Essopp comp. gastrorez. 20 mg N10

Ne pare rău,
acest produs
nu este în stoc

Vizualizează toate produsele din categoria Tulburări legate de acid (Ulcer, gastrită)

ESSOPP

comprimate gastrorezistente

DENUMIREA COMERCIALĂ

Essopp

DCI-ul substanţei active

Esomeprasolum

COMPOZIŢIA

1 comprimat gastrorezistent conţine:

substanţa activă: esomeprazol 20 mg sau 40 mg (sub formă de esomeprazol magneziu trihidrat);

excipienţi: celuloză microcristalină, manitol, povidonă K30, dioxid coloidal de siliciu, stearat de magneziu, copolimer acid metacrilic-acrilat de etil (1:1) dispersie 30%, trietil citrat, talc purificat, dioxid de titan, polisorbat 80, oxid roşu de fier.

FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate gastrorezistente.

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Comprimate filmate de culoare roşie-cărămizie, de formă rotundă biconvexă, cu suprafeţele netede.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC

Medicamente utilizate în tratamentul ulcerului peptic şi a bolii de reflux gastroesofagian. Inhibitor al pompei de protoni, A02BC05.

PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice

Esomeprazol este izomerul S- al omeprazolului şi reduce secreţia acidă gastrică printrun mecanism de acţiune ţintit specific. Este un inhibitor specific al pompei acide din celulele parietale. Ambii izomeri S- şi R- ai omeprazolului au activi tate farmacodinamică similară.

Loc şi mecanism de acţiune

Esomeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul puternic acid din canaliculii secretorii ai celulei parietale, unde inhibă enzima H+, K+ - ATP-aza, enzimă care reprezintă pompa de acid şi inhibă atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă stimulată.

Efectul asupra secreţiei acide gastrice

După administrarea orală a unor doze de 20 mg şi 40 mg esomeprazol, efectul apare în decurs de o oră. După administrarea de doze repetate de 20 mg esomeprazol o dată pe zi timp de 5 zile, valoarea medie a secreţiei maxime de acid după stimularea cu pentagastrină scade cu 90% când este măsurată la 6-7 ore după administrarea dozei în cea de-a cincea zi. După cinci zile de administrare orală a unor doze de 20 mg şi 40 mg esomeprazol, s-a menţinut un pH gastric peste 4 pentru un timp mediu de 13 ore şi 17 ore, respectiv peste 24 de ore la pacienţii cu boală de reflux gastro-esofagian simptomatică. Procentul de pacienţi la care s-a menţinut pH-ul intragastric peste 4 pentru cel puţin 8, 12, respectiv 16 ore a fost de 76%, 54%, respectiv 24% pentru esomeprazol 20 mg. Procentele corespunzătoare pentru esomeprazol 40 mg au fost 97%, 92%, respectiv 56%. Utilizând ASC ca parametru înlocuitor pentru concentraţia plasmatică, s-a evidenţiat o relaţie între inhibarea secreţiei acide şi timpul de expunere.

Efectele terapeutice ale inhibării secreţiei acide

Vindecarea esofagitei de reflux prin administrarea de esomeprazol în doză de 40 mg apare la aproximativ 78% dintre pacienţi după 4 săptămâni şi 93% după 8 săptămâni. O săptămână de tratament cu 20 mg esomeprazol administrat de două ori pe zi şi antibiotice adecvate, determină eradicarea cu succes a H. pylori la aproximativ 90% dintre pacienţi. În cazul ulcerelor duodenale necomplicate, după administrarea timp de o săptămână a terapiei de eradicare, nu este necesară administrarea ulterioară de medicamente antisecretorii în monoterapie pentru vindecarea efectivă a ulcerului şi ameliorarea simptomelor. Într-un studiu clinic randomizat, dublu-orb, placebo-controlat, pacienţii cu ulcer gastro-duodenal hemoragic confirmat endoscopic clasificat Forrest Ia, Ib, IIa sau IIb (9%, 43%, 38%, respectiv 10%) au fost distribuiţi randomizat pentru tratament cu esomeprazol soluţie perfuzabilă (n=375) sau placebo (n=389). După hemostaza endoscopică, pacienţilor li s-a administrat esomeprazol 80 mg, sub formă de perfuzie intravenoasă timp de 30 minute, urmată de perfuzie continuă a 8 mg pe oră, sau placebo, timp de 72 ore. După o elasticitate iniţială de 72 ore, tuturor pacienţilor li s-a administrat într-un studiu deschis 40 mg esomeprazol pe cale orală, timp de 27 zile, pentru supresie acidă. Procentul de reapariţie a hemoragiei după 3 zile a fost de 5,9% în grupul tratat cu esomeprazol, comparativ cu 10,3% în grupul tratat cu placebo. La 30 zile după tratament, procentul de reapariţie a hemoragiei în grupul tratat cu esomeprazol a fost de 7,7%, faţă de 13,6% în grupul tratat cu placebo.

