Ketorolac sol.inj 30mg/ml 1ml N10 (Grindeks)

excipienți: clorură de sodiu, alcool etilic (96%), edetat disodic, soluţie hidroxid de sodiu 5M sau soluţie acid clorhidric 1M (pentru ajustarea pH-ului), apă pentru injecții.

FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă.

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Soluţie transparentă cu nuanță slab gălbuie.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC

Antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi ai acidului acetic şi substanţe înrudite; M01AB15.

PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice

Ketorolac trometamină este un antiinflamator nesteroidian (AINS). Mecaismul de bază al acţiunii analgezice constă în proprietatea ketorolacului de a inhiba ciclooxigenaza. În rezultat, în organism nu se formează prostaglandine-substanţe care determină apariţia inflamaţiei, febrei şi durerii. La administrarea dozelor analgezice, ketorolacul manifestă o acţiune antiinflamatoare minimă. Acţiune biologică manifestă S-forma ketorolacului. Preparatul nu posedă proprietăți sedative sau anxiolitice.

Proprietăţi farmacocinetice

Absorbția ș i distribuția.

După administrarea intramusculară ketorolac se absoarbe rapid şi complet. Concentrația plasmatică maximă (Cmax) constituie în mediu 2,2 µg/ml şi se instalează timp de aproximativ 50 minute de la administrarea dozei unice de 30 mg. La persoanele sănătoase, clearence-ul total este de 0,023 l/oră/kg, iar timpul de înjumătățire-5,3 ore. După administrarea intravenoasă a 10 mg ketorolac, concentrația plasmatică maximă (Cmax) alcătuiește în mediu 2,4 µg/ml şi se instalează timp de aproximativ 5,4 minute de la administrare; timpul de înjumătățire final (t1/2)-5,1 ore, volumul mediu de distribuție-0,15 l/kg, iar clearence-ul total plasmatic-0,35 ml/minut/kg. Farmacocinetica ketorolacului este liniară. Concentrația plasmatică de echilibru se instalează în cursul zilei, la administrarea de ketorolac la fiecare 6 ore. La administrarea dozelor adăugătoare, clearence-ul nu se modifică. Ketorolacul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 99,2% şi nu depinde de concentraţia acestuia; penetrează într-o măsură mică bariera hematoencefalică, traversează bariera placentară şi în cantități mici se elimină în laptele matern.

Biotransformarea şi eliminarea.

Ketorolac şi metaboliţii săi se elimină preponderent pe cale renală: în mediu 91,4% din doza administrată este excretată prin urină, iar 6,1% - prin masele fecale.

Farmacocinetica la grupele speciale de pacienți.

La pacienții vârstnici şi cu insuficiență renal ă este micșorat clearence-ul total şi este mărit timpul de înjumătățire a preparatului.

INDICAŢII TERAPEUTICE

Preparatul se indică pentru tratamentul de scurtă durată al durerii postoperatorii de intensitate moderată şi severă. Tratamentul poate fi efectuat doar în condiții de staționar. Durata maximă a tratamentului-2 zile.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Ketorolac se administrează intramuscular sau intravenos. La administrarea intravenoasă, injectarea trebuie efectuată lent (cel puțin 15 secunde); la administrarea intramusculară preparatul va fi injectat lent, adânc în muşchi. Efectul analgezic, indiferent de modul de administrare (intravenos sau intramuscular), se instalează aproximativ în 30 minute. Efectul analgezic maxim se instalează timp de 1-2 ore. Durata medie de analgezie constituie 4-6 ore. Dozele trebuie ajustate în funcție de intensitatea durerii şi reacției de răspuns a pacientului. Incidenţa reacțiilor adverse poate fi micșorată prin administrarea dozei minime eficiente într-un interval de timp suficient pentru controlarea simptomelor.

