LANSOPROLR 15 mg
capsule enterosolubile
DENUMIREA COMERCIALĂ
Lansoprol R15 mg
DCI-ul substanţei active
Lansoprazolum
COMPOZIŢIA PREPARATULUI
1 capsulă enterosolubilă conţine:
substanţă activă: lansoprazol 15 mg;
substanţe auxiliare: zahăr, manitol, amidon glicolat de sodiu, carbonat de
magneziu, povidonă, poloxamer 407, hipromeloză, Eudragit L30 D 55, talc,
trietil citrat, emulsie de simeticonă; coloranţi: oxid de fier roşu, oxid de fier
galben, dioxid de titan, gelatină.
DESCRIEREA PREPARATULUI
Capsule gelatinoase tari, nr. 1, de culoare oranj-pal.
FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule enterosolubile
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Antiulceros. Inhibitor al pompei de protoni. A02B C03
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Lansoprazolul este un remediu antisecretor şi antiulceros, derivat de
benzimidazol substituit, inhibitor al pompei de protoni (H+-K+-ATP-azei) a
celulelor parietale ale mucoasei gastrice, blochează etapa finală a secreţiei
acidului clorhidric, ceea ce reduce aciditatea bazală şi stimulată a sucului
gastric, indiferent de natura excitantului. Inhibă puternic secreţia gastrică acidă
bazală şi stimulată.
Abolirea secreţiei bazale şi stimulate de suc gastric este atribuită deprimării
activi tăţii H+-K+-ATP-azei, enzimă din membrana celulelor parietale care
transferă ionii de hidrogen necesari formării acidului clorhidric, in schimbul
influxului celor de potasiu, avand funcţie de pompă de protoni. Nu are efecte
asupra secreţiei de pepsină. Secreţia gastrică revine la valoarea normală după 1-
2 săptămani de la stoparea tratamentului cu Lansoprazol. Lansoprazolul nu
posedă acţiune anticolinergică şi nu blochează receptorii H2 - histaminergici.
La administrarea orală Lansoprazolul micşorează semnificativ secreţia gastrică
acidă bazală şi creşte semnificativ valorile pH-lui gastric (3; 4).
Lansoprazolul are proprietăţi inhibitoare marcate faţă de secreţia gastrică,
diminuand volumul secreţiei. Este inhibată şi secreţia stimulată prin alimente,
pentagastrină, insulină.
Potenţează acţiunea remediilor antimicrobiene in eradicarea infecţiei provocate
de Helicobacter pylori. Lansoprazolul practic nu modifică irigarea sanguină a
stomacului. Datorită acţiunii fiziologice cauzate de inhibiţia secreţiei gastrice
acide a fost determinată o micşorare nesemnificativă a fluxului sanguin la
nivelul de antrum, pilor şi a bulbului duodenal. Lansoprazolul a demonstrat
eficienţă impotriva Helicobacter pylori in condiţii in vitro şi in infecţiile cu
manifestări clinice.
Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia Lansoprazolului are loc la nivelul intestinului după eliberarea
granulelor din capsula enterosolubilă. Absorbţia este rapidă, cu realizarea
concentraţiei plasmatice maxime după 1,7 ore de la administrare.
Biodisponibilitatea absolută este de peste 80%. Concentraţia plasmatică
maximală (Cmax) şi aria de sub curbă (AUC) pentru Lansoprazol sunt
aproximativ proporţionale la administrarea dozelor de la 15 mg pană la 60 mg
intr-o singură priză. Lansoprazolul nu cumulează in organism şi parametrii
farmacocinetici nu se modifică la administrarea diferitor doze. Timpul de
injumătăţire la voluntarii sănătoşi este de 1,5 (1,0) ore. Atat concentraţia
plasmatică maximală (Cmax), cat şi AUC se micşorează cu aproximativ 50% la
administrarea cu 30 min. după mese in comparaţie cu administrarea pe
nemancate. Nu au fost stabilite modificări semnificative dacă preparatul este
administrat inaintea mesei. Lansoprazolul se leagă de proteinele plasmatice in
proporţie de 97%. Legarea de proteinele plasmatice este stabilă la concentraţia
plasmatică a preparatului in jur de 0,05-5,0 g/ml. Lansoprazol este
metabolizat extensiv in ficat. Doi metaboliţi sunt identificaţi in cantităţi
detectabile in plasmă (hidroxilat sulfinil şi sulfon de lansoprazol). Aceşti
metaboliţi practic nu posedă activi tate antisecretorie. Posibil că Lansoprazolul se
transformă in două forme active, ce inhibă secreţia gastrică prin intermediul
pompei de protoni (H+-K+-ATP-azei ), dar nu sunt detectaţi in circulaţia
sistemică. Timpul de injumătăţire prin eliminare plasmatică a Lansoprazolului
nu reflectă durata inhibiţiei secreţiei gastrice acide. Astfel, timpul de
injumătăţire este mai puţin de 2 ore, pe cand efectul antisecretor durează mai
mult de 24 ore.