Alte efecte legate de inhibarea secreţiei acide

În timpul tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei creşte ca răspuns la scăderea secreţiei acide. În timpul tratamentului de lungă durată cu esomeprazol, la unii pacienţi s-a observat o creştere a numărului de celule enterocromafine în relaţie cu creşterea concentraţiilor plasmatice ale gastrinei. În timpul tratamentului de lungă durată cu medicamente antisecretorii, s-a raportat apariţia chisturilor glandulare gastrice, cu o frecvenţă întrucâtva crescută. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării pronunţate a secreţiei acide, sunt benigne şi par a fi reversibile. Scăderea acidităţii gastrice, indiferent de modalitate, inclusiv prin administrarea inhibitorilor de pompă de protoni, determină creşterea numărului de bacterii rezidente din tractul gastrointestinal. Tratamentul cu inhibitorii de pompă de protoni poate duce la creşterea uşoară a riscului de apariţie a infecţiilor gastro-intestinale, cum sunt cele cu Salmonella şi Campylobacter.

În două studii în care s-a utilizat drept comparator activ ranitidina, esomeprazolul a demonstrat un efect mai bun în vindecarea ulcerelor gastrice la pacienţii care utilizează AINS, incluzând inhibitorii selectivi ai COX-2. În două studii cu comparator placebo esomeprazolul a demonstrat un efect mai bun în prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale la pacienţii care utilizează AINS (cu vârsta peste 60 de ani şi/sau cu ulcer în antecedente), incluzând inhibitorii selectivi ai COX-2.

Copii şi adolescenţi

Într-un studiu placebo-controlat (98 pacienţi cu vîrsta de 1-11 luni) s-a evaluat eficacitatea şi siguranţa preparatului la pacientii cu simptome de BRGE. Esomeprazolul era administrat în doza de 1 mg/kg zilnic timp de 2 săptămîni (fază deschisă) şi 80 pacienţi au fost incluşi pentru alte 4 săptămîni (dublu-oarbă, faza de retragere din tratament). Nu a fost nici o diferenţă semnificativă între esomeprazol şi placebo în

final, cauza principală de întrerupere a tratamentului fiind agravarea simptomelor. În alt studiu placebo-controlat (52 pacienţi cu vîrsta mai mică de 1 lună) s-a evaluat eficacitatea şi siguranţa preparatului la pacientii cu simptome de BRGE. Esomeprazolul era administrat în doza de 0,5 mg/kg zilnic minim 10 zile. Nu a fost nici o diferenţă semnificativă între esomeprazol şi placebo în final. Rezultatele studiilor pediatrice mai arată că esomeprazol administrat în doză de 0,5 mg/kg şi 1,0 mg/kg la nou-născuţii <1 lună şi sugarii cu vîrsta de 1-11 luni, respectiv, a redus procentul mediu de timp cu un pH intraesofageal < 4. Profilul de siguranţă a fost similar cu cel observat la adulţi.