Adulți

Doza inițială recomandată constituie 10 mg. La necesitate, administrarea preparatului se va repeta, fiind indicate câte 10-30 mg la fiecare 4-6 ore. La începutul perioadei postoperatorii ketorolac poate fi administrat, la necesitate, peste fiecare 2 ore. Se va administra cea mai mică doză eficientă. În caz de dureri severe doza inițială poate constitui 30 mg. Doza maximă nictimerală nu trebuie să depășească 90 mg pentru adulţi şi 60 mg pentru pacienții vârstnici, cu dereglări ale funcției renale sau cu masa corporală sub 50 kg. Durata administrării preparatului nu trebuie să depășească 2 zile. Concomitent cu injectarea de ketorolac este posibilă administrarea opioizilor (ex. , morfina, petidina), pentru a obține o analgezie optimă la începutul perioadei postoperatorii, când durerile sunt pronunţate. La administrarea de ketorolac parenteral concomitent cu analgezicele opioide, dozele nictimerale ale ultimelor vor fi micşorate. La trecerea orală de administrare de ketorolak doza nu trebuie să depăşească 40 mg/zi. Se recomandă de trecut la forme orale cât mai rapid posibil.

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici. pentru pacienţii cu vârsta peste 65 ani doza nictimerală nu trebuie să depăşească 60 mg. La pacienții vârstnici creşte riscul reacțiilor adverse, de aceea preparatul trebuie administrat în doză minimă eficientă şi într-o elasticitate de timp cât mai scurtă. La administrarea AINS este necesar examinarea tractului gastrointestinal în scopul prevenirii apariţiei eventualelor sângerări.

Pacienți cu insuficiență renală. Doza nictimerală nu trebuie să depășească 60 mg. În tulbur ări moderate sau severe ale funcției renale administrarea de ketorolac este contraindicată.

Pacienți cu insuficiență hepatică. Nu este necesară ajustarea dozelor, însă la administrarea preparatului persoanelor cu dereglări ale funcției hepatice sunt necesare precauții.

Pacienți cu masa corporală sub 50 kg. Pentru pacienții cu masa corporală sub 50 kg doza nictimerală nu trebuie să depășească 60 mg. Copii şi adolescenţi. Nu există informații privitor la siguranța şi eficacitatea administrării de ketorolac la copii, de aceea acest preparat nu va fi utilizat pentru tratamentul copiilor sub 16 ani. Adolescenților, cu vârsta cuprinsă între 16 și 18 ani, ketorolac va fi administrat în aceleași doze ca și la adulți.

Durata tratamentului

La administrarea intramusculară sau intravenoasă repetată de ketorolac, durata tratamentului nu trebuie să depăşească 2 zile, deoarece creşte riscul dezvoltării reacţiilor adverse. Experienţa de administrarea parenterală de lungă durată a ketorolacului lipseşte, deoarece majoritatea pacienților sunt ransferați la tratament cu forme orale sau tratamentul este sistat.

REACŢII ADVERSE

Reacţiile adverse sunt descrise conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi organe, în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări gastrointestinale: dezvoltarea ulcerului peptic, perforaţiei sau sângerării tractului gastrointestinal (melenă, hematemeză), deseori cu sfârşit letal, în special la vârstnici; dispepsie, greață, vomă, diaree, flatulență, constipaţie, dureri abdominale, stomatită ulceroasă, pancreatită, xerostomie, esofagită, eructaţii, senzaţie de plenitudine stomacală, hemoragii rectale, colite, exacerbarea maladiei Crohn; mai puțin frecvente-gastrită.

Tulburări hematologice şi limfatice: frecvente - edeme ale degetelor, gleznelor şi/sau tălpilor; mai puțin frecvente - sângerări ale plăgii postoperatorii, echimoze, epistaxis. Tulburări ale sistemul imunitar: reacţii de hipersensibilitate; mai puțin frecvente - reacții anafilactice (uneori cu deces), bronhospasm, edem al laringelui, hipotensiune, eritem şi erupţii cutanate. Astfel de reacţii pot să apară atât la pacienţii cu sensibilitate cunoscută la ketorolac, acid acetilsalicilic sau alte antiinflamatoare nesteroidiene, cât și la pacienții care nu au manifestat hipersensibilitate în antecedente. Reacţiile de hipersensibilitate pot apărea la pacienţii cu edem angioneurotic şi reacţii bronhospastice în anamneză (ex. , astm bronșic sau polipoză nazală).

Tulburări cardiace: mai puţin frecvente - palpitaţii, dureri toracice; cu frecvență necunoscută - bradicardie. La administrarea asociată cu AINS: edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă.

Tulburări vasculare: frecvente-hipertensiune, hipotensiune, eritem, paloare. Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi pe termen lung), pot fi asociate cu un risc crescut de tromboze arteriale (de ex. , infarct miocardic sau accident vascular cerebral).

