Klamoks® BID
1000mg comp.film.875mg+125mg N7x2
1. DENUMIREA
COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Klamoks BID 1000 mg
comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA
CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat
filmat conţine amoxicilină 875 mg sub formă de amoxicilină trihidrat şi acid
clavulanic 125 mg sub formă de clavulanat de potasiu.
3. FORMA
FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate
oblongi de culoare albă sau aproape albă, cu o linie mediană pe una dintre feţe
ştanţate cu KF pe cealaltă față.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii
terapeutice
Klamoks este indicat
pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene, la copii şi adulţi (vezi pct.
4.2, 4.4 şi 5.1).
- Sinuzită acută
bacteriană (diagnosticată corespunzător);
- Otită acută medie;
- Exacerbările acute
ale bronşitei cronice (diagnosticate corespunzător);
- Pneumonie comunitară;
- Cistită;
- Pielonefrită;
- Infecţiile cutanate
şi ale ţesuturi moi, mai ales celulită, muşcăturile de animale, abcesele
dentare severe cu celulită difuzantă;
- Infecţii osoase şi
articulare, mai ales osteomielită.
Trebuie respectate
recomandările oficiale referitoare la utilizarea adecvată a agenţilor antibacterieni.
4.2 Doze şi mod de
administrare
Doze
Dozele sunt exprimate
raportat la conţinutul de amoxicilină/acid clavulanic, cu excepţia cazului în
care dozele sunt declarate pe componente individuale.
Alegerea dozei pentru
tratamentul unui anumit tip de infecţie trebuie să ia în considerare:
• Agentul patogen
suspicionat şi sensibilitatea sa probabilă la medicamentele antibacteriene
(vezi pct. 4.4);
• Severitatea şi
localizarea infecţiei;
• Vârsta, greutatea şi
funcţia renală a pacientului, aşa cum este arătat mai jos.
Utilizarea formulărilor
alternative ale Klamoks (de exemplu, a acelora care eliberează doze mai mari de
amoxicilină şi/sau alte rapoarte amoxicilină/acid clavulanic) trebuie
considerată ca fiind necesară (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Pentru adulţi şi copii
cu greutatea ≥ 40 kg, această formulare de Klamoks eliberează o doză totală
zilnică de 1750 mg amoxicilină/250 mg acid clavulanic cu administrare de două
ori pe zi şi 2625 mg amoxicilină/375 mg acid clavulanic cu administrare de trei
ori pe zi, când este administrată conform recomandărilor de mai jos. Pentru
copii cu greutatea < 40 kg, această formulare de Klamoks eliberează o doză
totală zilnică de 1000-2800 mg amoxicilină/143-400 mg acid clavulanic, când
este administrată conform recomandărilor de mai jos. Când se consideră că este
necesară o doză zilnică mai mare de amoxicilină, se recomandă alegerea unei
alte formulări de Klamoks, pentru a evita administrarea unei doze zilnice mari
de acid clavulanic, fără ca aceasta să fie necesară (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Durata tratamentului
trebuie să fie determinată de răspunsul clinic al pacientului. Unele infecţii
(de exemplu, osteomielita) necesită perioade mai lungi de tratament.
Tratamentul nu trebuie prelungit mai mult de 14 zile fără examinare (vezi
punctul 4.4 cu privire la tratamentul prelungit).
Adulţi şi copii cu
greutatea ≥ 40 kg
Doze recomandate:
• doza standard (pentru
toate indicaţiile): 875 mg/125 mg de două ori pe zi;
• doză mai mare (în
special pentru infecţii precum otită medie, sinuzită, infecţii ale căilor
respiratorii inferioare şi infecţii ale tractului urinar): 875 mg/125 mg de
trei ori pe zi.
Copii cu greutatea
< 40 kg
Copiii pot fi trataţi
cu Klamoks comprimate sau suspensie pentru copii.
Doze recomandate:
• 25 mg/3,6 mg/kg şi zi
până la 45 mg/6,4 mg/kg şi zi în două prize;
• pentru unele infecţii
(cum sunt otită medie, sinuzită şi infecţii ale căilor respiratorii inferioare)
se poate lua în considerare o doză de până la 70 mg/10 mg/kg şi zi în două
prize.