Proprietăţile farmacocinetice

Absorbţie şi distribuţie

Esomeprazolul este instabil în mediu acid şi se administrează oral sub formă de granule filmate enterosolubile. Conversia in vivo la izomerul R- este neglijabilă. Absorbţia esomeprazolului este rapidă; concentraţiile plasmatice maxime apar la 1-2 ore după administrarea dozei. Biodisponibilitatea absolută este de 64% după o doză unică de 40 mg şi creşte la 89%, după administrarea de doze unice zilnice repetate. Valorile corespunzătoare pentru 20 mg esomeprazol sunt 50%, respectiv 68%. Volumul aparent de distribuţie la starea de echilibru la subiecţii sănătoşi este de aproximativ 0,22 l/kg. Esomeprazol se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 97%. Ingestia de alimente întârzie şi scade absorbţia esomeprazolului, cu toate că acest lucru nu influenţează semnificativ efectul esomeprazolului asupra acidităţii gastrice.

Metabolizare şi excreţie

Esomeprazolul este complet metabolizat prin intermediul sistemul enzimatic al citocromului P450 (CYP). Cea mai mare parte a metabolizării esomeprazolului depinde de forma polimorfă a enzimei CYP2C19 care răspunde de formarea metaboliţilor hidroxil- şi dimetil esomeprazol. Restul depinde de o altă izoformă specifică CYP3A4, responsabilă pentru formarea esomeprazol sulfonei, principalul metabolit prezent în plasmă. Parametrii de mai jos reflectă, în principal, proprietăţile farmacocinetice la persoanele care au enzima CYP2C19 funcţională, denumiţi metabolizatori extensivi. Clearance-ul plasmatic total este de aproximativ 17 l/oră după administrarea unei doze unice şi de aproximativ 9 l/oră după administrări repetate. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 1,3 ore după administrarea de doze unice zilnice repetate. Proprietăţile farmacocinetice ale esomeprazolului au fost studiate la doze de până la 40 mg administrate de două ori pe zi. Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp creşte după administrări repetate de esomeprazol. Această creştere este dependentă de doză şi determină o creştere mai mult decât proporţională cu doza a ASC după administrări repetate. Acestă dependenţă de doză şi timp se datorează unei scăderi a metabolizării la primul pasaj hepatic şi clearance-ului sistemic, ca urmare, probabil, a inhibării enzimei CYP2C19 de către esomeprazol şi/sau metabolitul său sulfonă. Esomeprazol este eliminat complet din plasmă între administrări fără nicio tendinţă de acumulare în timpul administrării zilnice unice. Metabolitul principal al esomeprazol nu are niciun efect asupra secreţiei gastrice acide. Aproximativ 80% dintr-o doză orală de esomeprazol se excretă ca metabolit în urină, iar restul prin materiile fecale. Mai puţin de 1% din compusul de bază se regăseşte în urină.

Grupe speciale de pacienţi

Aproximativ 2,9±1,5% din populaţie nu prezintă enzima CYP2C19 funcţională şi se numesc metabolizatori lenţi. La aceşti indivizi, metabolizarea esomeprazolului este probabil catalizată, în principal, de către CYP3A4. După administrarea de doze unice zilnice repetate a 40 mg esomeprazol, valoarea medie a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost cu aproximativ 100% mai mare la metabolizatorii lenţi decât la subiecţii cu enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatorii extensivi). Media concentraţiilor plasmatice maxime a înregistrat o creştere cu aproximativ 60%. Aceste date nu au relevanţă asupra dozajului esomeprazolului. Metabolizarea esomeprazolului nu se modifică semnificativ la subiecţii vârstnici (cu vârsta cuprinsă între 71-80 ani). După o doză unică de 40 mg esomeprazol, valoarea medie a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp este cu aproximativ 30% mai mare la femei decât la bărbaţi. Nu se observă diferenţe între sexe după administrarea repetată de doze zilnice unice. Aceste date nu au relevanţă asupra dozajului esomeprazolului.