Tulburări ale sistemului nervos: mai puţin frecvente - cefalee, convulsii, meningită aseptică; cu frecvență necunoscută - vertij, dereglări gustative, parestezie, hiperkinezie. Tulburări psihice: mai puțin frecvente-somnolenţă, dereglări de gândire, de concentrare, halucinaţii; cu frecvență necunoscută - insomnie, anxietate, nervozitate, agitație, confuzie mintală, depresie, euforie, delir, reacţii psihotice.

Tulburări oculare: mai puțin frecvente-tulburări de vedere; cu frecvență necunoscută - nevrită optică.

Tulburări acustice ș i vestibulare: mai puțin frecvente - pierderea auzului, tinitus, vertij.

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale: mai puțin frecvente-dispnee, astm bronşic, edem pulmonar.

Tulburări hepatobiliare: mai puţin frecvente - icter colestatic, hepatită; cu frecvenţă necunoscută-insuficienţă hepatică.

Tulburări renale şi ale căilor urinare: mai puţin frecvente - sindrom hemolitic uremic, insuficienţă renală acută; cu frecvență necunoscută-nefrotoxicitate, inclusiv micţiuni frecvente, oligurie, dureri lombare (cu sau fără hematurie), nefrită interstiţială, retenţie urinară, sindrom nefrotic.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: cu frecvență necunoscută-dereglări funcționale, mialgii.

Tulburări metabolice ș i de nutri ț ie: frecvente - creșterea masei corporale, anorexie. Afec ţiunii cutanate şi ale ţesutului subcutanat: frecvente - prurit, purpură; mai puţin frecvente-urticarie, dermatită exfoliativă; foarte rare - reacţii cutanate de tip bulos, inclusiv sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică (sindromul Lyell); cu frecvență necunoscută-fotosensibilitate, erupţii maculopapulare, eritem multiform. Tulburări ale aparatului genital şi sânului: cu frecvență necunoscută - sterilitate (la femei). Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: mai puţin frecvente: slăbiciune, fatigabilitate, astenie, febră; rare - durere la locul injectării; cu frecvență necunoscută-sete excesivă, hiperhidroză. Investiga ț ii diagnostice: cu frecvență necunoscută - hiponatriemie, hiperpotasiemie, cre şteri ale creatininemiei şi/sau uremiei, creşterea timpului de sângerare, trombocitopenie, neutropenie, agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică, dereglări ale probelor hepatice.

CONTRAINDICAŢII

- Hipersensibilitate la substanța activă şi/sau la oricare dintre componentele preparatului, sau la alte AINS.

- Pacienți la care acidul acetilsalicilic sau alţi inhibitori ai sintezei prostaglandinelor provoacă reacții alergice, care se pot manifesta prin astm bronșic, rinită, edem angioneurotic sau urticarie (la astfel de pacienți se pot observa reacții severe de tipul celor anafilactice).

- Astm bronșic în anamneză.

- Polipoză nazală completă sau parțială, cu edem angioneurotic sau bronhospasm. - Ulcer peptic în perioada de acutizare sau sângerări ale tractului gastrointestinal, ulcer sau perforații în anamneză. Insuficiență cardiacă severă. Insuficiență renală moderată sau severă (creatinina plasmatică > 160 µМ/L). Hipovolemie sau dehidratare de diversă etiologie.

- Pacienți care administrează acid acetilsalicilic.

- Administrarea concomitentă a altor AINS, a pentoxifilinei, probenicid sau săruri de litiu. - Administrarea de anticoagulante (ex. , warfarina), a dozelor mici de heparină (2500-5000 unități timp de 12 ore);

Hemoragii cerebrovasculare diagnosticate sau suspectate; - Postoperator la pacienţii cu risc sporit de hemoragie sau cu tulburări de hemostază.

- Diateză hemoragică, inclusiv tulburări de coagulare;

- Analgezie profilactică preoperatorie (inhibă agregarea trombocitelor), în timpul intervenților-din cauza riscului sporit de hemoragie.

-Sarcina, travaliul și perioada de alăptare.

-Copii cu vârsta sub 16 ani.

- Administrare epidurală sau intratecală, deoarece preparatul conţine excipient-alcoolul etilic.