Deoarece comprimatele
nu pot fi divizate, copiii cu greutatea mai mică de 25 kg nu trebuie trataţi cu
Klamoks comprimate.
Tabelul de mai jos
arată doza administrată (mg/kg/greutate) de copii cu greutatea de 25 kg până la
40 kg după administrarea unui singur comprimat de 875 mg/125 mg.
singură doză (1
comprimat filmat)
Copiii care cântăresc
mai puţin de 25 kg trebuie să fie trataţi, de preferinţă, cu Klamoks suspensie
sau pentru copii.
Nu sunt disponibile
date clinice referitoare la dozele de Klamoks din formulările cu raport 7:1 mai
mari de 45 mg/6,4 mg per kg şi zi la copiii cu vârsta sub 2 ani.
Nu sunt disponibile
date clinice referitoare la dozele de Klamoks din formulările cu raport 7:1 la
pacienţii cu vârsta mai mică de 2 luni. Ca urmare, nu se pot face recomandări
privind dozele la această grupă de pacienţi.
Vârstnici
Nu este considerată
necesară ajustarea dozelor.
Insuficienţă
renală
Nu este necesară
ajustarea dozei la pacienţii cu clearance al creatininei (ClCr) mai mare de 30
ml/min.
La pacienţii cu
clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min, nu este recomandată utilizarea
formulărilor de Klamoks cu un raport amoxicilină:acid clavulanic de 7:1,
deoarece nu sunt disponibile recomandări privind ajustarea dozelor.
Insuficienţă
hepatică
A se administra cu
prudenţă şi a se monitoriza funcţia hepatică la intervale regulate (vezi pct.
4.3 şi 4.4).
Mod de
administrare
Klamoks se
administrează pe cale orală.
Klamoks trebuie
administrat în timpul mesei pentru a reduce la minim potenţialul de intoleranţă
gastrointestinală.
Tratamentul poate fi
început parenteral conform RCP corespunzător formulării i.v. şi continuat cu un
preparat oral.
4.3
Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la
substanţa activă, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la punctul 6.1;
- Antecedente de
reacţii severe de hipersensibilitate imediată (de exemplu, anafilaxie) la alte
antibiotice beta-lactamice (de exemplu, cefalosporine, carbapeneme sau
monobactami);
- Antecedente de
icter/insuficienţă hepatică din cauza amoxicilinei/acidului clavulanic (vezi
pct. 4.8).
4.4 Atenţionări şi
precauţii speciale pentru utilizare
Înainte de iniţierea
tratamentului cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic, trebuie efectuată o
anamneză atentă legată de reacţii de hipersensibilitate anterioare la
peniciline, cefalosporine sau alte antibiotice beta-lactamice (vezi pct. 4.3 şi
4.8).
La pacienţii în
tratament cu penicilină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate
(inclusive reacții anafilactoide și reacții adverse cutanate severe) grave şi
ocazional letale. Este mai probabil ca aceste reacţii să apară la persoanele cu
antecedente de hipersensibilitate la penicilină şi la persoanele cu teren
atopic. Dacă apare o reacţie alergică, tratamentul cu asocierea
amoxicilină/acid clavulanic trebuie întrerupt şi trebuie instituit un tratament
alternativ corespunzător.
În cazul în care se
dovedeşte că o infecţie este provocată de un microorganism/microorganisme
sensibil/sensibile la amoxicilină, atunci trebuie luată în considerare trecerea
de la amoxicilină/acid clavulanic la amoxicilină, conform ghidurilor oficiale.
Utilizarea acestei
formulări de Klamoks nu este indicată când există un risc mare ca prezumtivii
agenţi patogeni să aibă o sensibilitate scăzută sau rezistenţă la antibiotice
beta-lactamice, care nu este mediată de beta-lactamaze sensibile la inhibarea
de către acidul clavulanic. Această formulare nu trebuie utilizată pentru
tratamentul infecţiilor cu S. pneumonie rezistent la penicilină.
Pot să apară convulsii
la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cărora li se administrează doze
mari (vezi pct. 4.8).