Insuficienţă hepatică/renală

Metabolizarea esomeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică uşoară până la moderată poate fi afectată. Rata metabolizării este scăzută la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă, determinând dublarea ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a esomeprazolului. Ca urmare, nu trebuie depăşită o doză maximă de 20 mg, la pacienţii cu disfuncţie severă. În cazul administrării zilnice unice, esomeprazolul sau metaboliţii săi principali nu prezintă tendinţă de acumulare. Nu s-au efectuat studii la pacienţii cu funcţie renală redusă. Deoarece rinichii sunt responsabili pentru excreţia metaboliţilor esomeprazolului, dar nu şi pentru eliminarea compusului de bază, nu se aşteaptă ca metabolizarea esomeprazolului să fie modificată la pacienţii cu insuficienţă renală.

Adolescenţi cu vârsta între 12 şi 18 ani

După administrarea de doze repetate de 20 mg şi 40 mg esomeprazol, expunerea totală (ASC) şi timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime a medicamentului (tmax), la adolescenţi cu vârsta între 12 şi 18 ani, au fost similare cu a celor de la adulţi, pentru ambele doze de esomeprazol.

INDICAŢII TERAPEUTICE

Esomeprazolul este indicat pentru :

Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE):

- tratamentul esofagitei erozive de reflux;

- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată, pentru prevenirea recidivei;

- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE).

Eradicarea Helicobacter pylori, în asociere cu o schemă terapeutică antibacteriană adecvată, pentru :

- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori;

- prevenirea recidivelor ulcerelor gastro-duodenale la pacienţii cu ulcere asociate infecţiei cu Helicobacter pylori.

Pacienţii care necesită terapie continuă cu AINS:

- vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS;

- prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu risc.

Tratamentul sindromului Zollinger Ellison

Tratamentul de lungă durată, după prevenirea resângerărilor din ulcerele gastro-duodenale indusă prin administrare intravenoasă.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu lichid. Comprimatele nu trebuie mestecate sau sfărâmate. Pentru pacienţii cu dificultăţi la înghiţire, comprimatele pot fi dispersate în jumătate de pahar cu apă plată. Nu trebuie utilizate alte lichide, deoarece învelişul enteric se poate dizolva. Se amestecă până la dezintegrarea comprimatelor şi se bea lichidul cu pelete imediat sau în decurs de 30 minute. Se clăteşte paharul cu jumătate de pahar cu apă şi se bea. Peletele nu trebuie mestecate sau sfărâmate. Pentru pacienţii care nu pot înghiţi, comprimatele pot fi dispersate în apă plată şi administrate printr-o sondă gastrică. Este important să se verifice cu atenţie dimensiunile seringii alese şi a sondei.

Doze

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani:

Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE):

- tratamentul esofagitei erozive de reflux - 40 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni; se recomandă un tratament adiţional de 4 săptămâni pentru pacienţii la care esofagita nu a fost vindecată sau care au simptome persistente;

- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată, pentru prevenirea recidivei - 20 mg o dată pe zi;

- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE) - 20 mg o dată pe zi, la pacienţii fără esofagită. Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4 săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar. După ce simptomele s-au ameliorat, un control al simptomelor ulterioare poate fi obţinut utilizând 20 mg pe zi. La adulţi, poate fi utilizată la cerere o schemă de administrare cu 20 mg pe zi, la nevoie. La pacienţii trataţi cu AINS cu risc de a dezvolta ulcere gastrice şi duodenale, controlul simptomelor ulterioare utilizând o schemă de administrare la cerere nu este recomandată.

În asociere cu o schemă terapeutică antibacteriană adecvată pentru eradicarea Helicobacter pylori:

- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori;

- prevenirea recurenţei ulcerelor gastro-duodenale la pacienţii cu ulcere asociate infecţiei cu Helicobacter pylori - 20 mg Essopp cu 1 g amoxicilină şi 500 mg claritromicină, toate de două ori pe zi timp de 7 zile. Când se va selecta o schemă terapeutică combinată, se va lua în consideraţie protocoalele clinice naţionale privind rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent 7 zile, dar în unele cazuri 14 zile), şi alte medicamente antibacteriene administrate. Tratamentul va fi monitorizat de către un specialist.