SUPRADOZAJ

Simptome: letargie, somnolență, greață, vomă, dureri epigastrice; hemoragii gastrointestinale; este posibilă dezvoltarea hipertensiunii arteriale, insuficienței renale acute, hiperventilare, inhibiţia respirației, comă (rar), acidoză metabolică, reacții anafilactoide. Simptomele supradozajului după administrarea ketorolacului în doză unică sunt: dureri abdominale, greață, vomă, hiperventilare, ulcer peptic şi/sau gastrită erozivă, tulburări renale, care dispar după sistarea administrării preparatului. Administrarea intramusculară a 360 mg de ketorolac timp de 5 zile consecutiv a cauzat dezvoltarea durerilor abdominale şi ulcerelor peptice, care se cicatrizau după sistarea preparatului.

Tratament: tratament simptomatic; antidot specific nu există. Este necesară monitorizarea funcțiilor vitale, hepatice, renale. Dializa este puțin eficientă.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

La unii pacienți sindrom algic, după administrarea parenterală a preparatului, durerea poate să nu cedeze timp de 30 minute și mai mult. Se va evita administrarea concomitentă a ketorolacului şi altor AINS, inclusiv a inhibitorilor selectivi ai ciclooxigenazei-2 Incidența reacțiilor adverse ale preparatului poate fi micșorată administrând o doză minimă eficientă pentru o elasticitate cât mai scurtă de timp.

Administrarea la pacienții vârstnici

La pacienții cu vârsta peste 65 ani administrarea AINS provoacă mai des reacții adverse, în special hemoragii gastrointestinale şi perforații, care pot duce la sfârşit letal. Riscul dezvoltării reacţiilor adverse creşte proporțional cu vârsta şi este caracteristică pentru toate AINS. În comparație cu pacienții tineri, la vârstnici timpul de înjumătățire a preparatului creşte, iar clearence-ul plasmatic-scade, de aceea pacienților vârstnici se va indica o doză nictimerală mai mică de 60 mg.

Hemoragii ale tractului gastrointestinal, ulcere și perforații

Toate AINS pot provoca hemoragii gastrointestinale, ulcere și perforații (complicaţii care pot duce la sfârșit letal); pot apărea indiferent de durata tratamentului cu AINS. Dezvoltarea reacțiilor adverse poate fi însoțită cu sau fără simptome prodromale. Aceste reacții se pot dezvolta la pacienții care nu au suferit de maladii gastrointestinale în anamneză. Informațiile epidemiologice demonstrează că în comparație cu alte AINS, ketorolacul (administrat contrar indicațiilor medicului și/sau un timp îndelungat) creşte riscul dezvoltării leziunilor organelor tractului gastrointestinal. Riscul dezvoltării hemoragiilor gastrointestinale, ulcerelor sau perforațiilor crește la administrarea unei doze mari de AINS; la pacienții cu ulcer în anamneză, în special dacă au fost complicate cu sângerări sau perforații, precum și în cazul pacienților vârstnici. La stfel de pacienți terapia trebuie iniţiată cu doze mici de AINS, se va aprecia posibilitatea combinării AINS cu gastroprotectoarele (ex. , misoprostol sau inhibitori ai pompei protonice). Pacienții (în special vârstnici) care au fost diagnosticați în anamneză cu maladii ale tractului gastrointestinal, trebuie să comunice medicului despre fiecare simptom abdominal apărut (în special-hemoragii gastrointestinale). Este necesar de a acorda atenție sporită simptomelor sus-numite la începutul tratamentului. Cu precauție se va administra la pacienții care administrează concomitent preparate care cresc probabilitatea apariţiei ulcerelor sau hemoragiilor(ex. , corticosteroizii, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau preparate antitrombotice (acidul acetilsalicilic)). Dacă la pacientul care administrează ketorolac a fost diagnosticată hemoragie digestivă sau ulcer, tratamentul va fi sistat. Pacienții, cărora în anamneză au fost diagnosticate afecţiuni ale tractului gastrointestinal (colită ulceroasă, boala Crohn) trebuie să manifeste prudență la administrarea AINS, deoarece acestea pot provoca acutizarea maladiilor.

Influența asupra sistemului respirator

Ketorolacul nu se va administra la pacienții cu astm bronșic în anamneză (poate provoca bronhospasm).

