Teokap SR 100 mg
capsule cu eliberare prelungită
Teokap SR 200 mg
capsule cu eliberare prelungită
Teokap SR 300 mg
capsule cu eliberare prelungită
COMPOZIȚIA
CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Teokap SR 100 mg
Fiecare capsulă cu
eliberare prelungită conţine teofilină 100 mg.
Excipient cu efect
cunoscut: zahăr 20,68 mg, azorubină.
Teokap SR 200 mg
Fiecare capsulă cu
eliberare prelungită conţine teofilină 200 mg.
Excipient cu efect
cunoscut: zahăr 41,36 mg.
Teokap SR 300 mg
Fiecare capsulă cu
eliberare prelungită conţine teofilină 300 mg.
Excipient cu efect
cunoscut: zahăr 62,04 mg.
FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule cu eliberare
prelungită
Teokap SR 100 mg:
capsule gelatinoase tari nr.3, de culoare roz transparent /natural transparent,
care conțin micropelete sferice, de culoare albă.
Teokap SR 200 mg:
capsule gelatinoase tari nr.2, de culoare albastru-închis transparent /natural
transparent, care conțin micropelete sferice, de culoare albă.
Teokap SR 300 mg:
capsule gelatinoase tari nr.1, de culoare verde transparent /natural
transparent, care conțin micropelete sferice, de culoare albă.
DATE CLINICE
Indicații
terapeutice
Bronhodilatator/Antiasmatic
Profilaxia și
tratamentul stărilor de detresă respiratorie, datorate îngustării căilor
respiratorii (bronhoconstricție), la pacienții cu astm bronșic persistent sau
cu boală pulmonară obstructivă medie până la severă (de exemplu, bronșită
cronică și emfizem pulmonar).
Teofilina nu trebuie
utilizată ca tratament de primă linie pentru astmul pediatric.
Notă:
Se recomandă de a
efectua terapia de întreținere a acestor afecțiuni cu teofilină în combinație
cu alte medicamente care dilată bronhiile și medicamente antiinflamatoare, cum
ar fi, de ex. beta-agonişti cu acţiune prelungită şi glucocorticoizi.
Formele farmaceutice cu
eliberare întârziată care conțin teofilină, cum ar fi Teokap SR, nu sunt
destinate tratamentului stărilor astmatice acute sau al bronhospasmului acut.
Doze și mod de
administrare
Doze
Doza de Teokap SR
trebuie selectată individual, în funcție de efectul terapeutic.
Tratamentul va fi
început cu o doză inițială moderată pentru a testa toleranța individuală,
aceasta urmând să fie apoi adaptată treptat, prin creșterea sau scăderea dozei,
pe etape, până când se obține un efect terapeutic fără efecte adverse.
Efectul terapeutic şi
tolerabilitatea teofilinei sunt evaluate în a treia zi a tratamentului. Se va
respecta această perioadă minimă pentru evaluarea efectelor terapeutice înainte
de creșterea dozei.
În cazul unui efect
terapeutic insuficient și în absența oricărui semn de intoleranță, doza va fi
crescută treptat, prin prizma nivelurilor teofilinei în sânge, pe etape, cîte 2
mg/kg/zi.
Pentru utilizarea
sigură a produsului, nu este esențial controlul teofilinei în sânge, la adulții
și copiii cu vârsta peste 6 ani, care administrează o doză zilnică de 13
mg/kg/zi (doza determinată în funcţie de greutatea ideală a pacientului) și
care nu depășește, în toate cazurile, 400 mg/zi și în absența factorilor de
risc care ar putea duce la scăderea clearance-ului plasmatic, nu este esențial
controlul teofilinei în sânge pentru utilizarea în siguranță a produsului.
Supradozajul poate
rezulta din administrarea dozelor necorespunzătoare (dacă este necesar, dozele
se pot împărți), din repetarea dozelor la intervale prea scurte sau potențarea
de către medicamentele luate concomitent (vezi pct. 4.5).