Asocierea
amoxicilină/acid clavulanic trebuie evitată dacă se suspectează mononucleoza
infecţioasă deoarece apariţia unei erupţii morbiliforme a fost asociată cu
această afecţiune după utilizarea de amoxicilină.
Utilizarea concomitentă
de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate determina creşterea
riscului de reacţii cutanate alergice.
Utilizarea prelungită
poate să ducă ocazional la proliferarea microorganismelor care nu sunt
sensibile.
Apariţia la începerea
tratamentului a eritemului generalizat subfebril asociat cu pustule poate fi un
simptom al pustulozei exantematice generalizate acute (PEGA) (vezi pct. 4.8).
Această reacţie adversă necesită întreruperea tratamentului cu Klamoks şi
contraindică orice administrare ulterioară de amoxicilină.
Asocierea
amoxicilină/acid clavulanic trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu
insuficienţă hepatică confirmată (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.8).
Evenimentele hepatice
au fost raportate mai ales la bărbaţi şi la pacienţii vârstnici şi se pot
asocia cu tratamentul prelungit. Aceste evenimente au fost raportate foarte rar
la copii. În cazul tuturor populaţiilor, semnele şi simptomele apar de obicei
în timpul şi la scurt timp după tratament, dar în anumite cazuri pot să nu se
manifeste până la câteva săptămâni după întreruperea tratamentului. Acestea
sunt de obicei reversibile. Evenimentele hepatice pot fi severe şi în cazuri
extrem de rare, au fost raportate decese. Acestea au survenit aproape
întotdeauna la pacienţii cu afecţiuni subiacente grave sau care au luat
medicaţii concomitente cunoscute ca având potenţial de reacţii hepatice (vezi
pct. 4.8).
Colita asociată cu
utilizarea antibioticelor a fost raportată aproape în cazul tuturor
medicamentelor antibacteriene, inclusiv amoxicilina, iar severitatea poate
varia de la uşoară la punerea vieţii în pericol (vezi pct. 4.8). De aceea, este
importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienţii care
prezintă diaree în timpul sau după administrarea oricărui antibiotic. Dacă
apare colita asociată antibioticelor, tratamentul cu asocierea amoxicilină/acid
clavulanic trebuie imediat întrerupt, trebuie apelat la medic şi început un
tratament corespunzător. Medicamentele antiperistaltice sunt contraindicate în
această situaţie.
În timpul tratamentului
de lungă durată este recomandată evaluarea periodică a funcţiilor organelor şi
sistemelor, inclusiv funcţia renală, hepatică şi hematopoietică.
La pacienţii trataţi cu
asocierea amoxicilină/acid clavulanic a fost rareori raportată prelungirea
timpului de protrombină. Este necesară monitorizare corespunzătoare în cazul în
care se prescriu concomitent anticoagulante. Ajustarea dozei de anticoagulante
orale poate fi necesară pentru menţinerea gradului dorit de anticoagulare (vezi
pct. 4.5 şi 4.8).
La pacienţii cu insuficienţă
renală, doza trebuie ajustată în conformitate cu gradul de insuficienţă (vezi
pct. 4.2).
La pacienţii cu debit
urinar scăzut, s-a observat foarte rar cristalurie, mai ales în cazul
tratamentului parenteral. În timpul administrării de doze mari de amoxicilină,
este recomandabil să se păstreze un aport corespunzător de lichide şi un debit
urinar adecvat pentru a scădea posibilitatea cristaluriei cu amoxicilină. La
pacienţii cu sonde urinare, trebuie verificată regulat permeabilitatea sondei
(vezi pct. 4.9).
Se recomandă ca în
cazul testării prezenţei de glucoză în urină în timpul tratamentului cu
medicamente care conţin amoxicilină, să se utilizeze metode enzimatice cu
glucozoxidază, din cauza rezultatelor fals pozitive care pot să apară în cazul metodelor
chimice.
Prezenţa acidului
clavulanic din Klamoks poate determina o legare nespecifică a IgG şi albuminei
de membranele hematiilor, ducând la un test Coombs fals pozitiv.