Influența asupra rinichilor

Medicamentele care inhibă biosinteza prostaglandinelor (inclusiv AINS) potențează nefrotoxicitatea, provoacă nefrită glomerulară, nefrită interstițiară, necroză papilară renală, sindrom nefrotic şi insuficienţă renală acută. Pacienţii cu afecţiuni renale, cardiace sau hepatice trebuie să manifeste prudență, la administrarea AINS. Similar altor inhibitori ai sintezei prostaglandinelor, ketorolac poate determina creşterea nivelului plasmatic al ureei, creatininei și ionilor de potasiu; devieri de la normă au fost observate chiar după administrarea dozei unice. Deoarece ketorolacul şi metaboliții săi sunt eliminați preponderent renal, nu se va indica pacienților cu maladii renale moderate sau severe (creatinina plasmatică > 160 µmol/l). Pacienţii cu dereglări minore ale funcției renale vor administra doze mai mici de preparat (care nu vor depăși 60 mg în zi, intramuscular sau intravenos) şi vor monitoriza periodic funcţia renală. AINS pot micşora, în dependenţă de doză, sinteza prostaglandinelor la nivel renal, provocând insuficienţă renală marcată (prostaglandinele formate în rinichi menţin perfuzia renală), din care cauză se vor administra cu precauţie la pacienţii cu maladii care pot determina scăderea volumului de sânge circulant sau/şi fluxului renal (hemoragii, deshidratări severe, insuficienţa cardiacă, tulburările funcției renale sau hepatice, pacienții vârstnici, pacienţii care administrează diuretice). După finisarea administrării AINS starea pacientului, de obicei, se restabileşte. Transfuzia de sânge efectuată neadecvat în timul intervenției chirurgicale, care a dus la hipovolemie, poate determina disfuncție renală, care se agravează la administrarea de ketorolac. Este necesar de a corecta volumul de sânge circulant scăzut, de a monitoriza nivelul plasmatic al ureei şi creatininei, micţiunea, până când volumul sanguin nu va corespunde normei. La pacienţii dializați, clearence-ul ketorolacului este aproximativ de 2 ori mai mic decât norma, iar timpul de înjumătățire este crescut de aproximativ 3 ori.

Influența asupra ficatului

La pacienții cu tulburări hepatice, cauzate de ciroză, nu au fost depistate modificări esenţiale ale clearence-ul ketorolacului şi perioadei finale de înjumătățire. Este posibilă creşterea indicelui unei sau mai multor probe hepatice. Aceste dereglări pot dispărea, persista sau progresa, în caz că tratamentul continuă. În cadrul studiilor clinice, creşteri substanțiale ale activi tăţii AlAT sau AsAT (de 3 ori mai mult în comparație cu norma) au fost la mai puțin de 1% din pacienți. Dacă apar manifestări clinice sau simptome care denotă dereglarea funcției hepatice, precum și manifestări sistemice vizibile, administrarea de ketorolac trebuie sistată.

Tulburări ale sistemului cardiovascular sau circulaţiei cerebrale

AINS determină retenţia lichidelor în organism şi dezvoltarea edemelor. De aceea, la pacienţii cu hipertensiune arterială sau/şi insuficiență cardiacă congestivă uşoară sau moderată diagnosticate sunt necesare monitorizare şi consultaţie medicală. Confrom studiile clinice şi datelor epidemiologice, unele AINS (în doze mari şi pe timp îndelungat de administrare) cresc riscul de tromboză arterială (ex. , infarct de miocard sau ictus). Lipsesc informaţii suficiente privind acest risc pentru ketorolac. În hipertensiune arterială necontrolată, insuficiență cardiacă congestivă, cardiopatie ischemică diagnosticată, maladii ale arterelor periferice şi/sau cerebrovasculare, ketorolac poate fi indicat doar după aprecierea necesității administrării. Se va administra cu precauţie şi în cazul pacienţilor cu risc sporit de dezvoltare a maladiilor cardiovasculare (hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumători) care necesită de terapie de durată.