Adulţi

Pacienţi care necesită tratament continuu cu AINS:

- vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS. Doza uzuală este de 20 mg o dată pe zi. Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.

- prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu risc - 20 mg o dată pe zi.

Tratamentul de lungă durată, după prevenirea resângerărilor din ulcerele gastro-duodenale, indusă prin administrare intravenoasă.

40 mg o dată pe zi, timp de 4 săptămâni de la prevenirea resângerărilor din ulcerele gastro-duodenale, indusă prin administrare intravenoasă.

Tratamentul sindromului Zollinger Ellison

Doza iniţială recomandată este de 40 mg Essopp, de două ori pe zi. Ulterior, doza trebuie ajustată individual şi tratamentul continuat atâta timp cât este indicat clinic. În funcţie de datele clinice disponibile, majoritatea pacienţilor pot fi controlaţi cu doze cuprinse între 80 şi 160 mg esomeprazol zilnic. Cu doze peste 80 mg pe zi, doza trebuie divizată şi administrată de două ori pe zi.

Insuficienţă renală

Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă renală. Datorită experienţei limitate la pacienţii cu insuficienţă renală severă, aceşti pacienţi trebuie trataţi cu atenţie.

Insuficienţă hepatică

Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, nu trebuie depăşită o doză maximă de 20 mg esomeprazol.

Vârstnici

La vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.

Copii

Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)

Tratamentul esofagitei erozive de reflux dovedită endoscopic. Greutatea ≥ 20 kg. 1020 mg zilnic, timp de 8 săptămîni (alte produse de esomeprazol sunt disponibile pentru tratamentul la o doză de 10 mg). Esomeprazol comprimate gastrorezistente 20 mg nu este indicat în tratamentul copiilor cu masa corporală mai mică de 20 kg. Esomeprazol comprimate filmate gastrorezistente 40 mg nu este indicat în tratamentul copiilor mai mici de 12 ani. Experienţa tratamentului cu esomeprazol la copiii <1 an este limitată şi, prin urmare, tratamentul nu se recomandă.

REACŢII ADVERSE

Reacţiile adverse se vor indica conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme, organe şi în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100), rare (>1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (nu pot fi estimate din datele disponibile).

Tulburări hematologice şi limfatice: rare - leucopenie, trombocitopenie; foarte rare - agranulocitoză, pancitopenie.

Tulburări ale sistemului imunitar: rare - reacţii de hipersensibilitate, de ex. febră, angioedem şi reacţie/şoc anafilactic.

Tulburări metabolice şi de nutriţie: mai puţin frecvente - edem periferic; rare: hiponatremie.

Tulburări psihice: mai puţin frecvente-insomnie; rare: agitaţie, confuzie, depresie; foarte rare - agresivitate, halucinaţii.

Tulburări ale sistemului nervos: frecvente-cefalee; mai puţin frecvente - ameţeli, parestezie, somnolenţă. rare - tulburări ale gustului.

Tulburări oculare: rare - vedere înceţoşată.

Tulburări acustice şi vestibulare: mai puţin frecvente-vertij.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: rare - bronhospasm.

Tulburări gastrointestinale: frecvente - durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă, greaţă/vărsături; mai puţin frecvente-xerostomie; rare - stomatită, candidoză gastro- intestinală.

Tulburări hepatobiliare: mai puţin frecvente - creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice; rare - hepatită cu sau fără icter; foarte rare - insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu afecţiune hepatică preexistentă.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: mai puţin frecvente - dermatită, prurit, erupţie cutanată tranzitorie, urticarie; rare - alopecie, fotosensibilitate; foarte rare - eritem polimorf, sindrom Stevens- Johnson, necroliză epidermică toxică.

Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: rare - artralgie, mialgie; foarte rare - slăbiciune musculară.

Tulburări renale şi ale căilor urinare: foarte rare - nefrită interstiţială.

Tulburări ale aparatului genital şi sânului: foarte rare - ginecomastie.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: rare - stare generală de rău, transpiraţie excesivă.