Au fost raportate
rezultate pozitive la utilizarea testului Bio-Rad Laboratories Platelia
Aspergillus EIA la pacienţi trataţi cu amoxicilină/acid clavulanic, care au
fost ulterior descoperiţi a nu fi infectaţi cu Aspergillus. Au fost raportate
reacţii încrucişate între polizaharide non-Aspergillus şi polifuranozide cu
testul Bio-Rad Laboratories Platelia Aspergillus EIA. De aceea, rezultatele
pozitive ale testului la pacienţii trataţi cu amoxicilină/acid clavulanic
trebuie interpretate cu precauţie şi trebuie confirmate de alte metode de
diagnostic.
4.5 Interacţiuni
cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Anticoagulante
orale
Anticoagulantele orale
şi antibioticele peniciline au fost utilizate pe scară largă în practică, fără
a se raporta interacţiuni. Cu toate acestea, în literatură există cazuri de
creştere a INR-ului (International Normalised Ratio) la pacienţii aflaţi în
tratament cu acenocumarol sau warfarină şi la care s-a prescris o cură de
amoxicilină. Dacă este necesară administrarea concomitentă, timpul de
protrombină sau INR-ul trebuie monitorizate cu atenţie în cazul adăugării sau
întreruperii amoxicilinei. În plus, pot fi necesare ajustări ale dozei de
anticoagulante orale (vezi pct. 4.4 şi 4.8).
Metotrexat
Penicilinele pot reduce
excreţia metotrexatului, determinând o creştere potenţială a toxicităţii
acestuia.
Probenecid
Utilizarea concomitentă
de probenecid nu este recomandată. Probenecidul scade secreţia tubulară renală
a amoxicilinei. Utilizarea concomitentă de probenecid poate duce la
concentraţii sanguine crescute şi prelungite de amoxicilină, nu însă şi de acid
clavulanic.
Micofenolat de
mofetil
La pacienții trataţi cu
micofenolat mofetil au fost raportate scăderi de aproximativ 50% ale
concentraţiilor metabolitului activ acid micofenolic (AMF) după iniţierea
tratamentului cu amoxicilinã plus acid clavulanic, administrat pe cale orală.
Este posibil ca modificarea concentraţiei înaintea administrării următoarei
doze să nu exprime cu acurateţe modificările expunerii totale a AMF. De aceea,
în mod normal, o schimbare a dozei de micofenolat mofetil nu ar fi necesară în
absenţa dovezilor clinice de disfuncţie a grefei. Cu toate acestea, se
recomandă monitorizare clinică îndeaproape pe parcursul administrării
combinaţiei şi în perioada imediat următoare tratamentului antibiotic.
4.6 Fertilitatea,
sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile la animale nu
au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii,
dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct.
5.3). Datele limitate cu privire la utilizarea asocierii amoxicilină/acid
clavulanic pe perioada sarcinii la om nu au indicat un risc crescut de
malformaţii congenitale. Într-un singur studiu la femei cu ruptură prematură de
membrane fetale înainte de termen s-a raportat că tratamentul profilactic cu
asocierea amoxicilină/acid clavulanic se poate asocia cu un risc crescut de
enterocolită necrozantă la nou-născuţi. Utilizarea trebuie evitată în timpul
sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este considerată esenţială de către
medic.
Alăptarea
Ambele substanţe sunt
excretate în lapte (nu se cunoaşte nimic cu privire la efectul acidului
clavulanic asupra sugarului alăptat natural). În consecinţă, este posibilă
apariţia, la sugarii alăptaţi natural, a diareei şi infecţiilor fungice la
nivelul mucoaselor, astfel încât alăptarea ar putea fi întreruptă. Trebuie
luată în calcul posibilitatea de sensibilizare. Asocierea amoxicilină/acid
clavulanic trebuie administrată în timpul perioadei de alăptare numai după
evaluarea raportului risc-beneficiu de către medicul curant.
4.7 Efecte asupra
capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii
privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje. Cu toate acestea, pot apărea reacţii adverse (de exemplu reacţii
alergice, ameţeli, convulsii), care pot influenţa capacitatea de a conduce
vehicule şi de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).