Conform testărilor clinice, după administrarea unei singure doze de Lansoprazol,
eliminarea sub formă neschimbată se face preponderent pe cale renală. Intr-un
alt studiu după administrarea unei singure doze de C14-Lansoprazol s-a
determinat că 1/3 din preparatul administrat a fost excretat prin urină şi 2/3 au
fost determinate in masele fecale, fapt ce demonstrează rolul semnificativ al
excreţiei biliare pentru metaboliţii lansoprazolului.
Vârstnici
Clearance-ul Lansoprazolului este micşorat la varstnici, iar timpul de
injumătăţire prin eliminare plasmatică este crescut cu aproximativ de la 50%
pană la 100%. Deoarece valoarea timpului de injumătăţire la varstnici se
menţine intre 1,9-2,9 ore, administrarea unei doze pe zi nu provoacă cumularea
Lansoprazolului. La varstnici concentraţia plasmatică maximală nu este mărită.
Copii
Farmacocinetica preparatului la copii cu varsta de 1-17 ani este similară celei
inregistrate la adulţi.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Adulţi:
Ulcer gastric.
Ulcer duodenal.
Tratamentul de scurtă durată al esofagitei erozive.
Stări hipersecretorii patologice, inclusiv sindromul Zollinger-Ellison.
Eradicarea infecţiei provocate de Helicobacter pylori in combinaţie cu
antibiotice.
Copii cu vârsta de la 1-17 ani
Tratamentul de scurtă durată al bolii de reflux gastroesofagian şi esofagitei erozive.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Capsulele se vor inghiţi intregi, fără a fi mestecate sau făramiţate, inainte de
mese.
Ulcer duodenal: doza recomandată pentru adulţi constituie 30 mg o dată pe zi
timp de 4 săptămani.
Ulcer gastric: doza recomandată pentru adulţi constituie 30 mg o dată pe zi
timp de 4 săptămani. La necesitate tratamentul poate fi prelungit cu 2-4
săptămani.
Terapia pe termen scurt a esofagitei erozive
Doza recomandată pentru adulţi este de 30 mg o dată pe zi, timp de 4-8
săptămani. In caz de necesitate cura de tratament poate fi repetată.
Terapia stărilor hipersecretorii patologice, inclusiv sindromul Zollinger-Ellison
Dozarea Lansoprol-ului şi durata curei de tratament in cazul dat se stabileşte in
mod individual pentru fiecare pacient.
Doza recomandată pentru adulţi la iniţierea tratamentului este de 60 mg pe zi.
Au fost administrate doze pană la 120-180 mg pe zi. Doze nictemerale peste 90
mg se recomandă de a diviza in două prize.
Eradicarea infecţiei provocate de Helicobacter pylori
Doza recomandată pentru adulţi constituie 30 mg Lansoprazol administrate de 2
ori pe zi fiecare 12 ore, timp de 7 sau 14 zile in asociere cu preparate
antibacteriene. Pentru tratamentul complet al ulcerului este necesară supresia
pH-ului gastric.
Copii cu vârsta de la 1-11 ani
Tratamentul de scurtă durată al bolii de reflux gastroesofagian şi esofagitei
erozive.
La pacienţii cu masa corporală >30 kg doza recomandată constituie 30 mg
Lansoprazol o dată pe zi timp de 12 săptămani.