Pacienți cu
tulburări hepatice și/sau renale
La pacienții cu
insuficiență hepatică, excreția teofilinei este deseori încetinită. În caz de
insuficiență renală de grad superior, poate apărea o acumulare de metaboliți ai
teofilinei.
Astfel de pacienți
necesită, prin urmare, doze mai mici de medicament, iar creșterile dozelor
trebuie efectuate cu prudență.
Copii și
adolescenți
Datorită cantității
mari de substanță activă, Teokap SR 100 mg, Teokap SR 200 mg, Teokap SR 300 mg
nu trebuie administrat copiilor sub 6 ani.
Teokap SR 300 mg nu
este potrivit copiilor sub 12 ani.
Copii cu vârsta de
la 6 la 8 ani
Doza inițială
recomandată: 10-14 mg/kg/zi.
Doza uzuală
recomandată: 13-20 mg/kg/zi.
Doza zilnică va fi
împărțită în 2 doze.
Copii cu vârsta de
la 9 la 16 ani
Doza inițială
recomandată: 10-12 mg/kg/zi.
Doza uzuală
recomandată: 10 până la 16 mg/kg/zi.
Doza zilnică va fi
împărțită în 2 doze.
Adulți
Doza inițială
recomandată: 5 până la 8 mg/kg/zi.
Doza uzuală
recomandată: 7-12 mg/kg/zi fără a depăși 800 mg pe zi.
Doza zilnică va fi
împărțită în 2 doze.
Unii pacienți pot
beneficia de o singură doză pe zi.
În caz de
obezitate sau supraponderalitate
Dozarea teofilinei va
fi adaptată la greutatea ideală (greutatea medie în raport cu înălțimea
măsurată pe curbele standard de creștere staturo-greutate).
Insuficiență
hepatică și/sau renală
Dozele recomandate sunt
reduse din cauza riscului de supradozaj, având în vedere nivelul redus al
metabolismului sau al excreției.
Mod de
administrare
Administrare orală
Capsulele Teokap SR
trebuie administrate după mese, cu o cantitate mare de lichid, fără a fi
mestecate.
Pacienții care au
dificultăți în înghițirea capsulelor, le pot deschide și administra conținutul
acestora fără a-l mesteca, cu o cantitate mare de lichid, sau semilichid (cum
ar fi iaurtul sau compotul), imediat după amestecare.
Contraindicații
-Hipersensibilitate la
substanța activă sau la oricare dintre excipienții
-Porfirie acută
intermitentă;
-Asociere cu enoxacină
sau sunătoare
-Infarct miocardic
recent;
-Tulburări acute ale
ritmului cardiac (tahiaritmii acute);
-Copii cu vârsta sub 6
ani
Atenționări și
precauții speciale pentru utilizare
Atenționări
speciale
Datorită variațiilor
mari interindividuale în metabolismul teofilinei, în special la copii, este
necesară ajustarea dozelor în funcție de eficacitatea clinică, efectele
secundare și/sau nivelurile sanguine (vezi pct. 4.2). Supradozajul poate
rezulta din doze neadecvate, doze repetate prea scurte sau potențarea de către
medicamentele asociate sau o scădere a metabolismului (vezi pct. 4.5 și 5.2).
Teofilina trebuie
utilizată cu mare prudență la copiii mici care sunt extrem de sensibili la
acțiunea bazelor xantinei: convulsii convulsive, accidente neurologice cu
sechele uneori ireversibile și deces au fost raportate în caz de supradozaj.
Teofilina administrată
pe cale orală nu este tratamentul pentru un atac de astm. Un bronhodilatator
beta 2 mimetic inhalator cu acțiune scurtă trebuie prescris pentru tratarea
simptomelor acute de astm.
Precauție pentru
utilizare
În cazul ineficienței
dozei recomandate și în cazul reacțiilor adverse, trebuie monitorizată
concentrația plasmatică de teofilină.