CONTRAINDICAŢII

Hipersensibilitate la substanţa activă, benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre excipienţi. Esomeprazol nu trebuie administrat cu Nelfinavir.

SUPRADOZAJ

Există experienţă limitată referitoare la supradozajul intenţionat. Simptomele descrise în legătură cu doza de 280 mg au fost simptome gastrointestinale şi slăbiciune. Administrarea de doze unice de 80 mg esomeprazol a rămas fără urmări negative. Nu se cunoaşte un antidot specific. Esomeprazol se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice şi, ca urmare, nu este uşor/rapid dializabil. Similar oricărui alt caz de supradozaj, tratamentul trebuie să fie simptomatic şi trebuie utilizate măsuri generale de susţinere a funcţiilor vitale.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu, pierdere în greutate neintenţionată semnificativă, vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este confirmată prezenţa unui ulcer gastric, trebuie exclus diagnosticul de malignitate, deoarece tratamentul cu esomeprazol poate ameliora simptomele şi întârzia diagnosticul. Pacienţii cu tratament de lungă durată (în special cei trataţi pentru mai mult de 1 an) trebuie monitorizaţi la intervale regulate. Pacienţii cu tratament la cerere trebuie instruiţi să se adreseze medicului dacă simptomele îşi modifică caracteristicile. Când se prescrie esomeprazol pentru tratamentul la cerere, trebuie evaluate implicaţiile interacţiunilor medicamentoase, datorită fluctuaţiei concentraţiei plasmatice de esomeprazol. Când se prescrie esomeprazol pentru eradicarea Helicobacter pylori trebuie avute în vedere interacţiunile posibile dintre toate componentele triplei terapii. Claritromicina este un inhibitor potent al enzimei CYP3A4 şi contraindicaţiile şi interacţiunile medicamentoase ale claritromicinei trebuie avute în vedere când se utilizează terapia triplă la pacienţii trataţi concomitent cu alte medicamente metabolizate pe calea CYP3A4, cum este cisaprida. Tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni poate duce la o uşoară creştere a riscului infecţiilor gastro-intestinale, cum sunt cele cu Salmonella şi Campylobacter. Nu este recomandată administrarea concomitentă a esomeprazolului cu atazanavir. Dacă se consideră că administrarea concomitentă a atazanavirului cu un inhibitor de pompă de protoni este inevitabilă, se recomandă o monitorizare clinică atentă cu o creştere a dozei de atazanavir până la 400 mg în asociere cu 100 mg ritonavir; doza de 20 mg esomeprazol nu trebuie depăşită. Esomeprazolul este un inhibitor al CYP2C19. Când se începe sau se termină tratamentul cu esomeprazol, potenţialul pentru interacţiuni cu medicamente metabolizate prin intermediul CYP2C19 ar trebui luate în consideraţie. O interacţiune între clopidogrel şi omeprazol a fost observată. Relevanţa clinică a acestei interacţiuni este incertă. Ca măsură de precauţie utilizarea de esomeprazol şi clopidogrel trebuie să fie descurajată.

Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare

Administrarea în sarcină

Pentru esomeprazol, datele clinice privind sarcinile expuse sunt insuficiente. Datele din studiile epidemiologice privitoare la administrarea unui amestec racemic de omeprazol la un număr mare de sarcini expuse nu au evidenţiat efecte malformative sau fetotoxice. Studiile la animale cu esomeprazol nu au indicat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra dezvoltării embrionare sau fetale. Studiile la animale cu amestecul racemic nu au indicat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, naşterii sau dezvoltării postnatale. Trebuie manifestată prudenţă când se prescrie la femeia gravidă.

Perioada de alăptare

Nu se cunoaşte dacă esomeprazol se excretă în laptele matern. Nu au fost efectuate studii la femeia care alăptează. Prin urmare, Essopp nu trebuie utilizat în timpul alăptării.