Copii cu vârsta de la 12-17 ani
Tratamentul de scurtă durată al bolii de reflux gastroesofagian
Doza recomandată constituie 15 mg Lansoprazol o dată pe zi timp de 8
săptămani.
Copii cu vârsta de la 12-17 ani
Tratamentul de scurtă durată al esofagitei erozive
Doza recomandată constituie 30 mg Lansoprazol o dată pe zi timp de 8
săptămani.
Administrare alternativă
In caz de dificultăţi de deglutiţie, capsulele se deschid, iar granulele ce se
conţin in interiorul capsulei se amestecă cu gem, puding, branză de vaci, iaurt
şi se ingerează imediat. Nu se admite mestecarea şi făramiţarea granulelor. O
altă metodă este administrarea granulelor cu o cantitate de suc de portocale sau
tomate (60 ml), sucul se agită şi se bea imediat. Paharul se clăteşte cu o
cantitate suficientă de suc, ce se bea imediat pentru asigurarea primirii dozei
stabilite.
Pentru pacienţii cu sonda nazo-gastrică, granulele se mestecă cu 40 ml suc de
mere şi se introduce prin sondă in stomac. După administrarea preparatului, se
va folosi o cantitate de suc pentru spălarea sondei şi asigurarea pătrunderii
preparatului la locul destinaţiei in doza stabilită.
La pacienţii cu insuficienţă renală şi varstnici ajustarea dozelor nu este necesară.
La pacienţii cu afecţiuni hepatice severe se recomandă ajustarea dozelor.
REACŢII ADVERSE
Preparatul este bine tolerat atat la administrarea in cure scurte, cat şi in tratamentul
de durată. Reacţiile adverse caracteristice pentru preparatul dat sunt următoarele:
dureri in abdomen, diaree, greaţă. Cea mai frecvent raportată reacţie adversă la
terapia dată este diareea. Cefaleea, de asemenea, are o frecvenţă mai mare de 1%
in comparaţie cu placebo.
Alte reacţii adverse semnalate in <1% cazuri in studiile clinice:
Generale: astenie, candidoză, dureri toracice, edem, febră, sindrom gripal,
halitoză, infecţie.
Din partea sistemului cardio-vascular: angină pectorală, accidente
cardiovasculare, hipertensiune/hipotensiune arterială, infarct miocardic, palpitaţii,
colaps, vasodilataţie.
Din partea sistemului digestiv: anorexie, cardiospasm, colelitiază, constipaţie,
xerostomie, dispepsie, disfagie, eructaţii, stenoză esofagiană, ulcer esofagian,
esofagită, decolorarea maselor fecale, meteorism, polipoză, gastroenterită,
hemoragii gastrointestinale, hematemeză, creşterea poftei de mancare,
hipersalivaţie, melenă, hemoragii rectale, stomatită, tenesme, colită ulceroasă.
Din partea sistemului endocrin: diabet zaharat, guşă, hiperglicemie / hipoglicemie.
Din partea sistemului sanguin şi limfatic: anemie hemolitică.
Dereglări metabolice: gută, creşterea şi micşorarea greutăţii corporale.
Din partea sistemului musculo-scheletic: artrită, artralgii, mialgii.
Din partea sistemului nervos: agitaţie, amnezie, anxietate, apatie, confuzie,
depresie, vertij, sincopă, halucinaţii, hemiplegie, scăderea libidoului, nervozitate,
parestezii, dereglări de gandire.
Din partea sistemului respirator: astm bronşic, bronşită, tuse, dispnee, epistaxis,
hemoptizie, sughiţ, pneumonie, infecţia căilor respiratorii superioare.
Din partea pielii : acnee, alopecie, prurit, erupţii cutanate, urticarie.
Din partea organelor senzitive: tulburări de vedere, hipoacuzie, dureri de ochi,
otită medie, disgeuzie, tinnitus.
Din partea sistemului urogenital: dismenoree, albuminurie, ginecomastie,
glucozurie, hematurie, impotenţă, litiază renală.
Reacţii adverse semnalate după punerea pe piaţă a preparatului:
Reacţii anafilactoide, hepatotoxicitate, vomă, agranulocitoză, anemie aplastică,
anemie hemolitică, leucopenie, neutropenie, pancitopenie, trombocitopenie,
inclusiv purpura trombocitopenică, tulburări de vorbire, retenţie urinară.