În următoarele
situații, Teokap SR trebuie utilizat numai atunci când este strict necesar și
cu o monitorizare precaută:
- insuficiență cardiacă
acută (reduceți dozele din cauza riscului de supradozaj);
- cardiomiopatie
obstructivă hipertrofică;
- insuficiență
coronariană;
- tendința la aritmii
tahicardice;
- obezitate (ajustați
doza în funcție de greutatea ideală, (vezi pct. 4.2);
- hipertiroidism
- insuficiență hepatică
sau renală (reduceți dozele din cauza riscului de supradozaj);
- crize epileptice;
- febră acută și/sau
prelungită mai mult de 24 de ore, peste 38°C, în special la copiii mici
(reduceți doza la jumătate din cauza riscului de supradozaj, prin reducerea
clearance-ului teofilinei);
- hipertensiune
arterială severă;
- ulcer gastric și/sau
duodenal.
Acest medicament
conține zahăr. Pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la fructoză,
malabsorbție de glucoză-galactoză sau insuficiență a zaharazei-izomaltazei nu
trebuie să administreze acest medicament.
Teokap SR 100 mg
conține azorubină. Poate provoca reacții alergice.
Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme
de interacțiune
Teofilina este
metabolizată în ficat preponderent de enzima CYP1A2. Utilizarea concomitentă a
medicamentelor care afectează această enzimă poate duce la modificări ale
degradării teofilinei.
Teokap SR acționează
sinergic cu:
- alte medicamente care
conţin xantine;
- ß-simpatomimetice;
- cofeina și substanțe
similare.
O degradare accelerată
a teofilinei și/sau o scădere a biodisponibilității și o eficacitate redusă a
acesteia pot apărea la utilizarea concomitentă a următoarelor medicamente:
- barbiturice, precum
fenobarbital, pentobarbital și primidona;
- carbamazepină;
- fenitoină și
fosfenitoină;
- rifampicina si
rifapentina;
- sulfinpirazonă;
- ritonavir;
- aminoglutetimidă;
- medicamente care
conțin hipericină (sunătoare (Hypericum perforatum)).
La fumători poate avea
loc, de asemenea, degradarea accelerată și/sau scăderea biodisponibilității și
eficacității teofilinei.
Dacă este necesar, este
indicată o creștere a dozei de teofilină.
În cazul unui tratament
concomitent cu unul dintre aceste medicamente, trebuie monitorizată
concentrația plasmatică a teofilină și, dacă este necesar, trebuie efectuată
ajustarea dozei. Acest lucru se aplică și după întreruperea administrării
acestor medicamente.
La administrarea
concomitentă cu următoarele medicamente poate avea loc o metabolizare
întârziată și/sau o creștere a nivelurilor plasmatice ale teofilinei, cu un
risc crescut de supradozaj și reacții adverse:
- contraceptive orale;
- antibiotice macrolide
(în special, eritromicină și troleandomicină, claritromicină, josamicină,
spiramicină);
- chinolone (inhibitori
de girază, în special, ciprofloxacină, enoxacină, pefloxacină, vezi mai jos *);
- imipenem (în special,
sunt de așteptat reacții adverse la nivelul sistemului nervos central, cum ar
fi convulsii: reducerea pragului convulsivant al creierului);
- hidrazida acidului
izonicotinic;
- tiabendazol;
- blocante ale
canalelor de calciu (de exemplu, verapamil, diltiazem);
- propranolol;
- mexiletină;
- propafenonă;
- ticlopidină;
- cimetidină,
ranitidină;
- alopurinol,
febuxostat;
- fluvoxamină;
- α-interferon,
Peginteferon α;
- rofecoxib;
- pentoxifilină;
- viloxazină;
- disulfiram;
- fenilpropanolamină;
- zafirlukast;
- vaccin antigripal și
BCG;
- etintidină;
- hidrocilamid;
- zileuton;
- aciclovir.
În aceste cazuri, poate
fi indicată o reducere a dozei de teofilină.
