D-Vit 50000UI comp.film. N8x1

Indicatii de utilizare
Tratamentul deficitului de vitamina D. Prevenirea deficitului de vitamina D la pacientii cu risc crescut.

Dozaj si administrare
Tratamentul deficitului de vitamina D: 50.000 UI/săptămână (1 comprimat) timp de 7 săptămâni, urmat de tratament de întreținere (echivalent cu 1400–2000 UI/zi), cum ar fi 1 comprimat pe lună, la nevoie. Terapia de întreținere: efectuată sub controlul concentrației de 25-(OH) D în sânge în următoarele 3-4 luni pentru a confirma atingerea nivelului țintă. Doza este ajustată individual în funcție de severitatea deficienței de vitamina D și de răspunsul la tratament, de exemplu: Osteoporoză: pentru terapia adjuvantă a osteoporozei la o doză zilnică de 800-1000 UI, sau doza săptămânală totală corespunzătoare de 7000 UI sau un doză alternativă lunară de 50.000 UI de vitamina D. Pentru pacienții vârstnici, care prezintă risc în special de cădere și fracturi, se recomandă o doză echivalentă cu 2000 UI de vitamina D pe zi. Pacienții trebuie să primească calciu suplimentar, dacă aportul alimentar este insuficient. Deficit de vitamina D (niveluri serice de 25-(OH)D < 25 nmol/l sau < 10 ng/ml) la adulți și pacienți vârstnici: în doză de 800-4000 UI pe zi timp de 12 săptămâni. Deficit de vitamina D (niveluri serice de 25-(OH)D 25–50 nmol/L sau 10–20 ng/mL) la adulți și pacienți vârstnici, tratament de întreținere pe termen lung după tratamentul deficienței la adulți și vârstnici și prevenirea deficit de vitamina D: de calcul 800-1600 UI pe zi. Deficiența sau insuficiența vitaminei D la adolescenții cu vârsta cuprinsă între 12 și 18 ani: în rată de 800 UI pe zi. Tratamentul se efectuează numai sub supraveghere medicală. În timpul terapiei cu vitamina D, nivelul de aport de calciu și fosfor este de mare importanță pentru obținerea efectului. Înainte de a începe terapia cu vitamina D, obiceiurile alimentare ale pacientului trebuie evaluate cu atenție și trebuie recomandată adăugarea de alimente îmbogățite cu vitamina D. Medicamentul este luat cu sau fără alimente. Comprimatul trebuie înghițit întreg (fără mestecat) și spălat cu apă. Anumite populații prezintă un risc ridicat de deficit de vitamina D și pot necesita doze mai mari și monitorizarea concentrațiilor serice de 25(OH)-D pentru aceste grupuri: alcoolici; persoane instituționalizate sau internate; negri; pacienți cu boli ale sistemului hepatobiliar - afectarea funcției hepatice, ciroză, icter obstructiv; pacienții cu malabsorbție, inclusiv cei care suferă de boală inflamatorie intestinală, diaree persistentă și boală celiacă; pacientii obezi; pacienții cu osteoporoză diagnosticată; pacienți care utilizează medicamente concomitente (de exemplu, anticonvulsivante, glucocorticoizi); persoane cu expunere limitată la soare, inclusiv copii; în general, absorbția vitaminei D va fi afectată în orice afecțiune în care apare malabsorbția grăsimilor, cum ar fi steatoreea. Înainte de a începe tratamentul cu vitamina D, este necesar să se evalueze nivelul de calciu și fosfat din sânge. Pentru a asigura eficacitatea tratamentului, este necesar să se asigure un aport adecvat de calciu din alimente. Datorită variației sensibilității individuale la vitamina D, doza acesteia poate fi ajustată în funcție de eficacitatea clinică. Atunci când alegeți o doză de vitamina D, este necesar să țineți cont de cantitatea de vitamina D aportă din alte surse. La pacienţii aflaţi în hemodializă, lianți de fosfat ( lianți de fosfat) pot fi utilizați pentru a controla nivelurile crescute de fosfat în plasmă. În timpul terapiei cu vitamina D, poate fi necesară o creștere a dozei de lianți de fosfat datorită absorbției îmbunătățite a fosfatului. Produsul plasmatic de calciu și fosfor (Ca P, mg/dL) nu trebuie să depășească 60. Deficiența de vitamina D în organism din cauza malabsorbției sau a bolilor hepatice necesită adesea utilizarea de doze mai mari pentru tratament, până la 1 mg (40.000 UI) zilnic. Doze de până la 2,5 mg (100.000 UI) pot fi utilizate pentru a trata hipocalcemia datorată hipoparatiroidismului. Monitorizarea pacienților Următorii indicatori pot fi utili în monitorizarea pacienților (dacă este necesar, în funcție de starea pacientului, pot fi necesari indicatori ai altor teste): Concentrația de calciu în sânge sau nivelul de calciu plasmatic ionizat. Datorită intervalului terapeutic îngust, se recomandă măsurarea acestor valori cel puțin o dată pe săptămână în perioada incipientă a tratamentului, apoi periodic în timpul tratamentului. Dacă este posibil, merită să se determine concentrația de calciu liber și legat în sânge. Nivelul fosfatazei alcaline (alcaline) în plasma sanguină, concentrația de fosfați în sânge, concentrația de calciu în urina de 24 de ore, raportul dintre calciu și creatinina în urină. Se recomandă determinarea acestor indicatori la fiecare 1-3 luni în timpul terapiei. Azotul ureic plasmatic și creatinina plasmatică. Determinarea periodică este recomandată la pacienții cărora li se administrează doze terapeutice. Grupuri speciale de pacienți: Copii Devit 50.000 nu este recomandat copiilor sub 12 ani din cauza incapacității multora de a înghiți comprimatul în siguranță. Pacienți vârstnici Studiile arată că pacienții vârstnici pot avea o nevoie crescută de vitamina D din cauza capacității scăzute a pielii de a sintetiza previtamina D3 sau a expunerii reduse la soare, sau a funcției renale afectate sau absorbția scăzută a vitaminei D. 25-hidroxicolecalciferol în plasma sanguină. Pacienții cu funcție hepatică afectată Deficiența de vitamina D în organism în bolile hepatice necesită adesea utilizarea de doze mai mari pentru tratament. Pentru a selecta doza, este necesar să se concentreze asupra concentrației de 25-hidroxicolecalciferol din plasma sanguină. Dacă uitați să luați Devit 50.000, nu dublați doza pentru a compensa cea omisă! Nu încetați să luați medicamentul fără a consulta mai întâi medicul! Dacă aveți îndoieli sau întrebări, vă rugăm să vă adresați medicului dumneavoastră. Contraindicatii
Hipersensibilitate la vitamina D sau la componentele medicamentului. Hipervitaminoza D. Osteodistrofie renală cu hiperfosfatemie. Hipercalcemie și/sau hipercalciurie. Urolitiaza, prezența sau riscul apariției pietrelor la rinichi de calciu. Insuficiență renală severă. Vârsta copiilor până la 12 ani.