Terapia combinată cu Amoxiciclină şi Claritromicină:
&În studiile clinice destinate evaluării terapiei combinate
Lansoprazol+Amoxicilină (terapie dublă) şi Lansoprazol +Amoxicilină +
Claritromicină (terapie triplă) - reacţii adverse specifice acestor asocieri nu au
fost semnalate. Reacţiile adverse semnalate se incadrează in manifestările nedorite
descrise pentru aceste preparate.
Cele mai frecvente reacţii adverse inregistrate in terapia triplă timp de 14 zile au
fost diareea (7%), cefalee (6%) şi dereglări ale gustului (5%). Modificări esenţiale
in rata reacţiilor adverse raportate in funcţie de durata curei de tratament (10 sau 14
zile) şi tipul terapiei (dublă sau triplă), nu au fost inregistrate.
Cele mai frecvente reacţii adverse inregistrate in terapia dublă Lansoprazol +
Amoxicilină au fost diareea (8%) şi cefaleea (7%).
Probe de laborator
&În cadrul reacţiilor adverse la tratamentul cu Lansoprazol au fost raportate
următoarele modificări ale testelor de laborator:
Modificarea probelor hepatice, creşterea AST şi ALT, creşterea creatininei,
fosfatazei alcaline, creşterea globulinelor, creşterea valorilor GGTP,
creşterea/diminuarea WBC, rata anormala de Ag, tulburarea nivelului de RBC,
bilirubinemiei; eozinofilie, hiperlipidemie, creşterea/micşorarea nivelului de
electroliţi, creşterea/micşorarea colesterolului, creşterea glucocorticoizilor,
LDH, creşterea/micşorarea nivelului de trombocite, creşterea secreţiei
gastrinei. Albuminurie, glucozurie, hematurie în urnă.
&În studiile clinice destinate evaluării terapiei combinate, modificări ale testelor
de laborator specifice acestor asocieri nu au fost semnalate.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitatea la componentele produsului.
SUPRADOZAJ
In caz de supradozare cu Lansoprazol nu există antidot specific. Preparatul nu
se elimină din organism prin dializă şi hemodializă. In caz de supradozare
accidentală se recomandă tratament simptomatic şi suportiv. Eliminarea
preparatului din organism poate fi accelerată prin administrarea cărbunelui
activat cat mai curand posibil. Cărbunele activat se va administra prin sondă, in
vederea asigurării eliminării preparatului din organism. Se cunoaşte un caz de
supradozare, cand pacientul a administrat 600 mg Lansoprazol fără reacţii
adverse severe.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Tratamentul combinat cu claritromicină
Claritromicina nu se va administra in perioada de sarcină cu excepţia cazurilor
clinice, atunci cand nu poate fi efectuat tratamentul alternativ. In cazul
administrării claritromicinei in perioada de sarcină, pacienta trebuie informată
despre influenţa negativă posibilă asupra fătului.
La administrarea preparatelor antibacteriene, inclusiv claritromicina şi
amoxicilina, a fost inregistrată colita pseudomembranoasă de forme uşoare
pană la severe. Este important de a efectua diagnosticul corect la pacienţii, care
prezintă diaree la administrarea preparatelor antibacteriene.
Inainte de a iniţia tratamentul cu orice preparat din grupul penicilinelor, este
necesară precauţie in caz de reacţii de hipersensibilitate inregistrate anterior la
administrarea penicilinelor, cefalosporinelor şi altor alergeni.
Reacţii anafilactice severe necesită tratament de urgenţă imediat cu epinefrină,
oxigen, administrarea intravenoasă a steroizilor, respiraţie asistată, inclusiv
intubarea.
Lansoprazolul nu va fi utilizat in afecţiunile gastrice maligne.
Insuficienţa renală
La pacienţii cu insuficienţă renală proporţia legării preparatului de proteinele
plasmatice scade cu 1,0-1,5%.
Insuficienţa hepatică
La pacienţii cu diverse grade de afecţiuni hepatice timpul de înjumătăţire a
preparatului se prelungeşte de la 1,5 ore la 3,2-7,2 ore. Valoarea AUC creşte
până la 500 % în comparaţie cu persoanele sănătoase.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică se recomandă ajustarea dozelor.