* Doza de teofilină
trebuie redusă până la maximum 60% în timpul tratamentului concomitent cu
ciprofloxacină, până la maximum 30% în timpul tratamentului concomitent cu
enoxacină și până la 50% din doza recomandată în timpul tratamentului
concomitent cu grepafloxacină sau clinafloxacină.
Alte chinolone (de
exemplu, pefloxacina, acidul pipemidic) pot crește, de asemenea, efectele
medicamentelor cu conținut de teofilină. Prin urmare, se recomandă
monitorizarea precaută a concentrațiilor plasmatice ale teofilinei în timpul
tratamentului concomitent cu chinolone.
Concentrația plasmatică
a teofilinei poate crește sau scădea în timpul utilizării concomitente a
izoniazidei. Este indicată monitorizarea nivelului de teofilină.
Efectele următoarelor
medicamente pot fi atenuate la administrarea concomitentă cu teofilina:
- carbonat de litiu;
- β-blocante;
- adenozină;
- benzodiazepine.
Efectul și riscul de
apariție a reacțiilor adverse pot fi crescute la administrarea concomitentă a
următoarelor medicamente cu teofilina:
- diuretice (de
exemplu, furosemid - efectul acestuia de scădere a nivelului de potasiu în
sânge este potențat de teofilină);
- halotan (poate
provoca aritmii cardiace grave la pacienții cărora li se administrează
teofilină).
Din cauza diverselor
interacțiuni medicamentoase ale teofilinei este, per general, recomandabilă
monitorizarea nivelului plasmatic în cazul administrării pe termen lung a
Teokap SR concomitent cu alte medicamente.
Fertilitatea,
sarcina și alăptarea
Sarcina
Până în prezent, nu
este disponibilă informație cu referire la utilizarea teofilinei în primul
trimestru de sarcină. Prin urmare, utilizarea Teokap SR trebuie evitată în
această perioadă.
În timpul celui de-al
doilea și al treilea trimestru, teofilina trebuie utilizată numai după o
evaluare minuțioasă a raportului beneficiu-risc, deoarece substanța activă
traversează bariera placentară și poate provoca efecte simpatomimetice la făt.
Datorită modificărilor
a proprietăților farmacocinetice ale teofilinei în perioada sarcinii, se
recomandă monitorizarea administrării de teofilină.
Legarea de proteinele
plasmatice și clearance-ul teofilinei pot scădea pe măsură ce sarcina
progresează. Prin urmare, poate fi necesară reducerea dozei pentru a evita
efectele adverse.
Dacă o pacientă urmează
tratament cu teofilină la sfârșitul sarcinii, contracțiile uterine pot fi
inhibate. Nou-născuții expuși la teofilină, trebuie monitorizați cu atenție
pentru a identifica eventualele efecte ale teofilinei.
Nou-născuții, mamele
cărora au administrat teofilină la sfârșitul sarcinii, au prezentat apariția
tahicardiei, agitație, iritabilitate și vărsături.
Perioada de
alăptare
Alăptarea nu este
recomandată pe parcursul tratamentului cu teofilină, din cauza riscului de
acumulare a teofilinei la nou-născut și de apariție a reacțiilor adverse (
excitabilitate excesivă, tahicardie, vărsături).
Efecte asupra
capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Acest medicament poate
afecta capacitatea de reacție, chiar și atunci când este utilizat în dozele
recomandate. Dacă este necesar de a conduce vehicule, de a folosi utilaje sau
de a lucra la înălțimi mari sau de a fi poziționat neavând o bază de suport și
siguranță, se va manifesta prudență, deoarece aceste acțiuni pot fi afectate.
Acest lucru se aplică
într-o măsură mai mare atunci când medicamentul este administrat concomitent cu
alcool sau medicamente care pot afecta capacitatea de reacție.
Reacții adverse
Reacțiile adverse sunt
menționate mai jos, clasificate conform frecvenței și sistemelor de organe.
Convenţia folosită pentru estimarea frecvenţei: foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100),
rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă
necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile).
