuneţii renale, proteinurie, insuficienţă renală.
Rare: oligurie.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului:
Mai puţin frecvente: impotenţă.
Rare: ginecomastie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
Foarte frecvente: astenie.
Frecvente: oboseală.
Mai puţin frecvente: crampe musculare, tinitus, febră.
Investigaţii diagnostice:
Frecvente: hipokaliemie, creşterea creatininei serice.
Mai puţin frecvente: creşterea ureei în sânge, hiponatremie. Rare: elevarea enzimelor din ficat şi a bilirubinei serice.
CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la enalapril sau la oricare din componenţii produsului;
- edem angioneurotic provocat de un inhibitor al enzimei de conversie, în antecedente;
- stenoză de arteră renală bilaterală sau pe rinichi unic funcţional;
- insuficienţă renală severă (clearance al creaţininei sub 30 ml/min);- perioada de sarcină şi alăptare. SUPRADOZAJ
Sunt disponibile date limitate privind supradozajul la om. Cea mai importantă caracteristică asociată supradozaju- lui este hipotensiunea arterială marcată, care debutează la şase ore după ingestia comprimatelor, concomitent cu blocarea sistemului renină-angiotensină şi stupoare. Simptomele asociate supradozajul ui cu inhibitori ai ECA pot include şoc circulator, tulburări electrolitice, insuficienţă renală, hiperventilaţie, tahicardie, palpitaţii, bradi- cardie, ameţeli, anxietate şi tuse. După ingestia a 300 mg, respectiv 440 mg enalapril, au fost raportate concentraţii plasmatice ale enalaprilului de 100 şi respectiv de 200 de ori mai mari decât cele observate după administrarea dozelor terapeutice.
Tratamentul recomandat pentru supradozaj este administrarea de soluţie salină izotonă în perfuzie intravenoa- să. Dacă apare hipotensiunea arterială, pacientul trebuie aşezat în clinostatism. Dacă sunt disponibile, pot fi luate în considerare tratamentul cu angiotensină II injectabil şi/sau administrarea intravenoasă de catecolamine. Dacă ingestia este recentă, trebuie luate măsuri menite să elimine maleatul de enalapril (de exemplu, inducerea vărsăturii, lavaj gastric, administrare de absorbanţi şi sulfat de sodiu). Enalaprilul poate fi îndepărtat din circulaţia generală prin hemodializă. Pentru bradicardia rezistentă la tratament este indicată utilizarea pacemaker-ului. Semnele vitale, electrolitemia şi creatininemia trebuie monitorizate permanent.
ATENŢIONĂRI Şl PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Hipotensiunea arterială simptomatică
Hipotensiunea arterială simptomatică apare rareori la pacienţii hipertensivi, fără complicaţii. La pacienţii hipertensivi trataţi cu enalapril, hipotensiunea arterială simptomatică este mai probabil să apară dacă pacientul are depleţie vo- lemică, de exemplu prin tratament diuretic, dietă hiposo- dată, dializă, diaree sau vărsături. Hipotensiunea arterială simptomatică a fost observată la pacienţii cu insuficienţă cardiacă asociată sau nu cu insuficienţa renală. Există o probabilitate mai mare ca aceasta să apară la acei pacienţi cu grade mai severe de insuficienţă cardiacă, după cum reflectă utilizarea dozelor mari de diuretice de ansă, hipona- tremia sau deteriorarea funcţiei renale. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere medicală, iar pacienţii trebuie urmăriţi îndeaproape ori de câte ori doza de enalapril şi/sau diuretic este ajustată. O abordare terapeutică similară trebuie aplicată şi pacienţilor cu cardiopatii ischemice sau boli cerebrovasculare, la care o scădere marcată a tensiunii arteriale poate determina un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral, în cazul în care apare hipotensiunea arterială, pacientul trebuie aşezat în clinostatism şi, dacă este necesar, se administrează perfuzii cu soluţie salină izotonă. Un răspuns hipotensiv tranzitoriu nu reprezintă o contraindicaţie pentru administrarea dozelor următoare, care, în mod normal, se pot administra fără complicaţii, în momentul în care tensiunea arterială a crescut ca urmare a creşterii volemiei.
La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă, care au tensiune arterială normală sau mică, în timpul tratamentului cu enalapril poate să apără o scădere suplimentară a tensiunii arteriale sistemice. Acest efect este anticipat şi nu reprezintă, de obicei, un motiv pentru întreruperea tratamentului. Dacă hipotensiunea arterială devine simptomatică, pot fi necesare reducerea dozei şi/sau întreruperea tratamentului cu diuretic şi/sau enalapril.
Stenoză aortică sau stenoza valvei mitrale/Cardiomio- patie hipertrofică
Similar tuturor vasodilatatoarelor, inhibitorii ECA trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu stenoză aortică şi obstrucţie a ejecţiei din ventriculul stâng şi trebuie evitaţi în caz de şoc cardiogen şi obstrucţie hemodinamică semnificativă.
Insuficienţă renală
în caz de insuficienţă renală (clearance-ul creatininei < 80 ml/min), doza iniţială de enalapril trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul creatininei pacientului şi ulterior, în funcţie de răspunsul pacientului la tratament. La aceşti pacienţi, monitorizarea regulată a potasemiei şi creatini- nemiei face parte din practica medicală normală. Insuficienţa renală asociată tratamentului cu enalapril este, de obicei, reversibilă, dacă este recunoscută prompt şi tratată corespunzător.
Hipertensiunea arterială renovasculară
Atunci când pacienţii cu stenoză arterială renală bilaterală sau cu stenoză arterială renală pe rinichi unic sunt trataţi cu inhibitori ai ECA, există un risc crescut de hipotensiune arterială şi insuficienţă renală. Decompensarea funcţiei renale poate produce doar modificări moderate ale creatininei. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat sub strictă supraveghere medicală, cu doze mici, stabilite treptat cu atenţie şi cu monitorizarea funcţiei renale.
Transplant renal
Nu există experienţă privind administrarea enalaprilului la pacienţii cu un transplant renal recent. Ca urmare, tratamentul cu enalapril nu este recomandat.
Insuficienţă hepatică
Foarte rar, administrarea de inhibitori ai ECA a fost asociată cu un sindrom care a debutat prin icter colestatic şi a evoluat până la necroză hepatică fulminantă şi (uneori) deces. Mecanismul acestui sindrom nu este cunoscut. La pacienţii cărora li se administrează inhibitori ai ECA şi dezvoltă icter