Utilizarea în pediatrie
Inofensivitatea şi eficienţa preparatului a fost determinată la copii cu vârsta 1-
17 ani în tratamentul simptomatic de scurtă durată al bolii de reflux
gastroesofagian şi esofagitei erozive.
Utilizarea în geriatrie
Rata vindecării ulcerului la pacienţii vârstnici este similară cu pacienţii tineri.
Incidenţa reacţiilor adverse şi modificarea testelor de laborator sunt, de
asemenea, similare cu grupa pacienţilor tineri. La vârstnici nu se recomandă
modificarea dozei şi a regimului de administrare a Lansoprazolului.
SARCINA ŞI LACTAŢIA
Categoria B. Până în prezent nu sunt studii clinice controlate referitor la
administrarea preparatului în sarcină. Deoarece rezultatele studiilor preclinice
pe animale nu pot fi totalmente transpuse la om, administrarea preparatului în
sarcină se va efectua numai în caz de strictă necesitate.
Nu sunt date referitor la excreţia Lansoprazolului şi a metaboliţilor lui în
laptele matern. Deoarece majoritatea medicamentelor se excretă în laptele
matern, se recomandă sistarea alimentaţiei la sân pe perioada tratamentului,
dacă administrarea Lansoprazolului este strict necesară.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE
Lansoprazolul este metabolizat in ficat prin intermediul citocromului P450, in
special izoenzimele CYP3A şi CYP2C19. Studiile clinice pe voluntari sănătoşi
au demonstrat că Lansoprazolul nu are interacţiuni clinic relevante cu
medicamentele metabolizate pe aceeaşi cale (citocromul P450, in special
izoenzimele CYP1A2, CYP2C9, CYP2C19, CYP2D6 şi CYP3A) - warfarina,
antipirina, indometacina, ibuprofenul, fenitoina, propranololul, prednisolonul,
diazepamul, claritromicina şi terfenadina.
Lansoprazolul administrat concomitent cu teofilina (CYP1A, CYP3A) creşte
clearance-ul teofilinei cel puţin cu 10 %. Această interacţiune medicamentoasă
trebuie luată in consideraţie: se recomandă ajustarea dozelor pentru teofilină in
administrarea asociată cu Lansoprazolul, atat la iniţierea terapiei, cat şi la
sistarea administrării preparatului.
Nu au fost observate interacţiuni medicamentoase clinic relevante cu ale
Lansoprazolului cu amoxicilina.
Intr-un studiu clinic incrucişat, in doză unică Lansoprazol 30 mg şi Omeprazol
20 mg administrate de sine stătător şi in asociaţie cu sucralfat 1 g s-a
determinat că absorbţia inhibitorilor pompei de protoni a fost incetinită şi
biodisponibilitatea redusă cu 17% şi 16% corespunzător in cazul administrării
asociate cu sucralfat. Reieşind din aceste date se recomandă administrarea
inhibitorilor pompei de protoni cu cel puţin 30 min. inaintea utilizării
sucralfatului.
In studiile clinice in care Lansoprazol capsule a fost administrat concomitent
cu antiacide nu s-au semnalat interacţiuni.
Inhibiţia profundă şi indelungată a secreţiei gastrice acide produsă de
Lansoprazol teoretic poate influenţa absorbţia unor medicamente (de exemplu:
ketoconazolul, ampicilina, sărurile fierului, digoxina) biodisponibilitatea cărora
este in funcţie de pH-ul gastric.
PREZENTARE, AMBALAJ
Capsule enterosolubile 15 mg.
Cate 14 sau 4 capsule in blister.
PĂSTRARE
A se păstra la loc uscat, ferit de lumină, la temperatura sub 30oC.
A nu se lăsa la indemana şi vederea copiilor
TERMEN DE VALABILITATE
3 ani. A nu se administra după expirarea termenului de valabilitate indicat pe
ambalaj.
STATUTUL LEGAL
Cu prescripţie medicală.
DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE INREGISTRARE
NOBEL İLAC SANAYİİ ve TİCARET A. Ş, Turcia
DENUMIREA ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
NOBELFARMA İLAC SANAYİİ ve TİCARET A. Ş. , Turcia