Tulburări ale
sistemului imunitar
Mai puțin frecvente:
reacții de hipersensibilitate la teofilină (erupție cutanată, prurit,
urticarie, bronhospasm), inclusiv reacții anafilactice.
Tulburări
metabolice și de nutriție
Foarte frecvente:
modificări ale concentrației plasmatice a electroliților, în special
hipokaliemie, creșteri ale nivelului plasmatic de calciu, hiperglicemie,
hiperuricemie.
Tulburări ale
sistemului nervos
Foarte frecvente:
cefalee, agitație, tremor, neliniște, insomnie, amețeli.
Cu frecvență
necunoscută: convulsii.
Tulburări cardiace
Foarte frecvente:
tahicardie, aritmie, palpitații, hipotensiune arterială.
Tulburări
gastrointestinale
Foarte frecvente:
disconfort gastrointestinal, greață, vărsături, diaree.
Cu frecvenţă
necunoscută: stimularea secreţiei de acid gastric*.
*Datorită scăderii
tonusului din sfincterul esofagian inferior, refluxul gastroesofagian existent
se poate intensifica în timpul nopții.
Tulburări renale
și ale căilor urinare
Foarte frecvente:
creșterea diurezei, creșterea concentrației plasmatice a creatininei.
Reacții adverse mai
pronunțate pot apărea în cazul hipersensibilității individuale sau în caz de
supradozaj (concentrații plasmatice ale teofilinei peste 20 μg/ml) (vezi pct.
4.9 „Supradozaj”).
Raportarea
reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor
adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Aceаsta
permite monitorizarea în continuare a raportului beneficiu/risc al
medicamentului.
Supradozaj
Copii
Semnele supradozajului
sunt agitație, logoree, confuzie psihică, vărsături repetate, hipertermie,
tahicardie, fibrilație ventriculară, convulsii, hipotensiune arterială,
tulburări respiratorii, hiperventilație apoi depresie respiratorie.
Adulți
Simptome:
Pentru concentrații
plasmatice terapeutice de până la 20 mg/l, reacțiile adverse cunoscute, cum ar
fi tulburări gastrointestinale (greață, durere epigastrică, vărsături, diaree),
tulburări neurologice precum agitație, dureri de cap, insomnie, amețeli și tulburări
ale ritmului cardiac sunt, de obicei, ușoare până la moderate, în funcție de
susceptibilitatea individuală a pacientului. Pentru concentrații terapeutice
peste 20 mg/l se observă, în general, aceleași simptome, dar cu intensitate
crescută. Pentru concentrații de peste 25 mg/l, tulburările sistemului nervos
central și cardiac devin severe prin manifestări de convulsii, delir,
hipertermie, aritmie ventriculară și poate apărea colaps cardiovascular.
Asemenea reacții nu sunt întotdeauna anunțate dacă apariția lor este moderată.
Tratament:
Lavaj gastric,
resuscitare în mediu specializat, cărbune activat pe cale orală.
În cazul formei cu
eliberare prelungită a Teokap SR, se va lua în considerare posibilitatea
apariției simptomelor prelungite de intoxicație și a unei posibile creșteri
ulterioare a concentrațiilor plasmatice.
Teofilina este
dializabilă.
PROPRIETĂȚI
FARMACOLOGICE
Proprietăți
farmacodinamice
Grupa
farmacoterapeutică: metilxantine (derivați purinici), codul ATC: R03DA04
Spectrul larg de
activitate farmacologică include:
Efecte asupra
sistemului respirator
- relaxarea mușchilor
netezi bronșici și a vaselor pulmonare;
- îmbunătățirea
clearance-ului mucociliar;
- inhibarea eliberării
mediatorilor din mastocite și alte celule inflamatorii;
- atenuarea
bronhoconstricției;
- atenuarea reacției
astmatice imediate și tardive;
- creşterea forţei de
contracţie a diafragmului;
Efecte
extrapulmonare
- reducerea gradului de
senzație a sufocării;
- vasodilatație;
- relaxarea mușchilor
netezi (de exemplu, vezica biliară, tractul gastrointestinal);
- inhibarea
contractilității uterine;
- ino- și cronotropie
pozitivă la nivelul inimii;
- stimularea mușchilor
scheletici;
- creșterea diurezei;
- stimularea organelor
de secreție și increție (de exemplu, secreție crescută de acid clorhidric în
stomac, eliberare crescută de catecolamine din glanda suprarenală).