Fertiliatea

Nu există date despre efectul Essopp asupra fertilităţii umane. Fertilitatea nu a fost afectată pe parcursul tratamentului cu omeprazol în studiile asupra animalelor.

Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Nu s-au observat efecte, dar se avea în vedere posibilitatea dezvoltării reacţiilor adverse din partea sistemului nervos (ameţeli, somnolenţă, parestezie).

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI

Efecte ale esomeprazolului asupra cineticii altor medicamente

Medicamente cu absorbţie dependentă de pH. Scăderea acidităţii gastrice în timpul tratamentului cu esomeprazol poate creşte sau scade absorbţia medicamentelor, dacă mecanismul de absorbţie este influenţat de aciditatea gastrică. Similar cu utilizarea altor inhibitori ai secreţiei acide sau antiacide, absorbţia ketoconazolului şi itraconazolului poate scădea în timpul tratamentului cu esomeprazol. S-a raportat faptul că omeprazolul interacţionează cu unii inhibitori ai proteazei. Importanţa clinică şi mecanismele din spatele acestor interacţiuni raportate nu sunt întotdeauna cunoscute. Creşterea pH-ului gastric în timpul tratamentului cu omeprazol poate modifica absorbţia inhibitorilor proteazei. Alte mecanisme posibile de interacţiune sunt prin inhibarea CYP2C19. Pentru atazanavir şi nelfinavir, s-a raportat scăderea valorilor serice la administrarea concomitentă cu omeprazol, motiv pentru care nu este recomandată administrarea lor concomitentă. Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sănătoşi a determinat o reducere substanţială a expunerii la atazanavir (o scădere de aproximativ 75% a ASC, Cmax şi Cmin). Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentă a omeprazolului (20 mg) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a evidenţiat o scădere cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir faţă de expunerea observată la administrarea atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg fără administrare de omeprazol 20 mg. Administrarea concomitentă a omeprazolului (40 mg o dată pe zi) a redus valoarea medie a ASC, Cmax şi Cmin pentru nelfinavir cu 36-39% şi valoarea medie a ASC, Cmax şi Cmin pentru metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu 75-92%. Pentru saquinavir (administrat concomitent cu ritonavir) s-a raportat creşterea valorilor serice (80100%) în timpul tratamentului concomitent cu omeprazol (40 mg o dată pe zi). Tratamentul cu omeprazol 20 mg nu a avut efect asupra expunerii la darunavir (administrat concomitent cu ritonavir) şi amprenavir (administrat concomitent cu ritonavir). Tratamentul cu esomeprazol 20 mg nu a avut efect asupra expunerii la amprenavir (cu sau fără administrare concomitentă de ritonavir). Tratamentul cu omeprazol 40 mg nu a avut efect asupra expunerii la lopinavir (administrat concomitent cu ritonavir). Datorită efectelor farmacodinamice şi proprietăţilor farmacocinetice similare ale omeprezolului şi esomeprezolului, administrarea concomitentă a esomeprazolului cu atazanavir nu este recomandată şi cu nelfinavir este contraindicată.