4.8 Reacţii
adverse
Cel mai frecvent
raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt diareea, greaţa şi
vărsăturile.
Sunt enumerate mai jos
RAM provenite din studiile clinice şi supravegherea după punerea pe piaţă,
prezentate conform clasificării MedDRA, pe aparate, sisteme şi organe.
A fost utilizată
următoarea terminologie pentru a clasifica apariţia reacţiilor adverse.
Foarte frecvente
(≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi
<1/10)
Mai puţin frecvente
(≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi
<1/1000)
Foarte rare
(<1/10000)
Cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Infecţii şi
infestări
Candidoză mucocutanată
Frecventă
Proliferarea excesivă a
microorganismelor
Cu frecvenţă necunoscută
rezistente
Tulburări
hematologice şi limfatice
Leucopenie reversibilă (inclusive
Rară
neutropenie)
Trombocitopenie
Rară
Agranulocitoză
reversibilă Cu
frecvenţă necunoscută
Anemie hemolitică
Cu frecvenţă necunoscută
Prelungirea timpului de
sângerare şi a
Cu frecvenţă necunoscută
timpului de protrombină1
Tulburări ale
sistemului imunitar10
Angioedem
Cu frecvenţă necunoscută
Anafilaxie Cu frecvenţă
necunoscută
Sindrom asemănător
bolii serului Cu
frecvenţă necunoscută
Vasculită de
hipersensibilitate Cu
frecvenţă necunoscută
Tulburări ale
sistemului nervos
Ameţeli
Mai puţin frecvente
Cefalee
Mai puţin
frecventă
Hiperactivitate
reversibilă
Cu frecvenţă necunoscută
Convulsii2
Cu frecvenţă necunoscută
Meningită aseptică
Cu frecvență necunoscută
Tulburări
gastro-intestinale
Diaree Foarte
frecvente
Greaţă3
Frecventă
Vărsături
Frecvente
Raportarea
reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor
adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acesta
permite monitorizarea în continuare a raportului beneficiu/risc al
medicamentului.
4.9 Supradozaj
Simptome şi semne
de supradozaj
Simptomele
gastro-intestinale şi dezechilibrele hidro-electrolitice pot fi manifeste. A
fost observată cristaluria cu amoxicilină, în unele cazuri ducând la
insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).
Pot să apară convulsii
la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cărora li se administrează doze
mari.
S-a raportat faptul că
amoxicilina precipită pe sondele urinare, mai ales după administrarea de doze
mari pe cale intravenoasă. Trebuie verificată regulat permeabilitatea sondei
(vezi pct. 4.4).
Tratamentul
intoxicaţiei
Simptomele
gastro-intestinale pot fi tratate simptomatic, având în vedere echilibrul
hidro-electrolitic.
Asocierea
amoxicilină/acid clavulanic poate fi îndepărtată din circulaţie prin
hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI
FARMACOLOGICE
5. 1 Proprietăţi
farmacodinamice
Grupa
farmacoterapeutică: combinaţii de peniciline, inclusiv inhibitori de
beta-lactamază; codul ATC:
J01CR02
Mecanism de
acţiune
Amoxicilina este o
penicilină de semisinteză (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai
multe enzime (deseori denumite proteine de legare a penicilinei, PLP) din
procesul de biosinteză a peptidoglicanului bacterian, care este o componentă
structurală integrantă a peretelui celular bacterian. Inhibarea sintezei
peptidoglicanului duce la slăbirea structurii peretelui celular, care este, de
obicei, urmată de liză celulară şi moarte.
Amoxicilina poate fi
degradată de beta-lactamaze produse de bacterii rezistente şi de aceea,
spectrul activităţii amoxicilinei în monoterapie nu include organisme care pot
produce aceste enzime.
Acidul clavulanic este
un beta-lactam înrudit structural cu penicilinele. Inactivează unele enzime
beta-lactamaze, prevenind astfel inactivarea amoxicilinei. Acidul clavulanic
singur, nu exercită un efect antibacterian util clinic.
