Flosteron 1ml susp.inj. N5

Indicaţii terapeutice
Flosteron este utilizat pentru tratamentul maladiilor în care este necesar tratamentul
cu corticosteroizi, în principal local și numai în mod excepțional - sistemic.
Flosteron poate fi administrat intraarticular, periarticular, intralezional, intradermic și,
în mod excepțional, prin injecție intramusculară.
Maladii reumatice:
- afecțiuni reumatice inflamatorii: poliartrită reumatoidă, spondiloartrite,
- artrită în boli sistemice ale țesutului conjunctiv,
- artrită post-traumatică,
- osteoartroză reumatică degenerativă, în special în sinovită (Flosteron nu trebuie
administrat în artroza articulației coxo-femurale),
- reumatism extra-articular: fasceită plantară și tendinite, bursită acută și subacută,
epicondilită, tendosinovite nespecifice acute,
- polimialgie reumatică.
Indicațiile pentru administrarea intraarticulară a Flosteron sunt:
- în artrită reumatoidă - inflamație severă a unei articulații;
- în spondilită anchilozantă - când articulația inflamată nu mai răspunde la tratamentul
uzual;
- în artrită psoriazica - implicare oligoarticulară și tendosinovită;
- boala depozitelor de calciu pirofosfat dihidrat sau alte artrite induse de cristale;
- monoartrită (după aspirarea lichidului intraarticular);
2
- boli articulare degenerative (numai în prezența sinovitei și efuziunii);
- inflamație a bursei (bursită) după aspirație.
Administrarea locală a injecțiilor intralezionale este indicată în foliculită sclerozantă,
cheloizi, granulom anular, sarcoidoză cutanată, leziuni inflamatorii hipertrofice
localizate, infiltrate în caz de lichen plan, plăci psoriazice, granulom anular, lichen
simplex cronic (neurodermatită), lupus eritematos discoid, necrobioză lipoidică
diabetică și alopecia areata.
Flosteron poate fi, de asemenea, util în tratamentul tumorilor chistice ale aponevrozei
sau tendonului (ganglionilor).
Tratamentul sistemic (administrarea intramusculară) este, de asemenea, potrivit în
unele tipuri de maladii alergice (rinită sezonieră sau cronică, reacții de
hipersensibilitate). Doze şi mod de administrare
Dozele trebuie determinate individual, în funcție de dimensiunile articulației, faza
maladiei și răspunsul clinic al pacientului.
A se agita fiola înainte de utilizare.
Injecții intraarticulare/periarticulare/intrasinoviale:
Dozele variază în funcție de gradul inflamației, dimensiunea și localizarea zonei
afectate.
Injectarea intraarticulară trebuie efectuată întotdeauna în condiții aseptice stricte și
este contraindicată în cazul în care există dovezi de infecție intra- sau periarticulară.
Pacientul trebuie instruit să se adreseze medicului dacă starea articulației se
înrăutățește, din cauza posibilității de infectare.
Injecțiile în articulațiile mari nu trebuie administrate într-o singură articulație mai mult
de 3-4 ori pe an. În cazul în care un pacient necesită injecții mai frecvente, acest fapt
este un indiciu că ar trebui luate alte măsuri pentru controlul afecțiunii.
Pentru articulațiile foarte mari, de exemplu articulația coxo-femurală, pot fi
administrate 1-2 ml suspensie injectabilă.
Pentru articulațiile mari (a genunchiului, umărului, gambei) se administrează 1 ml,
pentru articulațiile mai mici (a cotului, mâinii) - 0,5-1 ml și pentru articulațiile mici
(sternoclaviculară, metacarpofalangiene) – 0,25-0,5 ml.
În artrită gutoasă acută se administrează o doză de 0,5-1 ml.
Dozele de la 0,25 ml până la 1 ml (în faza acută - până la 2 ml) sunt utilizate pentru
infiltrare locală în bursită, 0,5 ml - în tendosinovitiă sau tendinită și 0,5-1 ml - în
fibroză.
Prin administrare intralezionala (intradermică, nu subcutanată) în psoriazis, alopecia
areata, eczemă numulară, lichen ruber planus, neurodermatită și lupus eritematos
discoid au fost administrate 0,2 ml/cm2
cu ajutorul unei seringi tuberculinice la
intervale săptămânale în tratamentul afecțiunilor dermatologice sensibile. La
administrare intradermică trebuie de avut în vedere distribuirea uniformă a cantității
administrate de medicament. Volumul unei doze nu trebuie să depășească 1 ml.
Pentru injecțiile intralezionale este utilizată aceeași doză de betametazonă ca și pentru
administrarea intradermică. Medicamentul trebuie infiltrat în cel mult 2 leziuni în
același timp.
Flosteron poate fi amestecat cu un anestezic local în aceeași seringă, dacă este
3
necesar.
Flosteron poate fi administrat intramuscular în doza de la 1 ml până la 2 ml.
Pacienți pediatrici:
Flosteron nu este recomandat pentru utilizare la copii, din cauza datelor limitate
privind siguranța și eficacitatea acestuia.
Pacienți cu tulburări ale funcției renale:
Nu este necesară ajustarea dozei.
Este necesară prudență la pacienții cu insuficiență renală (vezi pct. 4.4).
Pacienți cu tulburări ale funcției hepatice:
Betametazona este metabolizată în ficat. Prin urmare, este necesară ajustarea dozelor
la pacienții cu insuficiență hepatică.
Pacienți vârstnici:
Reacțiile adverse frecvente ale corticosteroizilor sistemici pot fi asociate cu consecințe
mai severe la pacienții vârstnici, în special osteoporoză, hipertensiune arteriala,
hipokaliemie, diabet zaharat, susceptibilitate crescută la infecții și subțierea pielii.
Pacienții trebuie monitorizați cu atenție pentru a preveni reacțiile ce pun viața în
pericol.
O doză de 0,6 mg betametazonă este echivalentă cu o doză de 0,75 mg
dexametazonă, 4 mg triamcinolon, 4 mg metilprednisolon și 20 mg hidrocortizon
(AMA 1994). Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1.
- Corticosteroizii nu trebuie utilizați la pacienții cu ulcer peptic (ca terapie orală),
osteoporoză, tuberculoză, anastomoze intestinale recente și diverticulită, glaucom,
diabet zaharat, tromboflebită, infecții virale, bacteriene și fungice sistemice acute
(atunci când nu a fost instituită o terapie adecvată), sindrom Cushing și mamelor
care alăptează.
- Administrarea intramusculară este contraindicată la pacienții cu purpură
trombocitopenică idiopatică.
- Administrarea concomitentă de ritodrină și corticosteroizi este contraindicată,
deoarece poate provoca edem pulmonar.
Betametazona nu trebuie administrată pe parcursul a 8 săptămâni înainte și pe
parcursul a cel puțin 2 săptămâni după vaccinare. https://bit.ly/3AZS606