Mecanismele de acțiune
ale teofilinei nu sunt încă pe deplin înțelese. Inhibarea fosfodiesterazei, ca
urmare a creșterei intracelulară a cAMP, posibil, poate influența doar în
concentrațiile de la limita superioară al intervalului terapeutic utilizat. Alte
mecanisme discutate includ antagonismul al receptorilor de adenozină
(antagonismul prostaglandinelor), inhibarea sintezei mediatorilor inflamatori,
inducerea apoptozei, precum și translocarea calciului intracelular.
Proprietăți
farmacocinetice
Absorbție
Teofilina este
absorbită complet după administrarea orală.
Într-un studiu
încrucișat pe 18 subiecți, realizat în 2000, s-a putut demonstra că nu există
nicio dependență între biodisponibilitea medicamentului și aportul alimentar.
Profilurile concentrație-timp în cazul administrării cu și fără alimente au
fost bioechivalente.
Distribuție
Efectul bronhodilatator
al teofilinei se corelează cu concentrația plasmatică, un efect terapeutic
optim cu risc scăzut de reacții adverse se realizează la nivelurile plasmatice
de 5 - 20 μg/ml.
Legarea teofilinei de
proteinele plasmatice în intervalul de concentrație terapeutică este de
aproximativ 60% (la nou-născuți și adulți cu ciroză - 40%).
Din fluxul sanguin,
substanța este distribuită în toate compartimentele corpului, cu excepția
țesutului adipos.
Concentrații plasmatice
eficiente: 5 - 12 micrograme/ml (nivelul de 20 micrograme/ml nu trebuie
depașit).
Metabolizare
Principalii metaboliți
sunt acidul 1,3-dimetil uric (aproximativ 40%), 3-metil-xantina (aproximativ
36%) și acidul 1-metil uric (aproximativ 17%). Printre acestea, 3-metil-xantina
este activă farmacologic, dar mai puțin activă decât teofilina.
Eliminare
Teofilina este
excretată preponderent pe cale renală. La adulți, aproximativ 7 - 13% din
substanță este excretată nemodificat în urină. La nou-născuți, însă,
aproximativ 50% din substanță se elimină neschimbat, iar cantități
considerabile sunt eliminate sub formă de cofeină.
Metabolismul hepatic al
teofilinei variază substanțial interindividual, astfel încât clearance-ul,
concentrațiile plasmatice și timpul de înjumătățire prin eliminare variază
considerabil.
Cei mai importanți
factori care influențează clearance-ul teofilinei sunt (vezi pct. 4.2 „Doze și
mod de administrare”):
- vârsta;
- greutatea;
- nutriția;
- fumatul (teofilina
este metabolizată semnificativ mai rapid la fumători);
- administrarea
anumitor medicamente (vezi pct. 4.5 „Interacțiuni cu alte medicamente și alte
forme de interacțiune”);
- maladii și/sau
tulburări ale inimii, plămânilor, ficatului;
- infecții virale.
În caz de insuficiența
renală, poate apărea o acumulare de metaboliți parțial activi farmacologic ai
teofilinei.
Clearance-ul este, de
asemenea, redus în timpul activității fizice și hipotiroidism pronunțat și
crescut în psoriazis sever.
Rata de eliminare este
inițial dependentă de concentrație. La concentrațiile plasmatice de la limita
superioară a intervalului terapeutic apare un efect de saturație al
clearance-ului, astfel încât chiar și creșterile mici ale dozei determină o
creștere disproporționată a concentrațiilor plasmatice ale teofilinei.