Manifestări hematologice

Ketorolac nu trebuie de administrat pacienților cu dereglări de coagulare ale sângelui. La pacienții care administrează anticoagulante concomitent cu ketorolac, creşte riscul de sângerare. Nu este studiată pe deplin administrarea concomitentă de ketorolac cu heparina în doze mici, profilactice (2500-5000 unități timp de 12 ore), însă această combinaţie poate provoca hemoragii. Astfel, pacienții care administrează anticoagulante sau heparină în doze mici, nu trebuie sa administreze ketorolac. Pe întreaga elasticitate de tratament cu ketorolac este necesar de a monitoroza pacienții care administrează alte medicamente care influențează hemostaza. Confrom studiilor clinice frecvența hemoragiilor postoperatorii este mai mică de 1%. Ketorolac scade agregarea trombocitelor şi prelungeşte sângerarea. La pacienții cu hemostaza normală creşte timpul de sângerare, însă nu mai mult de 2-11 minute. Spre deosebire de administrarea de lungă durată a acidului acetilsalicilic, funcția trombocitelor revine la nivelul normal timp de 24-48 ore după sistarea tratamentului cu ketorolac. Există date privind sângerarea plăgii postoperatorii determinată de administrarea parenterală de urgenţă de ketorolac în timpul intervenţiei. Din acest motiv ketorolac nu trebuie administrat pacienților la care se efectuează intervenții cu risc sporit de hemoragie sau cu hemostază incompletă. Se va indica cu precauţie în cazul necesităţii unei hemostaze stabile (ex. , operații cosmetice sau intervenții în condiții de ambulator). La administrarea preparatului au fost determinate apariția hematoamelor şi alte manifestări ale hemoragiei plăgii, epistaxis. La indicarea ketorolacului este necesar de a lua în considerare asemănarea lui cu alte AINS, care inhibă ciclooxigenaza şi riscul hemoragiilor, în special la pacienţii vârstnici.

Ketorolac nu posedă acțiune sedativă sau anxiolitică, de aceea nu este recomandată administrarea lui în scop de premedicaţie, în care o astfel de acțiune este necesară pentru sporirea anesteziei.

Reacții cutanate

În cazuri foarte rare au fost raportate reacţii cutanate grave (unele-cu sfârșit letal), determinate de administrarea AINS, inclusiv dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermală toxică. Riscul maxim de dezvoltare a reacţiilor adverse există la începutul tratamentului, de cele mai dese ori în prima lună de tratament. Administrarea de ketorolac trebuie sistată în caz de apariţie a erupțiilor cutanate, leziuni ale mucoasei sau alte manifestări de hipersensibilitate.

Excipienți.

Acest preparat conține 10% volum de alcool etilic sau în doză de 100 mg, ceea ce este echivalent cu 1,9 ml de bere sau 0,8 ml de vin (în recalcul la alcool etilic absolut). Este necesar administrarea cu precauție la grupe speciale de pacienți: pacienți cu maladii hepatice sau epilepsie. Preparatul este contraindicat pacienților care suferă de alcoolism. 1 ml de preparat conține 1,74 mg sodiu, adică mai puțin de 1mmol (23 mg) în fiecare doză.

Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare

Fertilitatea.

La animale nu a fost observată influienţa asupra fertilităţii. Însă, similar administrării altor inhibitori ai sintezei ciclooxigenazei/prostaglandinelor, la administrarea de ketorolac sunt posibile manifestări nefavorabile asupra fertilității, de aceea nu trebuie să fie administrat de către femeile ce planifică o sarcină. Femeile cu probleme de fertilitate trebuie să evalueze necesitatea administrării de ketorolac.

Sarcina.

Siguranța administrării în timpul sarcinii nu a fost demonstrată. În studiul pe iepuri și cobai, în timpul sarcinii toxicitatea ketorolacului nu a fost dovedită. Însă la cobai a fost observată creşterea duratei sarcinii şi/sau întârzierea travaliului. A fost demonstrat că preparatul trece bariera placentară şi nimerește în organismul fătului. Există date despre apariția anomaliilor congenitale în caz de administrare de AINS în timpul sarcinii. Similar altor AINS, ketorolac determină închiderea precoce a ductului arterial. La administrarea în perioada perinatală sunt posibile hemoragii severe. De aceea ketorolac este contraindicat în timpul sarcinii.

Perioada de alăptare.

În laptele matern ketorolac este determinat în concentrații mici, însă utilizarea lui în perioada de alăptare este interzisă.

Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

La administrarea preparatului pot apărea ameţeli, somnolenţă, tulburări vizuale, cefalee, vertij, tulburări de concentrare. În acest caz este contraindicată conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNIPreparate, administrarea cărora concomitent cu ketorolac este interzisă:

- alte AINS, inclusiv acidul acetilsalicilic: potenţează efectele adverse;

- anticoagulante: creşte riscul hemoragiilor. AINS pot spori efectul anticoagulantelor, spre exemplu al warfarinei;

- probenicid: crește nivelul plasmatic al ketorolacului şi perioada de înjumătățire;

- pentoxifilină: sporeşte riscul hemoragiilor;

- litiu: este posibilă scăderea clearence-ului renal al litiului, creşterea concentrației plasmatice şi sporirea toxicității.