Legătura
farmacocinetică/farmacodinamie
Cel mai important
factor determinant pentru eficienţa amoxicilinei este durata de timp în care
concentraţia plasmatică este menţinută peste concentraţia minimă inhibitorie
[T>CMI].
Mecanisme de
rezistenţă
Există două mecanisme
principale de rezistenţă la amoxicilină/acid clavulanic:
• inactivarea
amoxicilinei de către enzimele beta-lactamaze ale bacteriilor care nu sunt
inhibate de către acidul clavulanic, inclusiv cele de clasă B, C sau D;
• alterarea PLP, care
reduce afinitatea antibioticului faţă de ţintă.
Impermeabilitatea
peretelui bacterian sau mecanismul pompei de eflux pot determina sau contribui
la rezistenţa bacteriană, mai ales în cazul bacteriilor Gram-negativ.
Valori critice
Valorile critice ale
CMI pentru amoxicilină/acid clavulanic sunt cele ale Comitetului European
privind Testarea Sensibilităţii Microbiene-The European Committee on
Antimicrobial Susceptibility Testing – (EUCAST)
Prevalenţa rezistenţei
poate varia pentru speciile selectate în funcţie de zona geografică şi de timp,
iar informaţiile locale referitoare la rezistenţă sunt de dorit, mai ales în
cazul tratării infecţiilor severe. La nevoie, trebuie solicitată opinia
experţilor când prevalenţa locală a rezistenţei este atât de mare încât
utilitatea antibioticului este discutabilă cel puţin în cazul anumitor tipuri
de infecţii.
5.2 Proprietăţi
farmacocinetice
Absorbţie
Amoxicilina şi acidul
clavulanic disociază complet în soluţie apoasă la pH fiziologic. Ambele
componente sunt absorbite rapid şi în proporţie mare pe cale orală. După
administrare pe cale orală, amoxicilina şi acidul clavulanic prezintă o
biodisponibilitate de aproximativ 70%.
Profilurile plasmatice
ale ambelor componente sunt similare, iar timpul de atingere a concentraţiei
plasmatice maxime (Tmax) în ambele cazuri este de aproximativ o oră.
Rezultatele de
farmacocinetică dintr-un studiu, în care amoxicilina/acidul clavulanic (comprimate
875 mg/125 mg de două ori pe zi) s-au administrat în condiţii de repaus
alimentar la un lot de voluntari sănătoşi sunt prezentate mai jos.
Concentraţiile serice
de amoxicilină şi de acid clavulanic obţinute cu Klamoks sunt similare cu cele
obţinute în cazul administrării pe cale orală doar a dozelor de amoxicilină sau
doar a dozelor de acid clavulanic.
Distribuţie
Aproximativ 25% din
cantitatea totală de acid clavulanic din plasmă şi 18% din cantitatea totală de
amoxicilină din plasmă se leagă de proteine. Volumul aparent de distribuţie
este aproximativ 0,3-0,4 l/kg pentru amoxicilină şi aproximativ 0,2 l/kg pentru
acidul clavulanic.
După administrare pe
cale intravenoasă, atât amoxicilina, cât şi acidul clavulanic au fost detectate
în colecist, ţesut abdominal, ţesut cutanat, ţesut adipos, ţesuturi musculare,
lichid sinovial şi peritoneal, bilă şi puroi. Amoxicilina nu este distribuită
adecvat în lichidul cefalorahidian.
Din studiile la
animale, nu există dovezi că ar exista o retenţie tisulară semnificativă de
substanţe derivate din medicament, în cazul ambelor componente. Amoxicilina, ca
majoritatea penicilinelor, poate fi detectată în lapte. De asemenea pot fi
detectate în lapte urme de acid clavulanic (vezi pct. 4.6).
S-a demonstrat că atât
amoxicilina cât şi acidul clavulanic străbat bariera placentară (vezi pct.
4.6).
Metabolizare
Amoxicilina este
parţial excretată în urină sub formă de acid peniciloic inactiv în cantităţi
echivalente cu până la 10–25% din doza iniţială. Acidul clavulanic este
metabolizat în proporţie mare la om şi este eliminat pe cale urinară şi în fecale
şi sub formă de dioxid de carbon, în aerul expirat.