Proprietățile
farmacocinetice în grupe speciale de pacienți
Timpul de înjumătățire
plasmatică al teofilinei prezintă, de asemenea, diferențe mari. Reprezintă 7-9
ore la adulții astmatici nefumători fără alte comorbidități, 4-5 ore la
fumători, 3-5 ore la copii și poate fi mai mare de 24 de ore la prematuri și la
pacienții cu maladii pulmonare, insuficiență cardiacă congestivă sau boli ale
ficatului.
Odată cu creșterea
termenului sarcinii, volumul de distribuție al teofilinei poate crește, legarea
de proteinele plasmatice și clearance-ul poate scădea, ceea ce poate necesita o
reducere a dozei pentru a evita efectele adverse.
Teofilina este
transferată prin placentă și este excretată în laptele matern. Studiile au
arătat un raport lapte/plasmă de la 0,6 până la 0,89. Astfel, în funcție de
clearance-ul la copil și de nivelul plasmatic matern, poate apărea o acumulare
a preparatului la sugarul alăptat.
Date preclinice de
siguranță
Toxicitate acută
Vezi Secțiunea „Supradozaj”.
Toxicitate cronică
Studiile privind
toxicitatea cronică la câini și șobolani nu au evidențiat careva efecte toxice.
Potențial mutagen
și tumorigen
Teofilina acționează
nemutagenic asupra mamiferelor in vivo, precum și experimental in vitro care
implică metabolismul mamiferelor. În experimentele care nu implică metabolismul
mamiferelor, au fost descrise constatări pozitive in vitro. Deoarece se știe că
teofilina este rapid demetilată în condiții in vivo, aceste rezultate in vitro
au o relevanță mică la oameni.
Nu au fost efectuate
studii pe termen lung la animale privind potențialul tumorigen al teofilinei.
Toxicitate
reproductivă
În sângele din cordonul
omblical, teofilina atinge aproximativ aceeași concentrație ca și în serul
matern. Studiile arată un raport lapte/plasmă de 0,6 până la 0,89, care, în
funcție de concentrațiile plasmatice materne și rata de clearance al copilului,
poate duce la o acumulare a teofilinei la sugarul alăptat.
Teofilina nu a
prezentat efecte teratogene la șobolani. La șoareci, a indus atât malformații
la nivelul palatului, cât și al degetului de la picioare după administrarea
intraperitoneală.
Există unele dovezi că
teofilina poate provoca malformații cardiovasculare la indivizii cu
susceptibilitate crescută.
PROPRIETĂȚI
FARMACEUTICE
Lista
excipienților
Conţinutul capsulei –
pelete: zahăr, șelac înnălbit, talc.
Învelişul capsulei
100 mg:
Cap: gelatină,
azorubină (E122), apă purificată.
Corp: gelatină, apă
purificată.
Învelişul capsulei
200 mg:
Cap: gelatină, Indigo
carmine-FD&C Blue 2 (E132), apă purificată.
Corp: gelatină, apă
purificată.
Învelişul capsulei
300 mg:
Cap: galben de
chinolină (E104), Patent blue V (E131), gelatină, apă purificată.
Corp: gelatină, apă
purificată.
Incompatibilități
Nu este cazul.
Perioada de
valabilitate
36 luni.
Precauții speciale
pentru păstrare
A se păstra la
temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
Natura și
conținutul ambalajului
Câte 15 capsule în
blister din PVC/Al. Câte 2 blistere, împreună cu prospectul pentru pacient, în
cutie din carton.
Precauții speciale
pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerințe speciale.
Orice medicament
neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu
reglementările locale.
DEȚINĂTORUL
CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
Nobel Ilaç Sanayii ve
Ticaret A.Ş.,
sec. Saray, str. Dr.
Adnan Büyükdeniz 14, 34768
Umraniye, Istanbul,
Turcia.