Preparate care necesită precauții la administrarea concomitentă cu ketorolac:

- medicamente antitrombotice şi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei: cresc riscul hemoragiilor gastrointestinale;

- preparate trombolitice: cresc riscul hemoragiilor;

- corticosteroizi: cresc riscul dezvoltării ulcerelor tractului gastrointestinal şi al sângerărilor;

- preprate antihipertensive şi diuretice: scade activi tatea acestora.

Ketorolac şi alte AINS scad activi tatea hipotensivă a beta-adrenoblocantelor şi cresc riscul tulburărilor renale la administrarea concomitentă cu inhibitorii enzimei de conversie (în special la pacienţii cu volumul sângelui circulant micşorat). Administrarea concomitentă cu diurericele poate scădea activi tatea diuretică şi creşte nefrotoxicitatea AINS;

- furosemid: la persoanele sănătoase, normovolemice, ketorolac scade activi tatea diuretică a furosemidului cu aproximativ 20%, astfel, sunt necesare precauții în cazul pacienților cu insuficiență cardiacă; glicozide cardiace: la administrare concomitentă, AINS provoacă agravarea insuficienţei cardiace, scăderea vitezei filtrării glomerulare, creşte nivelului plasmatic al glicozidelor cardiace;

- metotrexat: deoarece AINS pot tulbura funcția renală şi scădea clearence-ul metotrexatului, este posibilă intensificarea toxicității acestuia; ciclosporina: similar altor AINS, creşte riscul nefrotoxicității; tacrolimus: AINS pot creşte riscul nefrotoxicităţii;

- preparate antibacteriene: la pacienții care administrează concomitent preparate din grupul chinolonelor, creşte riscul apariţiei convulsiilor;

- preparate antivirale: la administrarea concomitentă cu zidovudina creşte riscul toxicității hematologice, ritonavir poate creşte concentrația plasmatică a AINS; preparate antiepileptice: AINS potenţează activi tatea fenitoinei;

- preparate antidiabetice: AINS pot potența efectul derivaților de sulfanilureie.

- miorelaxante: AINS pot scădea eliminarea baclofenului (creşte riscul toxicităţii);

- mifepriston: AINS nu trebuie indicate încă 8-12 zile după sistarea administrării de mifepriston, deoarece AINS scad activi tatea acestui preparat. Ketorolac se cuplează cu proteinele plasmatice în proporţie înaltă (cca 99,2%) şi nu depinde de concentraţie. Ketorolac nu influențează legarea de proteinele plasmatice a digoxinei. Cercetările in vitro au demonstrat că salicilaţii în doze terapeutice (300 µg/ml) şi în doze mari scad legarea de proteinele plasmatice a ketorolacului de la 99,2% la 97,5%. Concentrațiile terapeutice ale digoxinei, warfarinei, paracetamolului, fenitoinei şi tolbutamidului nu influențează gradul de legare cu proteinele plasmatice al ketorolacului. Deoarece ketorolac este un medicament cu acţiune puternică şi concentraţia sa în plasmă este mică, este puțin probabil să influenţeze legarea de proteinele plasmatice a altor preparate. Nu există confirmări ale faptului ca preparatul induce sau inhibă enzimele hepatice, care participă la metabolizarea sa sau a altor medicamente, de aceea este puţin probabil să influențeze farmacocinetica altor preparate. În cadrul ameliorării durerilor postintervenţionale, ketorolac scade necesitatea administrării concomitentă a analgezicilor opioide.

PREZENTARE, AMBALAJ

Câte 1 ml soluție injectabilă în fiole. Câte 5 fiole în ambalaj cu contur de fag. Câte 2 ambalaje cu contur de fag, împreună cu instrucțiunea pentru administrare în cutie de carton.

PĂSTRARE

A se păstra ferit de lumină, la temperaturi sub 25 C.

A nu se congela! A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!

TERMEN DE VALABILITATE

4 ani. A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL

Cu prescripţie medicală.

DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE

SA Grindeks, Letonia.

NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI

SA "Sanitas",

str. Veiveriu 134 B, Kaunas, LT-46352,