Eliminare
Calea majoră de
eliminare pentru amoxicilină este cea renală, în timp ce acidul clavulanic este
eliminat atât pe cale renală cât şi prin mecanisme non-renale.
Asocierea
amoxicilină/acid clavulanic are un timp mediu de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare de aproximativ o oră şi un clearance mediu total de aproximativ 25
l/oră la subiecţii sănătoşi. Aproximativ 60-70% din amoxicilină şi aproximativ
40-65% din acidul clavulanic este excretat nemodificat în urină în timpul
primelor 6 ore după administrarea unui singur comprimat de amoxicilină/acid
clavulanic 250 mg/125 mg sau 500 mg/125 mg. Diverse studii au evidenţiat că
excreţia urinară a fost de 50-85% pentru amoxicilină şi 27-60% pentru acidul
clavulanic pe o perioadă de 24 de ore. În cazul acidului clavulanic, cea mai
mare cantitate de medicament a fost excretată în primele 2 ore după
administrare.
Utilizarea concomitentă
de probenecid întârzie excreţia de amoxicilină, dar nu şi pe cea a acidului
clavulanic (vezi pct. 4.5).
Vârstă
Timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare al amoxicilinei este similar pentru copii cu vârsta
între 3 luni şi 2 ani, copii mai mari şi adulţi. Pentru copii foarte mici
(inclusiv nou-născuţii prematuri) în prima săptămână de viaţă intervalul de
administrare nu trebuie să depăşească două administrări zilnice, din cauza
imaturităţii căii renale de eliminare. Deoarece pacienţii vârstnici este mai
probabil să prezinte funcţie renală scăzută, este necesară prudenţă în ceea ce
priveşte alegerea dozei şi poate fi utilă monitorizarea funcţiei renale.
Sex
După administrarea pe
cale orală a asocierii amoxicilină/acid clavulanic la subiecţii sănătoşi de sex
masculin şi feminin, sexul nu a prezentat o influenţă semnificativă nici asupra
farmacocineticii amoxicilinei, nici a acidului clavulanic.
Insuficienţă
renală
Clearance-ul total
seric al asocierii amoxicilină/acid clavulanic scade proporţional cu scăderea
funcţiei renale. Scăderea clearance-ului medicamentului este mai pronunţată în
cazul amoxicilinei decât în cazul acidului clavulanic, deoarece se excretă un
procent mai mare de amoxicilină pe cale renală. De aceea, dozele din
insuficienţa renală trebuie să prevină acumularea de amoxicilină, menţinând în
acelaşi timp concentraţii adecvate de acid clavulanic (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă
hepatică
La pacienţii cu
insuficienţă hepatică trebuie stabilite cu precauţie dozele, iar funcţia
hepatică trebuie monitorizată la intervale regulate.
5.3 Date
preclinice de siguranţă
Datele nonclinice nu au
evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, genotoxicitatea şi toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere.
Studiile de toxicitate
după doze repetate efectuate la câini cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic
au evidenţiat iritaţie gastrică şi vărsături şi modificări de culoare ale
limbii.
Nu s-au efectuat studii
de carcinogenitate cu amoxicilină/acid clavulanic sau cu componentele sale.
6. PROPRIETĂŢI
FARMACEUTICE
6. 1 Lista
excipienţilor
Nucleu
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu
coloidal anhidru (Aerosil)
Croscarmeloză sodică
Film
Opadry White
6.2
Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de
valabilitate
48 luni.
6.4 Precauţii
speciale pentru păstrare
A se păstra la
temperaturi sub 25˚C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi
conţinutul ambalajului
10 comprimate filmate
în blistere din Al/Al în cutie din carton, împreună cu prospectul pentru
pacient.
7 comprimate filmate în
blistere din Al/Al. Câte 2 blistere în cutie din carton, împreună cu prospectul
pentru pacient.
6.6 Precauţii
speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Orice medicament
neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu
reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL
CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
Bilim İlaç Sanayi ve
Ticaret A.Ş.
Kaptanpaşa Mahallesi,
Zincirlikuyu Cad. No: 184
34440
Beyoğlu-İstanbul/Turcia