Medicamente metabolizate de către enzima CYP2C19

Esomeprazolul inhibă CYP2C19, enzima principală implicată în metabolizarea esomeprazolului. Prin urmare, când esomeprazol este administrat concomitent cu medicamente metabolizate de către enzima CYP2C19, cum sunt diazepam, citalopram, imipramină, clomipramină, fenitoină, etc concentraţiile plasmatice ale acestor medicamente pot creşte şi o reducere a dozei poate fi necesară. Acest lucru trebuie luat în considerare, în special când se prescrie esomeprazol pentru tratamentul la cerere. Administrarea concomitentă a 30 mg esomeprazol a determinat o scădere cu 45% a clearance-ului diazepamului, substrat al CYP2C19. Administrarea concomitentă a 40 mg esomeprazol a determinat o creştere cu 13% a concentraţiilor plasmatice minime ale fenitoinei, la pacienţii epileptici. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei când tratamentul cu esomeprazol este iniţiat sau întrerupt. Omeprazol (40 mg o dată pe zi) a crescut Cmax şi ASC a voriconazolului (un substrat CYP2C19) cu 15%, respectiv 41%. Într-un studiu clinic, administrarea a 40 mg esomeprazol la pacienţii trataţi cu warfarină a arătat că timpul de coagulare a fost în limite normale. Cu toate acestea, după punerea pe piaţă, au fost raportate câteva cazuri izolate de creştere a INR semnificative clinic, în decursul tratamentului concomitent. Se recomandă monitorizare când se iniţiază sau întrerupe tratamentul concomitent cu esomeprazol în timpul tratamentului cu warfarină sau alţi derivaţi de cumarină. La voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă a 40 mg esomeprazol a determinat o creştere cu 32% a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi o prelungire cu 31% a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t 1/2), dar nu şi o creştere semnificativă a concentraţiilor plasmatice maxime pentru cisapridă. Prelungirea uşoară a intervalului QT observată după administrarea cisapridei în monoterapie nu a fost prelungită suplimentar când cisaprida s-a administrat concomitent cu esomeprazol Nu au fost evidenţiate efecte relevante din punct de vedere clinic ale esomeprazolului asupra proprietăţilor farmacocinetice ale amoxicilinei sau chinidinei. Studiile care evaluează administrarea concomitentă a esomeprazol şi naproxen sau rofecoxib nu au identificat interacţiuni farmacocinetice relevante din punct de vedere clinic în timpul studiilor pe termen scurt. Într-un studiu clinic dublu încrucisat, clopidogrel (300 mg ca doză de start urmată de 75 mg/zi) în monoterapie şi cu omeprazol (80 mg în acelaşi timp cu clopidogrel) au fost administrate timp de 5 zile. Expunerea la metabolitul activ al clopidogrelului a fost de 46% (Ziua 1) şi 42% (Ziua 5) când clopidogrelul şi omeprazolul au fost administrate împreună. Media inhibării agregării plachetare (IPA) a fost redusă cu 47% (24 de ore) şi 30 % (Ziua 5) când clopidogrelul şi omeprazolul au fost administrare împreună. Într-un alt studiu s-a arătat că administrarea clopidogrelului şi omeprazolului la diferite intervale de timp nu previne interacţiunea lor care este posibil să fie determinată de efectul inhibitor alomeprazolului asupra CYP2C19. Inconsecvenţa de date cu privire la implicaţiile clinice ale acestei interacţii PK/PD în ceea ce priveste evenimentele cardiovasculare majore au reieşit din studii clinice şi observaţionale.

Efecte ale altor medicamente asupra parametrilor farmacocinetici ai esomeprazolului

Esomeprazol este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4. Administrarea concomitentă de esomeprazol şi claritromicină (500 mg de două ori pe zi), un inhibitor al CYP3A4, a determinat dublarea expunerii la esomeprazol (ASC). Administrarea concomitentă de esomeprazol şi a unui inhibitor mixt al CYP2C19 şi CYP3A4 poate determina mai mult decât dublarea expunerii la esomeprazol. Voriconazolul, inhibitor al CYP2C19 şi CYP3A4 creşte ASC a omeprazolului cu 280%. O ajustare a dozei de esomeprazol nu este, în general, necesară în niciuna dintre aceste situaţii. Cu toate acestea, ajustarea dozei trebuie avută în vedere la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi dacă tratamentul de lungă durată este indicat.

Incompatibilităţi

Nu au fost descrise.

PREZENTARE, AMBALAJ

Comprimate gastrorezistente 20 mg sau 40 mg. Câte 10 comprimate în blister. Câte 1 blister împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton.

PĂSTRARE

A se păstra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină şi umiditate. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!

TERMEN DE VALABILITATE

2 ani.

A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL

Cu prescripţie medicală.

DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE

SWISS PARENTERALS PVT. LTD. , India.

NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI

SWISS PARENTERALS PVT. LTD.

3709, GIDC, Phase-IV, Vatva.

Ahmedabad-382 445, Dist : Ahmedabad, Gu

Specificații principale